BluePink XHost

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

    Oamenii în general au auzit despre botez, însă din păcate marea majoritatea oamenilor nu înţeleg ce este botezul, chiar mulţi care spun că sunt creştini nu fac diferenţiere între diferitele botezuri pe care le prezintă Biblia şi nu cunosc semnificaţia profundă a Botezului. Ba mai mult, la ora actuală există tot felul de opinii greşite despre modul în care trebuie făcut botezul nou testamental şi despre importanţa acestuia. Însă Biblia arată importanţa acestei doctrine când precizează în Evrei 6:1,2: ,,De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri...” Deci învăţătura despre botezuri face parte din ,,adevărurile începătoare”, însă dacă noi nu le cunoaştem pe acestea cu siguranţă că atunci nu vom putea creşte în cunoştinţa oamenilor maturi.

În plus, Biblia care este Cuvântul lui Dumnezeu ne spune următoarea condiţie pentru a fi salvaţi din păcat şi moarte: “Această imagine vă mântuieşte (salvează) acum şi pe voi, adică botezul…” (1Petru 3:21). Astfel având în vedere că temelia adevărului şi salvarea noastră din moarte este legată de botez, este necesar să răspundem la câteva întrebări despre botez, studiind cele 7 tipuri de botezuri pe care Biblie le prezintă, după cum urmează:

De acest botez simbolic a avut parte poporul Israel atunci când a ieşit din ţara Egiptului, căci tot poporul a trecut prin Marea Roşie, şi au fost călăuziţi de un nor ziua şi de un stâlp de foc noaptea (Exod 13:21,22; 14:22), tocmai de aceea apostolul Pavel descrie situaţia lor prin cuvintele din 1Corinteni 10:1,2: ,, Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise” Adică Israeliţii trebuiau ca urmare a acestui botez simbolic să asculte de Moise reprezentantul lui Dumnezeu şi mediatorul Celui dintâi legământ, El fiind administrator peste casa lui Dumnezeu şi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu (Evrei 3:2-5; Numeri 12:4-8), de aceea evreii au fost botezaţi pentru Moise.

• Este interesant că botezul acesta simbolic nu sa făcut pentru Iehova Dumnezeul lui Israel, ci pentru Moise, adică în numele mediatorului (mijlocitorului) dintre poporul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, în cazul de faţă ,,pentru Moise”.

• Botezul implică o înconjurare în apă a celui botezat, adică evreii au fost sub nor, iar de o parte şi de alta erau apele Mării Roşii ca un zid. Este interesant cum descrie Psalmistul această situaţie în Psalmul 78:13,14 unde se spune: ,, A despărţit marea, şi le-a deschis un drum prin ea, ridicând apele ca un zid.” Iar în 105:39 se spune: ,, A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.” Deci avem apă peste tot care îi înconjura, dar care nu-i îneca ci îi salva de mânia egiptenilor.

Această întâmplare chiar dacă nu este o paralelă perfectă, ea prefigurează botezul creştin. Ea se aseamănă cu evenimentul potopului, când Noe şi familia Sa, botezată să spunem aşa, în numele lui Noe purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu. Ei au fost înconjuraţi de ape în arcă, dar au fost salvaţi (1Petru 3:20,21; 2Petru 2:5; Geneza 7:17,18). Biblia are multe evenimente sau lucruri prefigurative (circumcizia, spălările rituale) care pre-umbresc botezul nou testamental. Dar să vedem în continuare:

Acest botez este descris în următoarele pasaje Biblice şi este numit ,,botezul pocăinţei”: Matei 3:1-17; 21:25; Marcu 1:1-11; 11:30; Luca 3:3-22; 7:29; 20:4; Ioan 1:19-37; 3:22-30; Fapte 13:23,24; 19:4. Acest botez era rezervat pentru iudei şi avea ca rol împăcarea evreilor cu Dumnezeu, printr-o manifestare publică a pocăinţei faţă de călcările de lege ale legământului pe care Dumnezeu la făcut cu aceştia (fii lui Avraam) pe muntele Sinai (Exod 24:7). Astfel rolul lui Ioan şi a botezului pe care El îl făcea este bine descris în Maleahi 4:4-6 unde se spune: ,, Aduceţi-vă aminte de legea lui Moise, robul Meu, căruia i-am dat în Horeb, rânduieli şi porunci, pentru tot Israelul! Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” Acest Ilie care trebuia să vină înainte de Mesia nu este altul decât Ioan Botezătorul (Matei 17:10-13). Astfel, Ioan Botezătorul trebuia să pregătească un popor întors spre Dumnezeu pentru al primi pe Mesia (Luca 1:16,17), de fapt chiar unii dintre ucenicii lui Ioan au devenit mai târziu ucenici ai lui Isus. Dar tocmai pentru că Israelul a călcat legământul, aveau ei nevoie de acest botez al pocăinţei şi spre pocăinţă, ca Dumnezeu să se îndure de Israel şi să-l ierte, căci acest botez era pentru iertarea păcatelor (Luca 3:3).

Domnul Isus a venit la Ioan la vârsta de aproximativ 30 de ani (Luca 3:21-23), pentru a fi botezat, dar tocmai pentru că nu avea păcat şi Ioan ştia acest lucru el nu putea să-l boteze pentru iertarea păcatelor, de aceea Ioan a protestat spunându-i lui Isus că el are nevoie să fie botezat de Isus. Însă Isus a spus că pentru a împlini dreptatea trebuie să-l boteze Ioan, astfel Ioan l-a botezat dar nu ca pe ceilalţi cu un botez al căinţei, în care aceştia îşi mărturiseau public păcatele în timp ce făceau botezul (Matei 3:6), ci cu un botez care semnifică începutul misiunii Sale pământeşti ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca Cel ce a venit să slujească, să-şi dea viaţa pentru mulţi şi să mărturisească despre adevăr (Marcu 10:45; Ioan 18:37). Botezul lui Isus a fost o prezentare în faţa Tatălui în care El parcă ar fi spus: „Iată-mă… vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:7). Iar Dumnezeu cu ocazia acestui botez i-a dat autoritate ungându-l (botezându-l) cu Duhul Sfânt, care s-a coborât peste Isus în formă de porumbel. De asemenea, Tatăl ceresc a rostit din cer cuvintele: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3:17) acestea subliniau atât că a acceptat şi aprobat actul botezului lui Isus, cât şi că de El oamenii trebuie să asculte fiindcă i-a dat autoritate cu toate că era fiu al omului (Marcu 1:10).

Doar după moartea şi învierea lui Isus s-a putut începe botezurile care introduceau credinciosul în Noul Legământ, căci calea spre cer nu fusese deschisă decât la moartea Domnului Isus, şi numai pe baza acestei morţi cineva este declarat drept şi făcut părtaş Noului Legământ (Evrei 10:14-22). De fapt botezurile ca o expresie a Noului Legământ nu au avut loc decât după căderea Duhului Sfânt de la Penticostă (Fapte cap.2). Dar în legătură cu acest botez se ridică câteva întrebări:

• Ce este botezul creştin în apă?

A) Ce este botezul creştin în apă?

Despre botezul în apă găsim următoarele definiţii în Noul Testament, prima definiţie clară o găsim în Romani 6:3-5 unde se spune: ,, Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” Deci botezul în apă este o identificare cu moartea lui, adică atunci când ne-am cufundat în apă noi ,,am fost îngropaţi împreună cu El” iar când am ieşit din apă am înviat împreună cu El pentru ca noi ,,să trăim o viaţă nouă”. Deci botezul reprezintă moartea faţă de păcat şi lucrurile lumeşti şi învierea la o viaţă trăită pentru Dumnezeu în unitate cu Isus (Romani 6:11; 2Corinteni 5:14,15). Acelaşi lucru este subliniat şi în Coloseni 2:11-13 unde se precizează: ,,În El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,  fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi. Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele.” Din acest text observăm că botezul reprezintă noua tăiere împrejur, cea a lui Cristos care constă ,, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti” astfel botezul a fost prefigurat de circumcizie care a fost începând cu Avraam semnul legământului între copii lui Avraam şi Dumnezeu. Tot aşa în Noul Legământ botezul este semnul legământului între sămânţa lui Avraam născută nu din carne ci din Duhul Sfânt şi apă cu Dumnezeu (Geneza 17:10-14; Galateni 3:14,27-29; Filipeni 3:3; 1Petru 1:23). Ba mai mult observăm că iertarea este primul pas şi după aceea vine umblarea în viaţa nouă cu Isus, căci în ultima parte a textului se spune: ,,Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşalele.”

O altă definiţie a botezului o găsim în 1Petru 3:20,21 unde se precizează: ,, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt. Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos” Din acest pasaj observăm ce nu este botezul, şi anume botezul ,,nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti” deci botezul în sine nu ne spală nici de păcatele personale, nici de păcatul strămoşesc, căci doar sângele lui Isus poate spăla păcatele (Efeseni 1:7; 1Ioan 1:7), căci dacă botezul ar avea putere să spele păcatele nu ar mai fi avut rost ca Dumnezeu să-l trimită pe Isus să moară, însă noi ştim că fără vărsare de sânge nu este iertare (Evrei 9:22). Însă botezul în apă este un simbol al iertării păcatelor, el arată că tu ai o conştiinţă curată, sau cum spune traducerea Cornilescu: ,,botezul (este)… mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu…” Astfel botezul este semnul că tu ai o conştiinţă curată pe baza învierii lui Isus care şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile şi stă la dreapta lui Dumnezeu având autoritate prin sângele lui să te cureţe de orice păcat. (1Petru 3:21,22). Deci înţelegem din acest text că botezul nu are în sine puterea de a curăţa păcatele, ci este ,,mărturia unui cuget curat…” sau conform cu altă traducere botezul este ,,cererea către Dumnezeu a unei conştiinţe curate, prin învierea lui Isus Hristos.” Deci botezul este cererea sau ,,angajamentul, mărturia” (Biblia Bucureşti 2001 n.s.), unei conştiinţe curate, dar care este scopul acestei cereri sau angajament? Contextul textului ne răspunde la ce angajament se supune cel ce se botează, astfel în v. 18-20 se spune: ,,Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.” Deci Isus a murit şi a înviat ,,ca să ne aducă la Dumnezeu” Deci scopul angajamentului nostru exprimat prin botez este ascultarea faţă de Dumnezeu şi trăirea pentru El, după cum a fost şi în zilele lui Noe, când ascultând de Dumnezeu şi construind arca, Noe şi familia sa au scăpat, potopul care acoperea arca este imaginea botezului, astfel în loc ca noi să murim pentru păcat, căci plata păcatului este moartea (Romani 6:23), noi murim faţă de păcat ca şi Noe şi suntem salvaţi (Romani 6:6,7). Acest lucru se subliniază şi în contextul din cap.4:1-3 unde se spune: ,,Astfel, deci, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul; pentru ca, în vremea care-i mai rămâne de trăit în trup, să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia Neamurilor, şi aţi trăit în desfrînări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite.”

Deci în concluzie la acest pasaj, botezul nu curăţa păcatele, însă El este o cerere sau un angajament de a nu mai trăi pentru păcat, ci a trăi după voia lui Dumnezeu, şi aceasta după ce am obţinut o conştiinţă curată prin căinţa făcută pe baza morţii şi învierii lui Isus Cristos, botezul deci este imaginea salvării după cum arca lui Noe a reprezentat salvarea pentru El şi familia Lui.

Un alt pasaj care ne spune ce este botezul este Matei 28:19 unde se spune: ,,Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i…” Deci botezul este un semn prin care arăţi în mod public că eşti ucenic sau discipol al Domnului Isus. Iar apostolul Petru în ziua Penticostei declară cu privire la botez: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce Sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2:38,39). Deci botezul Noului Legământ este un simbol al pocăinţei şi al iertării de păcate ca şi botezul lui Ioan. Observăm că nu botezul spală păcatele, ci îl facem ,,spre iertarea păcatelor” Adică cei ce au ascultat predica lui Petru trebuiau să se boteze, şi apoi primeau darul Sfântului Duh care pe baza sângelui lui Isus îl curăţa pe credincios (Evrei 9:14). Însă în alte ocazii credincioşii au primit Duhul Sfânt şi iertarea păcatelor înainte de botezul în apă (Fapte 9:17,18; 10:47; Efeseni 1:13), tocmai de aceea Petru mai târziu în epistola Sa spune că botezul este ,,cererea …unei conştiinţe curate” nu cererea pentru a obţine o conştiinţă curată. Această conştiinţă curată o primim în momentul când îi cerem cu sinceritate lui Dumnezeu prin rugăciune iertarea păcatelor noastre (1Ioan 1:9) şi suntem curăţiţi prin Duhul Sfânt, iar botezul arată în mod public că noi am făcut această cerere de iertare (Fapte 22:16).

O ultimă descriere a semnificaţiei botezului o găsim în Galateni 3:27 unde se spune: ,, Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi Sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă Sunteţi ai lui Hristos, Sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” Din acest text reiese că botezul semnifică îmbrăcarea noastră cu Cristos, adică că suntem în comuniune sau unitate cu Cristos ca fraţi ai Lui, şi identificarea cu caracterul şi viaţa Domnului Isus, cât şi faptul că suntem sămânţa lui Avraam.

Concluzia Finală: botezul în apă este un simbol al căinţei şi al iertării păcatelor (Fapte 2:38), o reprezentare a faptului că am murit faţă de păcat când ne-am scufundat în apă, iar când am ieşit din apă că am înviat la o viaţă nouă pentru Dumnezeu, şi un semn al legământului sau a circumciziei inimii (Romani 6:3-5,11; Coloseni 2:11-13), el mai reprezintă îmbrăcarea noastră cu Cristos şi că suntem sămânţa lui Avraam (Galateni 3:27), şi este o arătare publică a faptului că noi am făcut o cerere fierbinte faţă de Dumnezeu prin rugăciune pentru iertare şi pentru dedicarea vieţii noastre Lui (1Petru 3:21). El mai este pecetea faptului că suntem ucenici sau discipoli ai Domnului Isus Cristos (Matei 28:19).

După cum am văzut în introducerea acestui broşuri, botezul în apă este un pas vital pentru a fi aprobaţi de Dumnezeu şi pentru a fi salvaţi de la moarte, primind în schimb viaţa veşnică, astfel nu este suficient să spui că-l iubeşti pe Dumnezeu şi că crezi în Isus, dacă nu demonstrezi aceasta prin botez (Fapte 8:12), este ca şi cum o tânără ar iubi un tânăr, dar nu ar dori să se căsătorească cu El, să aibă un certificat de căsătorie, care să pecetluiască legătura lor de iubire, astfel este oare această iubire sinceră dacă nu merge până la capăt? De aceea Biblia spune în 1Petru 3:21: “Această imagine vă mântuieşte (salvează) acum şi pe voi, adică botezul…” iar în Fapte 22:16 se declară: ,, Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.” Astfel dacă noi îl iubim sincer pe Dumnezeu vom spune ca famenul etiopian: “…ce mă împiedică să fiu botezat” (Fapte 8:36).

Însă poate cineva să întrebe: ce se întâmplă cu o persoană care s-a căit de păcate, a crezut în Isus şi nu a mai avut timp să se boteze, decedând înainte de botez? După cum am văzut botezul este un simbol a înnoirii petrecute deja în lăuntrul credinciosului, astfel cel ca a fost declarat drept prin sângele lui Isus lipsa botezului lui (necircumcizia lui) i se va socoti botez (circumcizie - compară cu Romani 2:25,26), pentru că persoana respectivă a vrut să facă botezul dar nu a mai apucat. Însă aceste cazuri sunt excepţia nu regula, căci dacă Domnul Isus sa botezat la maturitate, El prin aceasta ne-a lăsat un model ca să facem şi noi la fel, sau suntem noi mai înţelepţi ca Domnul Isus? Însă să vedem în continuare:

Există unele culte creştine care practică botezul nou testamental prin turnare sau stropire nu prin scufundare, argumentele lor sunt: 1. botezul cu Duhul Sfânt se face prin turnare (Ioel 2:28), şi astfel şi botezul în apă trebuie făcut tot prin turnare; 2. Israeliţii au fost botezaţi în Marea roşie iar norii au turnat apă (Psalmul 77:17). 3. Tot la fel şi Noe şi familia sa, au fost botezaţi în mod simbolic, când au trecut prin potop, atunci norii au turnat apă peste arcă, ea nu a fost scufundată în apă (Geneza 7:18; 1Petru 3:20,21). 4. Metoda de turnare a fost folosită când s-au consacrat preoţii şi când s-au uns împăraţii lui Israel (Levetic 8:12; 1Samuei 10:1). 5. Există profeţii despre botez care susţin stropirea cu apă nu scufundarea (Isaia 44:3; Ezechiel 36:25). 6. Botezul prin turnare poate avea loc orişiunde, în camera unui bolnav, în case particulare, în închisoare.

Dacă cercetăm cu atenţie argumentele, vedem că ele nu susţin că primii creştini au efectuat astfel de botezuri, nu există nici un exemplu de botez prin turnare sau stropire în Noul Testament. Iar argumentele aduse sunt speculative şi deductive pe baza unor prefigurări. Însă în stabilirea unei doctrine nu prefigurările sau deducţiile primează, ci textele clare, iar textele directe în ce priveşte botezul susţin scufundarea în apă. Dar să trecem printr-o analiză aceste argumente: 1. Botezul în apă trebuie efectuat prin turnare ca şi cel cu Duhul Sfânt, cei ce fac această afirmaţie uită că botezul cu Duhul Sfânt este şi o îmbrăcare a credinciosului cu Duhul Sfânt (Luca 24:49 com. cu Fapte 1:5), ceea ce înseamnă că credinciosul este plin şi înconjurat cu Duhul Sfânt (Fapte 2:2-4; Efeseni 5:18), ceea ce se aseamănă cu cufundarea în apă nu cu stropirea cu apă. 2. Botezul evreilor de la Marea Roşie susţine mai degrabă înconjurarea cu ape după cum am văzut la primul punct (Psalmul 78: 13,14; 105:39; 1Corinteni 10:1,2), decât stropirea sau turnarea. Iar textul din Psalmul 77:17, este confuz şi nu este sigur că se referă la acel botez a poporului Israel. 3. Botezul simbolic al lui Noe în arcă, poate să reprezinte şi scufundarea, căci chila arcei (partea de jos a arcei) era scufundată în apă, apoi ploaia a fost atât de densă, căci s-au deschis toate stăvilarele cerului, încât această scenă susţine acoperirea cu ape, apoi Biblia spune că ei au trecut ,,prin apă” nu că au fost stropiţi cu apă. 4. Ungerea cu undelemn din vechime prefigurează mai degrabă botezul cu Duhul Sfânt decât cel în apă (Zaharia 4:6,12; 2Corinteni 1:21,22). 5. Profeţiile din Isaia 44:3; Ezechiel 36:25, nu vorbesc despre botezul în apă, ci de convertirea Israelului prin turnarea Duhului Sfânt ce va avea loc în viitor, când va veni Domnul (Zaharia 12:10). 6. Botezul prin stropire poate avea loc orişiunde; problema acestui argument este că nu răspunde la întrebarea: conform Bibliei cum trebuie făcut botezul? Ci atrage atenţia asupra unor situaţii limită (boală, închisoare, etc.) în care mult mai util ar fi botezul prin turnare, dar privind aşa lucrurile acest botez cel mult ar putea fi o excepţie în cazuri limită, nu o regulă. Dar cum am mai spus nu prefigurările sunt criteriul principal în stabilirea unei doctrine, ci argumentele directe. Dar să vedem argumentele celor care susţin botezul prin scufundare:

Biblia conţine prefigurări profetice care susţin botezul prin scufundare.

• De pildă, băile de curăţire care se făceau în Israel când cineva era necurat erau prin scufundare (Levetic 14:8,9).
• În 2Împăraţi 5:9-14 este o relatare despre Naaman leprosul care a primit sfatul de la profetul Elisei să se scufunde în Iordan pentru a fi vindecat, Este interesant că cuvântul în greacă (Septuaginta) este ,,evbapti,sato” din rădăcina cuvântului folosit în Noul Testament pentru botez. Dar cum am spus, nu prefigurările sunt criteriul principal în stabilirea unei doctrine, ci argumentele directe, deci să vedem în continuare argumentele directe:

• Etimologia cuvântului botez: verbul a boteza derivă din grecescul ,,baptizein” care înseamnă: ,,a scufunda, a afunda, a cufunda” (A Greek-English Lexicon, de Liddell şi Scott).

• Existenţa unor ape suficient de adânci: de pildă despre Ioan Botezătorul se spune în Evanghelia după Ioan 3:23: ,, Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi.” Ce nevoie avea Ioan de ape multe dacă botezul se făcea prin turnare şi nu prin cufundare?

• Intrarea în apă a celui botezat: ,,Şi Isus, fiind botezat, S-a ridicat îndată din apă…” (Matei 3:16 BCR) deci Isus a fost cufundat în apă de a trebuit să se ridice din apă. În alte texte se spune: ,, Şi îndată, când ieşea Isus din apă…” (Marcu 1:10); ,,A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.” (Fapte 8:38). Ce rost are intrarea în apă când Ioan putea doar la marginea apei să ia apă în pumni şi să o toarne pe cap, tot la fel şi Filip putea face cu Famenul? Însă intrarea în apă indică nevoia de cufundare pentru o clipă, aceasta era botezul.

• Semnificaţia botezului reclamă cufundare: având în vedere că botezul înseamnă a fi îngropat împreună cu Isus (Romani 6:4; Coloseni 2:12), aceast simbol deci pretinde scufundarea în apă. Aceasta nu înseamnă că moartea (îngroparea) şi învierea spirituală este făcută de omul ce efectuează botezul, căci Dumnezeu prin Duhul Sfânt face acest lucru, dar omul ce efectuează botezul imită în mod simbolic actul morţii şi al învierii petrecut deja în inima credinciosului, deci el arată în exterior prin scufundare şi ridicare, ceea ce s-a petrecut deja prin Duhul Sfânt.
• Tot la fel şi îmbrăcarea noastră cu Cristos prin botez, căci îmbrăcarea nu se face prin turnarea, ci prin acoperire (Galateni 3:24).

Majoritatea cultelor creştine botează pe oamenii având ca formulă de botez cea din Matei 28:19,20 şi anume: ,,în numele Tatălui, al Fiului, al Duhului Sfânt”, fie scufundându-I o dată sau de trei ori, obiceiurile diferă dar formula este aceiaşi. Însă legat de acest text din Matei 28:19,20 se ridică o întrebare: apostolii care în primul rând au primit porunca de a boteza pe oameni, au ascultat de această poruncă consemnată în Matei 28:19,20? Cu siguranţă da, căci ei erau temelia biserici (Efeseni 2:20), şi nu puteau să greşească chiar uitând formula atât de simplă de botez, ,,în numele Tatălui, al Fiului, al Duhului Sfânt”. Însă atunci se ridică întrebarea: de ce ei nu au botezat în numele Tatălui al Fiului şi al Spiritului Sfânt? Căci toate relatările de mai târziu a botezurilor efectuate de ei, au ca formulă de botez: botezaţi-i ,,în numele lui Isus Cristos” sau ,,pentru numele Domnului Isus” (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; Galateni 3:27). Unii interpretează că în ziua Penticostei acei convertiţi au fost botezaţi doar în numele lui Isus (Fapte 2:38), căci acei evrei îl cunoşteau pe Tatăl şi pe Spiritul Sfânt şi erau dedicaţi lui Dumnezeu Tatăl ca naţiune de legământ şi astfel doar cu Isus mai trebuiau să intre în comuniune. Însă aceştia uită că şi samaritenii care nu aveau nici un legământ cu Dumnezeu au fost botezaţi tot în numele lui Isus (Fapte 8:16). Tot la fel şi Sutaşul Corneliu, om al naţiunilor a fost botezat împreună cu familia sa tot în numele lui Isus Cristos (Fapte 10:44), de ce oare? Acelaşi formulă de botez, “pentru numele lui Isus”, este folosită şi de Pavel când îi botează pe ucenicii din Efes (Fapte 19:5), şi de asemenea pentru toţi creştinii fie iudei fie dintre neamuri au fost botezaţi ,,pentru Hristos Isus” (Romani 6:3; Galateni 3:27), curios, nu?!

“Dr.Karlheinz scrie: >>Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare<<…Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii…În >>Novum Testamentum Graece et Latine<< de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: >>En to onomati mou<< = …în numele meu.

Deci Isus conform cu scrierile lui Eusebiu din Cezareea nu a spus: “…botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (BCR), ci a spus: “…botezându-i în numele Meu…” Probabil el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi, dacă ne gândim şi la faptul că în vremea lui exista chiar manuscrisul original al lui Matei scris în ebraică (prima dată şi apoi în greacă), după spusele lui Ieronim acesta era păstrat în zilele sale (sec. IV-V e.n.) în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea.

În plus, acestă formulare se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat ,,în numele lui Isus” mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6; Coloseni 3:17), căci ei deveneau ucenici (discipoli) ai lui Isus nu a-i Tatălui sau a Spiritului Sfânt. Pe lângă aceste argumente, mai există şi un alt argument şi anume, nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele Sfântului Duh”, ci doar ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 21:19; Matei 21:9; 23:39), ,,în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc, doar ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1; Coloseni 3:17), atunci de ce botezul să facă rabat de la acest principiu?

Nu vreau să afirm prin acest tratat că cei ce s-au botezat la o vârstă când au fost conştienţi de ceea ce fac ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh” botezul lor nu ar fi valabil ca legământ cu Dumnezeu, dar vreau să spun ca dacă suntem sinceri vom da mai degrabă credit formulei de botez ,,în numele lui Isus” care apare în 6 pasaje Biblice decât cea ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh” care nu apare decât într-un singur pasaj, şi procedând astfel vom adera mai mult la textul Biblic şi la metoda apostolică.

Argumentele cultelor tradiţionale care practică botezul copiilor mici sunt: 1. Botezul curăţă de păcatul strămoşesc moştenit; 2. Botezul a fost prefigurat de tăierea-împrejur a copiilor la evrei la opt zile; 3. Primii creştini când au botezat au botezat şi familii întregi, astfel aceste familii au botezat şi copii mici pe care poate îi aveau (Fapte 10:44-48; 16:15,33; 1Corinteni 1:16). [Argumente luate din ,,Dicţionar al Noului Testament” făcut de Editura Institutului Biblic şi de misiune Al bisericii ortodoxe române p.68,69].

În primul rând, botezul în sine nu curăţă de păcate sau de păcatul strămoşesc cum cred unii care practică botezul sugarilor (copiilor mici), deoarece Biblia nu învaţă aşa ceva, ci dimpotrivă ne spune în 1Petru 3:21 Versiunea Ortodoxă (1999) : ,,Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos.” Deci botezul nu ne curăţă de păcate, căci doar sângele lui Isus poate face asta (Efeseni 1:7; 1Ioan 1:7), ci botezul este o cerere de dedicare faţă de Dumnezeu, după ce ne-am curăţat conştiinţa, obţinând iertare de la Dumnezeu prin căinţa noastră pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus şi a învierii Lui, aceste lucruri însă nu le pot face bebeluşii. Aceste lucruri conduc la o schimbare radicală în viaţa noastră, adică la naşterea din nou, care este momentul când Dumnezeu ne dă Duhul Său şi ne înfiază ca copii ai Lui. Atunci devenim ucenici ai Domnului Isus şi creştini, căci omul nu se naşte creştin, ci El devine creştin la a doua sa naştere, cea din Dumnezeu prin botezul cu Duhul Sfânt simbolizat de botezul în apă (Ioan 3:5; 1Corinteni 12:12,13; Romani 8:14-17).

În al doilea rând, este adevărat că circumcizia sau tăierea împrejur care se făcea la 8 zile la evrei reprezintă botezul la creştini, însă curios că cei ce botează copii mici nu-i boteză la 8 zile, ci în general la 6 săptămâni. Însă este demn de ştiut, că orice prefigurare profetică nu este o paralelă perfectă din toate punctele de vedere, căci este cunoscut faptul că la botezul lui Ioan nu puteau participa copii mici, căci au fost botezaţi doar bărbaţi şi femei care-şi mărturiseau păcatele, ceea ce nu puteau face copii mici, tot la fel şi botezurile creştine au fost făcute doar de bărbaţi şi femei care s-au pocăit şi au crezut ceea ce nu pot face bebeluşii (Fapte 2:38; 8:12). În plus, chiar şi în Vechiul Testament se vorbea de o circumcizie a inimii, adică o schimbare a atitudinii inimii de care bineînţeles nu puteau fi făcută de cât de cei conştienţi de păcat (Deuteronom 10:15-17; Ieremia 4:3,4).

Dar nici a treia categorie de argumente nu stă în picioare la o analiză atentă, căci chiar dacă s-a botezat toată casa lui Corneliu (Fapte 10:44-48), însă textul ne spune clar altceva ce nu se pretează la interpretarea despre botezul copiilor mici: ,,S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul… Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Deci cine a fost botezat în apă? Cei ce au primit Duhul Sfânt şi au vorbit în limbi. Cine a primit Duhul Sfânt? Textul ne răspunde: ,,toţi cei ce ascultau Cuvântul” Deci nu puteau fi copii mici, căci un copil de câteva săptămâni nu poate înţelege Cuvântul.

Un alt text este cel din Fapte 16:15, unde se vorbeşte de botezul casei Lidiei, şi acest argument este speculativ, căci de unde ştiu ortodocşii-catolicii (şi alţii) că Lidia a avut copii mici? Căci de pildă slujbaşul împărătesc care a avut un slujitor vindecat de Isus a crezut în Isus cu toată casa lui (Ioan 4:53), fără a înţelege de aici că a avut copii mici, căci aceştia nu puteau să creadă, dacă nu credeţi întrebaţi un bebeluş dacă crede în Isus!!!

Tot la fel stau lucrurile şi cu casa temnicerului din Filipi şi cu casa lui Ştefana botezată de Pavel, căci aceştia au fost botezaţi după ce au ascultat vestirea lui Pavel (Fapte 16:32), iar despre casa lui Ştefana se spune că ea (ca întreg) face următoarele: ,,Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintâi rod al Ahaiei, şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor.” (1Corinteni 16:15). Ce bebeluşi minune, care să fie puşi ,,cu totul în slujba sfinţilor” !!!

Prin urmare, este clar că botezul se poate face doar la o vârstă în care poţi înţelege ce este căinţa, credinţa, ascultarea şi dedicarea, şi a crede altfel înseamnă a anula învăţătura Bibliei. De fapt botezul sugarilor nu a fost recunoscut de Biserică decât la al treilea conciliu din Cartagina (253 e.n.). Ceea ce este mai degrabă o dovadă împotriva originii apostolice decât în favoarea ei. Însă se mai poate ridica atunci întrebarea următoare:

În primul rând, trebuie să crezi din inimă că Isus a murit pentru păcatele tale, şi că Dumnezeu l-a înviat din morţi (Romani 4:24,25; 10:9,10), însă această credinţă nu trebuie să fie doar o acceptare la nivelul minţii, ci să fi mişcat în inima ta de dragostea lui Dumnezeu, care a dat tot ce avea mai scump ca să te răscumpere pe tine un păcătos (Ioan 3:16). În plus, tu trebuie să iei hotărârea de a fi dedicat complet lui Dumnezeu, şi să-l accepţi pe Isus ca Domn şi Salvator în viaţa ta, fiind gata să asculţi de el în orice timp (Romani 6:11; 10:9-13). De asemenea să te căieşti de păcate, cerându-ţi iertare sinceră de la Dumnezeu, şi lepădând păcatul în viaţa ta, şi având o relaţie puternică cu Tatăl ceresc pentru a primi putere şi a nu mai practica păcatul (Proverbe 28:13; Fapte 2:38).

În primul secol, mulţi credincioşi au fost botezaţi imediat după ce sau pocăit şi au crezut în Isus, şi nu după un anumit curs de caticheză sau după ce au activat împreună cu adunarea (Fapte 8: 12, 35-39; 16: 14,15, 30-34). Mai târziu, de pildă pe la jumătatea secolul al II-lea e.n. persoana care făcea botezul era înainte învăţată o bună perioadă de timp după cum spune şi Iustian Martirul în cartea sa: ,,Apologia Întâia” unde declară: ,,Toţi cei ce s-ar încredinţa şi ar crede că lucrurile acestea învăţate şi propovăduite de noi sunt adevărate şi care făgăduiesc că vor putea trăi aşa, sunt învăţaţi să se roage şi să ceară de la Dumnezeu, postind, iertarea păcatelor pe care le-au săvârşit mai înainte, în timp ce noi, la rândul nostru, ne rugăm şi postim laolaltă cu ei. Apoi, ei sunt conduşi de noi undeva, unde este apă şi sunt renăscuţi acolo, în acelaşi fel în care noi înşine am fost renăscuţi” mai târziu această pregătire pentru a fi acceptat pentru botez dura trei ani. Este clar astfel că pe parcursul istoriei sau căzut în tot felul de extreme în ce priveşte pregătirea dinainte de botez.

În zilele noastre este bine ca păstorii şi cei ce efectuează botezul să fie călăuziţi de Duhul Sfânt şi să aibă un discernământ profund ca să vadă dacă persoanele care cer să fie botezate sunt realmente înnoite de Duhul Sfânt şi pregătite astfel pentru acest pas. De aceea, fără a cădea în extreme este bine ca înainte de botez candidatul la botez să facă o ucenicie adică să înveţe lucrurile elementare ale evangheliei şi să demonstreze că înţelege şi aplică adevărul, (Matei 28:19; 1Tesaloniceni 4:1; Fapte 16:32,33; 18:7,8). Acest lucru trebuie făcut mai ales din cauză că există un pseudo-creştinism din care mulţi fac parte, şi unii dintre ei sunt obişnuiţi cu unii termeni creştini fără ca acei oameni să fie cu adevăraţi creştini, de aceea trebuie o pregătire şi o examinare în prezent înainte de botez însă fiind flexibili, de la caz la caz în ce priveşte timpul pregătirii pentru botez, în funcţie de mărturia vieţii lor schimbate care este semnul cel mai vizibil al înnoirii făcute de Duhul Sfânt (1Tesaloniceni 1:9; Efeseni 1:13,14). Dar să vedem în continuare ce este aceea înnoire sau botez în Duhul Sfânt?

Cât despre botezul în sau cu Spiritul Sfânt, Biblia învaţă că acesta este pentru toţi creştinii, după cum se spune în Fapte 2:38,39 BCR: “…şi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Deci acest botez este pentru toţi cei ce se căiesc în oricât de mare număr, căci oricine crede în mod sincer este sigilat cu Spiritul Sfânt pentru chemarea cerească (Efeseni 1:13,14), şi face parte din corpul lui Cristos prin botezul cu Spiritul sfânt (1Corinteni 12:12,13,27), în care intră mulţi sau toţi creştinii autentici (1Corinteni 10:17; Romani 12:5). Acest botez vine ca urmare a credinţei noastre şi a primirii Cuvântului (Efeseni 1:13), însoţită de căinţa noastră smerită (Fapte 2:38,39).

În timp ce botezul în apă este doar un simbol al naşterii din nou şi al schimbării vieţii, cel cu Duhul Sfânt nu simbolizează schimbarea ci este schimbarea, El nu este un simbol, ci realizează transformarea vieţii noastre după cum se arată în Romani 8:13”dacă, PRIN DUHUL faceţi să moară faptele trupului…”Deci Duhul este cel ce ne ajută să învingem păcatul şi face să moară faptele trupului, apa este doar un simbol al acestei biruinţe. Botezul cu Duhul Sfânt ne face să înviem la o viaţă nouă guvernată de Cristos, este o înnoire sau regenerare după cum se precizează în Tit 3:5:”…prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt “. Botezul cu Duhul Sfânt mai este şi ungerea cu Duhul, atunci o persoană devine creştină, în acel moment aceea persoană devine Fiu al Regatului ceresc şi Rege împreună cu Cristos (2Corinteni 1:21,22; Apocalipsa 1:6; Romani 8:17). Atunci el gustă în mod anticipat din moştenirea cerească, primind astfel arvuna sau avansul Împărăţiei lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, fiind astfel în sens spiritual strămutat în Regatul Fiului iubirii (Efeseni 1:13; Coloseni 1:13; Evrei 6:4,5,10:29). Primirea Duhului Sfânt constituie şi pecetluirea cu puterea lui Dumnezeu adică sigilat ca proprietate a lui Dumnezeu şi părtaş al noului legământ (Efeseni 4;30; Evrei 10:15-20). Acest botez cu Duhul lui Cristos ne dă dreptul să fim copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:14) şi ne pune în corpul lui Cristos ca mădulare a lui (1Corinteni 12:12,13). Botezul cu Duhul, este primirea Darului Duhului Sfânt, care se manifestă şi prin umplerea cu El, toate acestea ca un cadou a Celui Prea Înalt (Fapte 2:38,39 compară cu Fapte 1:5; 2:1-4). Primirea darului gratuit al Spiritului Sfânt duce ca la rândul lui Duhul Sfânt să împartă daruri felurite după voia lui, următoarele texte descriu textele în care sunt menţionate câteva daruri ale Duhului Sfânt – Romani 12:6-8; 1Corinteni 12:8-11; 28-30; Efeseni 4:11; 1Petru 4:9-11; etc.

Primii 120 de ucenici ai lui Cristos, au primit ca dar spiritual, darul vorbirii în alte limbi omeneşti, dar necunoscute de vorbitori (Fapte cap.2). Dar botezul cu Duhul Sfânt nu se manifestă doar prin vorbirea în limbi, căci Spiritul Sfânt are multe feluri de manifestare. Faptul că botezul cu Duhul Sfânt nu se arată în mod exclusiv prin vorbirea în limbi reiese din următoarele exemple Biblice:

• Isus Cristos, a fost botezat sau uns cu Duhul Sfânt (Ioan 1:32-34), împlinind profeţia din Daniel 9:25, dar niciodată nu a vorbit în limbi prin darul miraculos al Spiritului Sfânt. La El botezul cu Duhul Sfânt s-a manifestat prin coborârea Acestuia sub forma unui porumbel (Matei 3:16).

• Apostolul Pavel, a fost botezat cu Spiritul Sfânt prin umplerea cu acesta fără ca El să vorbească în alte limbi (Fapte 9:17,18).

• Ucenicii din Samaria, au primit botezul cu Duhul prin mâinile apostolilor, fără ca relatarea biblică să vorbească de ceva spectaculos ca de pildă o vorbire în alte limbi necunoscute prin darul limbilor (Fapte 8:14-25).

• Ucenicii din Efes, au fost botezaţi cu Spiritul Sfânt prin mâinile lui Pavel, la ei s-a manifestat nu numai prin vorbire în limbi ci şi prin prorocie (Fapte 19:5,6).

• Credincioşii din Corint, au devenit un singur trup prin botezul cu Duhul primind fiecare din ei diferite daruri ale Duhului şi nu doar vorbirea în alte limbi, căci nu tot trupul lui Cristos este limbă vorbind în mod figurat, ci şi ochi, urechi, picioare, mâini, etc. (1Corinteni 12:12-30).

Atunci înţelegem din aceste exemple că este falsă ideea că doar dacă cineva vorbeşte în limbi este botezat cu Duhul Sfânt. Acesta poate să aibă loc fie înainte de botezul în apă (Fapte 10:47), sau după botezul în apă (Fapte 8:14-16), dar în general, mai ales în zilele noastre, naşterea din nou adică botezul (pecetluirea) cu Duhul Sfânt are loc înainte de botezul în apă ca efect a exercitării credinţei şi a căinţei noastre sincere (Efeseni 1:13).

Despre acest gen de botez se face referire doar în textele din Matei 3:11 şi Luca 3:16  unde se spune: ,,…El (Isus) vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” În general la botezul cu foc sau traducerea mai corectă: ,,în foc” se dau următoarele interpretări:

1. Botezul cu foc se referă tot la botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 2:1-4; Apocalipsa 4:5).
2. Botezul cu foc se referă la încercările ca de foc prin care trec creştinii (Luca 12:49-53; 1Corinteni 3:13-15; 1Petru 4:12,13; Psalmul 66:10).
3. Botezul cu foc este pentru cei răi care vor fi nimiciţi (Matei 3:12; Luca 3:17; Apocalipsa 20:14).
4. Botezul cu foc pentru credincioşi are efect de curăţire, iar pentru cei necredincioşi de pedepsire (Marcu 9:49; Maleahi 3:1-3).

Este clar că textele care vorbesc despre botezul în foc nu sunt suficient de clare pentru a da o interpretare sigură şi exactă, însă totuşi putem să încercă să găsim înţelesul acestor cuvinte prin prisma contextului, adică a cuvintelor rostite de Ioan Botezătorul, El spune în Matei 3:7-12: ,,Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu Sunt vrednic să-i duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” Astfel înţelegem că Ioan se adresează fariseilor şi saducheilor care au venit să facă botezul lui Ioan spre pocăinţă, iar el le spun că Mesia care vine după el va boteza: ,,în Spirit Sfânt şi foc” (literal din greacă). În continuare Ioan explică ce va face Mesia şi anume: ,,Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” Astfel Isus va strânge grâul în hambar, iar pleava ceea ce este nefolositor adică oamenii ne-pocăiţi îi va arde într-un foc nestins. Deci având în vedere că nu se dă foc la aria cu grâu înainte de strângerea grâului, ci se dă foc doar la pleavă după ce grâul a fost strâns, botezul cu foc este pentru cei răi care nu au vrut să se pocăiască de faptele lor rele. În plus, când Isus şi Petru fac referire la cuvintele lui Ioan Botezătorul (Fapte 1:5; 11:16), ei aplică la credincioşi doar prima parte a promisiunii şi anume: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” Fără a menţiona sau aplica botezul cu foc la credincioşi, nici Isus şi nici apostolul Petru.

Şi botezul pentru cei morţi (1Corinteni 15:29), este prezentat în Biblie neclar, acesta ca şi cel cu foc nu este o doctrină esenţială pentru salvare, însă având în vedere unele extreme ce există la ora actuală este bine să cunoaştem şi despre aceste botezuri. Singurul pasaj în care apare este destul de obscur, această învăţătură apare în contextul argumentării lui Pavel că morţii vor învia, deoarece unii corinteni aveau îndoieli cu privire la înviere, iar Pavel prezintă o serie de argumente în favoarea învierii, printre care şi argumentul: ,,Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?” La acest singur text există destule interpretări, dintre cele mai cunoscute menţionăm:

1. Botezul pentru cei morţi, spun unii, se referă la oamenii dintr-o familie în care unii membri ai familiei au fost martirizaţi sau au murit, iar unii membri necredincioşi ai familiei, vin la credinţă şi se botează pentru cei morţi dragi lor, astfel ca să se întâlnească cu aceştia în cer la înviere.
2. O altă interpretare este că acest botez se referă la a fi cufundaţi într-un mod de viaţă care îi conduce la o moarte de martir ca a lui Isus astfel traducerea Lumii Noi traduce astfel acest pasaj: ,,…se botează pentru a fi morţi…”.
3. Însă o interpretare mai literală, este că unii din Corint efectiv sau botezat pentru alţii, care probabil au suferit martiriu sau au murit înainte de botez ne mai apucând să-l facă.

Dar chiar această interpretare nu susţine extrema bisericii ,,Sfinţilor Zilelor din Urmă”(Mormonii), deoarece din text nu reiese că Pavel ar aproba o astfel de practică, ci mai degrabă el face referire la această practică a corintenilor pentru a dovedi învierea morţilor. Căci botezul din întreaga învăţătură a Bibliei este ceva ce facem personal, nu ceea ce facem unii pentru alţii (Fapte 8.12,13; Marcu 16:16). Tocmai de aceea Tertulian un apărător al credinţei creştine spune că botezul pentru cei morţi îl făceau doar ereticii nu creştinii autentici. Pe lângă toate acestea, este clar că botezul făcut de Mormoni în locul strămoşilor lor decedaţi nu este aprobat de Dumnezeu, căci chiar dacă unii corinteni sau botezat în locul unora morţi, totuşi au făcut-o doar după ce aceştia şi-au exprimat dorinţa în a face botezul şi nu au mai apucat să-l facă fiind doar înnoiţi de Duhul Sfânt, pe când Mormonii se botează în locul unor oameni care poate mulţi dintre ei au avut posibilitatea să facă botezul şi nu l-au făcut, ceea ce face din practica lor o înşelătorie, căci botezul lor nu produce în cei botezaţi ,,dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti,  fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El” (Coloseni 2:11,12).

În concluzie: botezurile importante pentru noi sunt: cel în Duhul Sfânt, şi cel în apă pentru Cristos, însă pentru a fi pregătiţi pentru aceşti paşi, un om sincer trebuie să facă următoarele:

1.Accepţi şi simţi condamnarea păcătoşeniei tale pe care o face Duhul Sfânt – încă de la primul pas, este o conlucrare între tine şi Duhul Sfânt, nimeni nu se poate naşte din nou, dacă Duhul Sfânt nu găseşte în tine o inimă sinceră şi smerită, care se lasă convinsă de natura ei păcătoasă şi coruptă, căci un rol al Duhului Sfânt este să dovedească lumea ca fiind vinovată în ce priveşte păcatul (Ioan 16:8). Astfel Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă aderenţă în tine, să poate să te oglindească în adevărata faţă a ta, descoperindu-ţi starea ta păcătoasă de corupt, nelegiuit, viclean, vrăşmaş cu Dumnezeu şi hidoşenia păcatului (Romani 3:9-18,23; 8:7,8; Iacov 4:4; Iov 15:16). El îţi dovedeşte nu numai că ai moştenit păcatul, dar şi că ai dat curs păcatului nestăpânindu-te când puteai să o faci, El îţi va arăta că natura ta este coruptă şi stricată şi te va face să vezi păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu, ca pe ceva scârbos şi nelegiuit dacă eşti bineînţeles receptiv, atunci, la fel ca evreii din ziua Penticostei care au rămas străpunşi în inimă, vei zice: ”Fraţilor ce să facem?” sau ca temnicerul din Filipi:”…ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? “(Fapte 2:37;16:30). Atunci începi să-ţi dai seama cât de păcătos şi pierdut eşti fiind sub condamnarea morţii, despărţit de Dumnezeu prin păcatele tale (Isaia 59:1-4). Ba mai mult îţi dai seama că nu te poţi auto-salva (Psalmul 49:6-8), chiar faptele bune pe care le-am făcut sunt ca o haină murdară înaintea lui (Isaia 64:6), căci nu ai fost creat prin Iesus la fapte bune, dacă nu te-ai născut din nou (Efeseni 2:10).

2.Accepţi că Cristos a murit pentru păcatele tale fără această jertfă fiind pierdut, astfel crezi că într-adevăr Iesus Cristos a murit pentru păcatele noastre, astfel toată vina şi fărădelegea noastră a fost transferată asupra lui Cristos care a fost făcut păcat şi blestem pentru noi (2Corinteni 5:21; Galateni 3:13), astfel El a suferit o moarte chinuitoare pe lemn, astfel prin rănile lui suntem vindecaţi (Isaia 53; 1Petru 2:24). Prin urmare întreabă-te în mod serios: crezi că Iesus a murit în locul tău pentru păcatele tale (Romani 4:25)? Dacă da, atunci înţelegi că El te-a cumpărat prin jertfa sa pentru Dumnezeu şi din momentul când exerciţi credinţă în El, Iesus va deveni Domnul şi Salvatorul tău, numai-trăind pentru tine ci pentru El (Fapte 4:12; 5:31; 2Corinteni 5:14,15). În consecinţă a crede în Iesus, înseamnă a-l asculta (Ioan 3:36), a crede în Tatăl lui care l-a trimis pe pământ şi a mărturisit despre El că este Fiul şi trimisul lui (Ioan 5:24; 12:44; 1Ioan 5:9-11), a umbla în lumină (Ioan 12:46) a muri faţă de păcat şi a învia la o viaţă pentru Dumnezeu (Romani 6:8,11), căci după cum Cristos a murit şi a înviat, cel ce crede în El trebuie să moară şi să învie spiritual lăsând ca Cristos să ia chip în el prin Duhul său (Galateni 2:20; Romani 8:9-11).

3.Căinţa sinceră: adică un regret profund, o părere de rău pentru faptele noastre rele pe care le-am făcut, acest regret va conduce la mărturisirea păcatelor noastre la Dumnezeu Tatăl prin Iesus Marele Preot (1Ioan 1:7-9;2:1,2). În plus, căinţa autentică produce roade bune şi o schimbare a modului de gândire, de vorbire, de acţiune greşit şi vom fi prompţi şi fermi în lupta cu înclinaţia de a păcătui (Proverbe 28:13; Matei 3:8; Romani 12:9; Evrei 3:7,8). Căinţa adevărată se observă prin atitudinea faţă de păcat, privindu-l ca Dumnezeu ne minimalizându-l şi ne mai practicându-l (1Ioan 3:4,8). Având în vedere aceste lucruri întreabă-te: Ţi-ai mărturisit păcatele lui Dumnezeu ? Ai lepădat păcatul schimbându-ţi modul de viaţă într-unul drept ?

4.Consacrare :Tot în rugăciunea în care ne-am exprimat căinţa putem să ne dedicăm viaţa Creatorului, adică să-I spunem Celui Prea Înalt că viaţa noastră io consacrăm lui (Deuteronomul 26:17), devenind proprietatea lui Dumnezeu, iar de atunci în colo nu egoismul va trona pe tronul vieţii noastre ci Domnul Iesus, pe care îl vom urma încontinuu ca ucenici ai lui (Matei 16:24; Romani 14:7,8).