Reflectând la istoria Turnului de Veghere………………….

care contravin Scripturii…………………………………….

Doctrine elementare pierdute de Martorii lui Iehova………

Ce este de făcut…………………………………………….

În loc de epilog…………………………………………….

JV - este simbolul pentru cartea Martorii lui Iehova proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu.

NW - este simbolul pentru Traducerea Lumii Noi a Sfintelor Scripturi.

BC - este simbolul pentru Biblia Cornilescu.

NT.93 - este simbolul pentru Noul Testament tipărit în 1993 făcut de Societatea Christliche Literatur-Verbreitung.

Capitolul –1 În căutarea adevărului

Moto: “Continuaţi să căutaţi şi veţi găsi” - Luca 11:19 NW

“dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă, atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” – Proverbe 2:2-5 BCR

În primul rând vreau să precizez că motivaţia cu care am scris acest material, este iubirea sinceră pentru voi Martorii ai lui Iehova. Poate că pui la îndoială sinceritatea dragostei mele, dar te asigur că este reală şi onestă, ne-având alt scop decât dezvăluirea şi aflarea adevărului, pentru a ne apropia cât mai mult de Dumnezeu. Astfel dacă iubeşti adevărul nu trebuie să-ţi fie teamă de adevăr, indiferent de unde vine El, prin urmare nu ai de ce să te temi dacă vei citi această publicaţie, care va privi în lumina Bibliei, unele dintre învăţăturile martorilor lui Iehova, deoarece la 1Tesaloniceni 5:20,21 BCR se spune: “Nu dispreţuiţi prorociile, ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” Tocmai de aceea acest material te va ajuta să cercetezi învăţăturile Turnului de Veghere şi singur să-ţi dai seama dacă organizaţia Martorii lui Iehova este o restaurare a adevăratului creştinism din primul secol, şi dacă este religia adevărată.

În primul rând nu uita că un căutător al adevărului trebuie să înţeleagă că adevărul este ceva intrinsec, cu valoare în el însuşi şi poate ieşi la iveală, oriunde, oricând şi de la oricine, nu numai de la conducerea organizaţiei martorii lui Iehova, de aceea trebuie să dăm la o parte prejudecăţile, subiectivismul şi ideile preconcepute. Adevărul poate fi supărător, deoarece de multe ori nu concordă cu ideile şi obiceiurile noastre adânc înrădăcinate în care credem cu tărie ca fiind bune. Un om care iubeşte adevărul trebuie să fie deschis la discuţii, la orice schimb de idei, luând în calcul toate variantele, şi fiind dispus să-şi schimbe punctul de vedere dacă descoperă că altul este adevărul de cum a crezut el. De fapt ce rost are să trăim în minciună? Mai devreme sau mai târziu vom trage consecinţele acţiunilor noastre care sunt efectul convingerilor noastre.

Mă numesc Işfa Alin, sunt născut în oraşul Arad (România), la 11 februarie 1971. De mic sunt însetat după cunoaştere, iar în perioada adolescenţei am început să-mi pun întrebări despre sensul real al vieţii, despre existenţa lui Dumnezeu, despre problema suferinţei în lume, şi despre faptul că viaţa omului este scurtă, aceste întrebări îmi chinuiau mintea. Mai târziu din cauza influenţei de la şcoală şi a unor emisiuni TV despre teoria evoluţiei am început să cred în evoluţie. Au existat perioade în care oscilam în ceea ce credeam.

În anul 1992 am devenit vestitor nebotezat în cadrul organizaţiei Martorii lui Iehova, iar în 13 martie 1993 am făcut botezul în apă. Anii au trecut şi eu progresam în cunoaşterea Scripturilor şi în dorinţa de a face mai mult pentru Iehova Dumnezeu, astfel în 1997 am început pioneratul auxiliar, iar din ianuarie 1998 am început pioneratul regular, iar din aprilie tot în acel an am fost numit slujitor ministerial (diacon) în congregaţia Arad Centru şi mi sa încredinţat supravegherea Şcolii de Minister Teocratic şi teritoriile congregaţiei

Pe parcursul anilor însă, atât datorită studiului individual intensiv cât şi datorită discuţiilor cu oameni din alte culte pe care îi întâlneam în lucrarea de predicare, au apărut în mintea mea unele semne de întrebare cu privire la unele explicaţii ale Turnului de Veghere care mă frământau. Cu toate acestea până în 1997 eram foarte exuberant şi naiv având o încredere deplină în Organizaţie, luam în derâdere şi ideea că nu Martorii lui Iehova deţin adevărul. Îmi aduc aminte de o discuţie avută cu un prieten martor, care a citit cartea Taina Împlinită scrisă în 1917 după moartea primului preşedinte al Societăţii Russell, dar pe baza învăţăturilor lui, acest frate îmi spunea că citirea acestei cărţi l-a pus pe gânduri căci multe explicaţii s-au schimbat, eu însă I-am spus: “fratele meu fi sigur că în momentul de faţă avem lumina deplină sau oricum suntem aproape de ea, deci nu-ţi mai fă probleme”. Dar după câţi-va ani a trebuit să-I dau dreptate, eram prea naiv şi încrezător în Organizaţie. Cu timpul nesiguranţa punea stăpânire pe mintea mea, găseam tot mai multe discrepanţe între Biblie şi învăţăturile Turnului de Veghere, dar nicidecum nu doream să iau în calcul varianta că Organizaţia ne induce în eroare. Mă auto-amăgeam că învăţăturile se vor schimba, sau să le trec cu vederea că poate nu sunt esenţiale. Este adevărat că unele îndoieli s-au născut citind cărţi scrise împotriva învăţăturilor Martorilor lui Iehova, dar nu acestea m-au făcut să-mi dau seama de falsitatea Turnului de Veghere, ba mai mult acestea m-au intrigat şi au creat în mine un sentiment de repulsie, chiar am vrut să scriu o carte ca replică la aceste cărţi. Aceste cărţi m-au intrigat din două motive: 1. Chiar dacă descopereau unele falsităţi ale Turnului de Veghere, susţineau şi doctrine false ca: trinitatea, iadul, etc. 2. Ele nu ofereau o alternativă clară de religie organizată.

Astfel de la un timp adunându-se tot mai multe întrebări am trimis o scrisoare la Filiala Martorilor lui Iehova din Bucureşti care conţinea 12 întrebări, nu am primit un răspuns direct, ci supraveghetorul de circumscripţie a primit însărcinarea să-mi răspundă la întrebări, El nu a primit un material cu răspunsuri, deci trebuia să-mi răspundă pe baza învăţăturilor din revistă pe care le cunoaşteam. Problema era că unele se contraziceau între ele, iar altele contraziceau Biblia. O martoră care pe care am rugat-o să mă ajute în traducerea unor articole din engleză, s-a exprimat astfel: “Filiala s-a spălat pe mâini de întrebări ne-dorite”. În fine, am discutat cu supraveghetorul, care de fapt a spus că nu prea are timp să discute, sugerându-mi să studiez mai mult, ca şi cum nu studiul mi-a deschis ochii pentru a vedea contrazicerile. Am discutat cu supraveghetorul vreo treizeci de minute şi nu am primit nici un răspuns concret, ba mai mult pentru a vedea până unde merg cu răstălmăcirea versetelor martorii lui Iehova, am să vă spun ce a zis supraveghetorul pentru a susţine doctrina Turnului de Veghere, întrebarea mea era: “Cum este compatibilă participarea la curtea cu juri a unui creştin, având în vedere că Turnul de Veghere permite lucrul acesta (W 1/4 1997 p.27) cu textul din 1Corinteni 5:12,13, unde se spune că nu avem ce să-I judecăm pe cei din lume? Supraveghetorul mi-a răspuns: “Nu şti că Pavel uneori vorbeşte ca un nebun” Am rămas înmărmurit de răspunsul lui şi I-am spus: “Este adevărat că în câteva ocazii Pavel a spus că vorbeşte ca un ieşit din minţi, dar nu în acest context”. Bătrânul de congregaţie prezent mi-a spus că sunt dogmatic, că nu accept explicaţia astfel discuţia despre întrebările mele s-a încheiat. Nu ştiu dacă motivul real a fost lipsa de timp sau altceva, însă am fost indignat mai târziu când am aflat că acelaşi supraveghetor avea timp de mers la operă şi la destinderi, dar pentru Biblia nu avea timp.

Astfel fiind dezamăgit, mi-am zis că nu mai are rost să mai trimit o altă scrisoare, dar cu timpul contradicţiile dintre Biblie şi publicaţiile Societăţii au crescut, astfel în 1999 m-am gândit să pun câteva întrebări la şcoala de pionieri la care am luat parte. Am dat instructorilor de la şcoală o listă cu 5 întrebări, gândindu-mă să nu-i încarc cu prea multe. Discutând în particular cu ei peste o oră, nu am primit nici un răspuns satisfăcător, de fapt la două întrebări mi-au spus că nici Societatea nu poate da răspuns, iar cu celelalte mai mult m-au încurcat decât m-au lămurit, de pildă o întrebare a sunat astfel: “De ce apostolii i-au botezat pe samariteni (Fapte 8:16) DOAR în numele lui Isus Cristos, având în vedere că porunca din Matei 28:19,20 era să-i boteze în numele Tatălui, al Fiului, şi al Spiritului Sfânt?” Unul din instructori mi-a arătat că şi Corneliu care era dintre neamuri a fost botezat tot în numele lui Isus Cristos şi nu în numele Sfintei Treimi (Fapte 10:48). Explicaţia Societăţii la botezul în numele lui Isus, este, că iudeii ca popor de legământ îl cunoşteau pe Tatăl şi pe Spiritul Sfânt, dar nu-l cunoşteau pe Isus şi astfel trebuia să-i boteze doar în numele lui Isus, însă această explicaţie din start forţată nu explică botezul samaritenilor, nici a neamurilor doar în numele lui Isus. Prin urmare îndoiala mea s-a adâncit şi mai mult. (La ora actuală ştiu explicaţia dintre contradicţia dintre Matei 28:19,20 şi celelalte texte care susţin botezul în numele lui Isus, dar acest subiect îl voi trata mai târziu în carte).

O altă întrebare pe care am pus-o a fost din Matei 8:11, ea suna astfel: ”De ce se prezintă: Avraam, Isac şi Iacob în Regatul cerurilor, când ştim că ei au speranţă pământească?” Răspunsul luat din Turnul de Veghere al instructorilor pe care de altfel îl ştiam, era că, Avraam îl reprezintă pe Iehova; Isac pe Isus; şi Iacob pe cei unşi, astfel nu Avraam, Isac şi Iacob vor fi în cer, ci Iehova, Isus şi cei unşi. Dar eu I-am întrebat în continuare: “pe cine reprezintă profeţii din vechime care sunt puşi alături de aceştia în relatarea paralelă din Luca 13:29?” Dar deoarece în Turnul de Veghere nu era explicat şi acest lucru nici instructorii nu au ştiut să-mi răspundă.

După aceea ne-am cantonat asupra textului din Romani 11:25,26, deoarece Turnul de Veghere aplică v.25 la Israelul carnal dar v.26 la Israelul spiritual, ceea ce nu mi s-a părut corect, deoarece aceste versete se leagă între ele, după o lungă discuţie în care instructorii nu au adus nici un argument solid pentru a susţine o astfel de interpretare, un supraveghetor a spus în final: ”Din punct de vedere gramatical ai dreptate dar trebuie să luăm lucrurile logic”, la prima vedere pare o afirmaţie lipsită de sens, dar cred că am înţeles ce vroia să-mi spună, ceva de genul: din punct de vedere al literei ai dreptate, dar nu şi din punctul de vedere al logicii Turnului de Veghere.

După aceste evenimente în toamna lui 1999 m-am hotărât să trimit o scrisoare la Filiala din Broklin, în special legată de învăţătura cu învierea cerească, deoarece studiind acest subiect mi-am dat seama că explicaţia Turnul de Veghere nu stă în picioare la o analiza atentă. Cu toate că era o scrisoare clară şi respectuoasă nu am primit nici un răspuns. Apoi peste aproximativ două luni am mai trimis o altă scrisoare, mai detailată ca prima, amândouă concentrându-se asupra plecării la cer a celor unşi, care conform spuselor Turnul de Veghere a început în anul 1918.

Întrebarea mea în esenţă era: “De ce noi învăţăm de trei etape ale plecării la cer, adică cei morţi în Cristos au înviat în 1918 şi au început să guverneze cu Isus, iar cei ce mor dintre cei 144.000 pe parcursul Zilei Domnului, învie instantaneu, iar rămăşiţa va merge la cer la Armaghedon sau după Armaghedon, cum se armonizează aceste etape cu ceea ce afirmă Biblia care susţine două etape şi în viitor: 1. “Însuşi Domnul va coborî din cer…şi cei morţi în comuniune cu Cristos se vor ridica primii.”; 2. “După aceea, noi cei vii care vom supravieţui vom fi luaţi împreună cu ei în nori pentru a-l întâmpina pe Domnul în aer…” (1Tesaloniceni 4:16,17NW)? (Acest subiect îl voi trata mai pe larg peste câteva capitole).

Nu am primit nici un răspuns la întrebările din scrisori, cu toate că acestea au ajuns la Broklin, cei de acolo le-au trimis la Filiala din Bucureşti, ca şi cum cei de acolo ar putea schimba învăţăturile, ceea ce nu poate face decât corpul de guvernare. Cei din Bucureşti le-au trimis la bătrânii din congregaţia mea scrisorile, care puteau face şi mai puţin în ce priveşte rezolvarea problemei, în plus, aceştia au primit şi sfatul din partea Filialei, pe care mi l-au transmis, şi anume, să nu mă mai gândesc la aceste întrebări. Pe lângă acest sfat ciudat, pentru o organizaţie care pretinde că are adevărul, mi s-au mai dat un articol copiat dintr-un Turn de veghere şi câteva referinţe la cartea Paradisul şi la câteva reviste. Dar aceste publicaţii nu răspundeau la întrebarea mea, iar articolul copiat pe care l-am primit în limba engleză, şi pe care mi l-a tradus o martoră care ştia bine engleza de fapt se contrazicea singur, acel articol răspundea la întrebarea: Vor intra ca oameni din rămăşiţa unsă pe noul pământ? La început se preciza, că Biblia nu ne dă un răspuns clar şi sigur în această privinţă, totuşi ei explicau în continuare că probabil că vor intra ca oameni în lumea nouă, bazându-se pe paralelele cu Noe, Ieremia şi alţii. În final se spunea, că indiferent dacă aceste paralele sunt valabile sau nu, vom observa atunci cum stau lucrurile. După cum vă daţi seama acel articol se contrazicea singur, odată spunea că Biblia nu ne spune, dar totuşi ei răspund cu paralele Biblice, iar în final spunea că nu are importanţă dacă paralelele sunt valabile sau nu. (Biblia ne răspunde clar la această întrebare, cei unşi vor merge la cer la sosirea lui Isus, cu foarte puţin timp înainte de distrugerea celor răi, de fapt cei ce merg la cer vor participa la distrugerea celor răi (Matei 24:30,31; Apocalipsa 2:26,27; 17:14).

Începând din anul 1999 mergeam o dată pe săptămână la o familie care îmi era dragă şi studiam împreună ori din manualul pentru pionieri, ori din cele trei sau patru capitole din Biblie repartizate la şcoala de Minister Teocratic. A fost excelent, ne simţeam bine, chiar o soră spunea, că se simte mai bine hrănită decât ca la întrunirile congregaţiei. O dată am fost doi fraţi şi trei surori, citeam Biblia şi încercam să o înţelegem, astfel s-a ajuns ca unii să-şi exprime dezacordul cu privire la unele explicaţii ale Turnului de Veghere, mi-am exprimat şi eu părerea cu privire la anul 1914, deoarece între timp studiind acest subiect şi calculul cu cele 7 timpuri am văzut că nu stă în picioare la o analiză atentă, şi am înţeles că Isus nu a fost întronat, ci va fi întronat în viitor la venirea sa şi când va începe înnoirea lucrurilor din mileniu (Matei 19:28; 25:31). În seara aceea după ce am plecat, o soră s-a dus la un bătrân de congregaţie şi i-a spus ceea ce am afirmat, acest lucru l-am aflat ulterior.

După câteva zile mergând să mă întâlnesc cu acel bătrân pentru a merge în lucrare, am fost dus la Sala Regatului, unde mă aşteptau şi ceilalţi bătrâni. Am fost luat dur mai ales de unul dintre ei, care a spus, după ce am afirmat că în seara aceea a fost o discuţie liberă, că dacă sunt “liber cugetător să merg la Iliescu, etc.” Eu nu mai puteam să tac şi să duc în continuare povara faptului că am înţeles că unele învăţături ale Sclavului Fidel sunt false, de aceea am spus: “unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”. Pentru această singură afirmaţie ulterior am fost chemat în faţa unui comitet judiciar format din trei bătrâni, unde spălarea pe mâini faţă de întrebările mele a continuat, de fapt ei spuneau: “nu pentru întrebările puse eşti aici, ci pentru afirmaţia: unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”. După două runde de audieri la distanţă de câteva zile s-a luat decizia să mi se retragă privilegiile, aflând ulterior ca am fost pe muchie de cuţit să fiu exclus. În zilele acelea mi-a fost foarte greu, deoarece nici atunci nu eram convins să plec din organizaţie, gândindu-mă că unde să merg, în care cult e mai bine, fiindcă de atunci am început să iau în calcul serios ideea că această organizaţie să nu fie religia adevărată. A fost o perioadă foarte grea, dureri de cap îngrozitoare, am crezut că înnebunesc, eram dezorientat complet, m-am rugat la Iehova de zeci de ori pe zi în aceea perioadă, şi cred că rugăciunea ma ajutat mult să ies din această situaţie.

În timpul audierilor, m-am argumentat afirmaţia că: “unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”, prin următoarele argumente: 1. Sclavul recunoaşte că nu este inspirat de Dumnezeu ca şi scriitorii Bibliei; 2. Sau schimbat pe parcursul timpului sute dacă nu mi de învăţături; 3. Iar bătrânilor le-am pus următoarea întrebare: “Poate cineva din voi să-mi garanteze că nu se vor mai schimba învăţăturile?” Unul din bătrâni mi-a răspuns că NU, în mintea mea am înţeles atunci că o învăţătură care se poate schimba este şubredă şi discutabilă, dar bătrâni susţineau că eu am forţat lumina, şi de aceea trebuie să mă căiesc, Eu am spus: “conştiinţa mea este prizonieră Cuvântului lui Dumnezeu”, trebuie însă să recunosc că mi-a fost teamă de excludere, astfel că la unele întrebări ale lor, m-am eschivat de la răspunsuri, pentru că dacă le spuneam pe faţă ce cred, eram exclus. După ce am plecat din organizaţie mi-a părut rău că atunci nu am fost mai curajos, în a spune lucrurilor pe nume.

După ce am fost mustrat judiciar şi mi-am pierdut privilegiile am stat şi am reflectat: Dacă Societatea Turnul de Veghere deţine adevărul şi este atât de sigură şi are atâtea argumente, de ce i-au sfătuit pe bătrânii mei de congregaţie să mă îndemne să nu mă mai gândesc la problemele Biblice ridicate? Iubeşte oare organizaţia adevărul sincer, dacă mă îndeamnă să nu mai cercetez unele lucruri? Oare sunt ei consecvenţi când declară în revista Treziţi-vă din 22/6 2000 în articolul: Evitaţi capcana propagandei următoarele: “Propagandiştii îşi impun mereu punctul de vedere şi descurajează purtarea discuţiilor…” oare nu asta face Societatea când este vorba de învăţăturile ei? Dar când este vorba de învăţăturile altor culte, ei încurajează din plin purtarea discuţiilor, nu-i aşa?

După aceste evenimente am discutat de câteva ori mai multe ore cu doi bătrâni de congregaţie pe rând şi cu un supraveghetor de circumscripţie. Până la urmă un bătrân de congregaţie a recunoscut, în particular bineînţeles, că din punct de vedere al literei textului Biblic am dreptate, dar că trebuie să ne supunem aranjamentului Teocratic, adică conducerii, şi nu putem accepta ca adevăr decât ceea ce vine de la Sclavul Fidel şi Prevăzător, pentru el nu era importantă informaţia, sau învăţătura în sine, ci doar dacă vine sau nu de la conducere, astfel adevărul pentru mulţi martori ai lui Iehova nu este ceva intrinsec, mai ales pentru cei ce au privilegii în congregaţie, însă adevărul este adevăr, indiferent cine îl spune, însă pentru martori, adevărul este doar ce spune conducerea. De fapt oricine pune la îndoială sau contestă explicaţiile Turnului de Veghere este foarte probabil exclus, ceea ce înseamnă o despărţire totală de prieteni, fiind interzis un simplu salut pentru cei plecaţi din organizaţie, de aceea la unii le este teamă să spună ce gândesc cu adevărat, frica este cu atât mai mare, deoarece au fost învăţaţi că numai cei din conducere pot interpreta corect Biblia, astfel fără Organizaţie eşti în întuneric cu tot cu Biblie. Însă ne punem o întrebare: Dacă numai cei din conducere pot interpreta corect Biblia, atunci cum se face că pe parcursul timpului ei au modificat mii de explicaţii ale unor versete? Ceea ce conduce la ideea că nici ei nu o pot interpreta corect, căci dacă ar avea acest dar din partea lui Dumnezeu nu ar mai fi corectat învăţăturile, nu-i aşa?

Să vă povestesc însă ceea ce am făcut eu, în 15 august 2000, am trimis o ultimă scrisoare la Preşedintele Milton G. Henschel. Scrisoarea conţinea 12 puncte cu mai multe întrebări la fiecare punct, pe care le-am formulat împreună cu un martor care îmi era prieten şi cu care am discutat nelămuririle mele, cu toate că am primit directiva din partea bătrânilor să nu discut cu nimeni întrebările mele, exact cum spune revista care îi descrie pe propagandişti: “Propagandiştii îşi impun mereu punctul de vedere şi descurajează purtarea discuţiilor…”

Cu toate că scrisoarea era plină de respect şi am arătat că pentru mine era o chestiune de viaţă şi de moarte, în plus, nu a fost deloc tendenţioasă, prezentând punct cu punct argumentele din publicaţii, şi prin întrebări şi texte am încercat să atrag atenţia asupra faptului că unele explicaţii nu stau în picioare, dar să prezint pe scurt întrebările puse Preşedintelui:

1. Cu privire la Cristos, despre câte veniri ale acestuia vorbeşte Scriptura?

Evrei 9:28; Ioan 14:2,3

2. A avut loc venirea lui Isus şi este deja prezent sau sunt evenimente de domeniul viitorului? Apocalipsa 16:15,16; a)Dacă venirea lui Isus a avut loc în 1914, atunci de ce mai ţinem comemorarea (1Corinteni 11:26)?

b) Matei 24:3,37-39 După cum în v.2,3 discipolii l-au întrebat pe Isus când va avea loc distrugerea templului, iar Isus le dă un răspuns legat de evenimente premergătoare distrugerii, oare nu în mod asemănător, prin semnul complex prezentat, nu sunt scoase în evidenţă evenimente premergătoare prezenţei lui Cristos? Matei 24:36-39 Paralela dintre zilele lui Noe şi prezenţa lui Isus se referă la perioada de timp sau la atitudinea oamenilor, având în vedere comparaţia din v.39 strictă cu potopul a prezenţei, şi la o dată necunoscută a venirii lui şi a sfârşitului lumii (v.36,42-44)? – Matei 24:27 Putem considera prezenţa ca fiind o perioadă lungă de timp, având în vedere şi contextul care se referă la necazul cel mare? – 1Tesaloniceni 3:13 A avut loc prezenţa cu toţi sfinţii? Compară cu Matei24:13; 1Ioan 2:28; 2Tesaloniceni 1,7,8.

3. Au primit creştinii unşi recompensa cerească începând din 1918 sau o vor primi toţi în viitor? S-a coborât deja Isus din cer (1Tesaloniceni 4:15-17)? Din următoarele texte nu reiese că acest eveniment va avea loc în viitor?(Coloseni 3:4; 2Tesaloniceni 1:7-10 com. cu 1Tesaloniceni 3:13; 2Timotei 4:8; Apocalipsa 22:12; Tit 2.13; Filipeni 3:20,21)
4. A început Regatul lui Dumnezeu să-şi exercite deja autoritatea asupra naţiunilor lumii, sau este un eveniment de domeniul viitorului?

Daniel 4:4-34, de unde reiese că copacul şi cele 7 timpuri au o dublă împlinire, având în vedere că v.22 spune că copacul: ”eşti TU rege”, iar v.24 spune că împlinirea are loc asupra lui Nebucadneţar?

Luca 21:20-24, oare nu au început “timpurile fixate ale naţiunilor” din momentul distrugerii din anul 70 e.n., având în vedere expresia: ”va fi călcat”, la viitor?

Daniel 7:13,14, A venit Isus în 1914 cu norii cerului? Guvernează deja peste toate naţiunile, având în vedere contextul (v.22,26,27)? A început judecata şi stăpânirea celor sfinţi?

5. Trăim deja în prezent Ziua Domnului sau urmează să vină (1Corinteni 1:7,8; comp. cu 2Tesaloniceni 1:7,8; Filipeni 1:6,10; Luca 17.29,30)?
6. Trăim deja în zilele din urmă, dar înseamnă aceasta că “Timpul sfârşitului” se împlineşte din 1914 (Daniel 11:35; 12:4 comp. cu Ieremia 23:20; Daniel 12:13)?
7. Privitor la parabola despre cele 10 fecioare a avut loc în anul 1914 strigarea: ”Iată mirele, ieşiţi-I în întâmpinare”, sau este un eveniment viitor (Matei 25:1-13)? Oare v.13 nu subliniază necunoaşterea zilei şi orei sosirii mirelui (Apocalipsa 19:11-27)?
8. Referitor la parabola cu talanţii şi minele menţionate de Isus, a avut loc o recompensă pentru sclavii fideli şi judecata pentru sclavii nedrepţi, sau sunt evenimente viitoare (Matei 25:14-31; Luca 19.11-27)?
9. La executarea judecăţii divine şi revelarea lui Cristos, va avea loc o apropiere literală a lui Isus Cristos de pământ sau va rămâne în cerurile spirituale acţionând de acolo (Ioan 14:3; Fapte 1:9-11:”va veni în acelaşi mod”)?
10. A căzut deja Babilonul cel mare sau este un eveniment imediat următor începutului necazului celui mare (Apocalipsa 18:1,2,8,16,17,19; comp. cu 17:16-18)?
11. A avut loc războiul din cer purtat de Mihail? Apocalipsa 12:7-12, Apocalips 12:10, a sosit salvarea în 1914 (com. Cu Luca 21:28; Isaia 35:4, vezi şi Apocalipsa 11.15-18; Matei 19:28; Luca 22:28-30)? A primit Isus în 1914 “puterea şi Regatul Dumnezeului nostru” (comp. cu Apocalipsa 11:17)? Expresia puţin timp se aplică la zeci de ani (Apocalipsa 12:12 comp. cu 20:3)?
12. În armonie cu explicaţia revizuită din Matei 24:15,16 unde s-a prezentat că lucrul dezgustător care provoacă pustiire se va aşeza în viitor, cum putem corela aceasta cu Daniel 12:7,11,12 şi cu explicaţia care vorbeşte de împlinirea acestor perioadele de timp după cum urmează:

Decembrie 1914 ----Iunie 1918----- sunt 1260 de zile

Ianuarie 1919----Septembrie1922-----1290 de zile

Septembrie 1922----Mai 1926-----1335 de zile?

Dacă o să analizaţi răspunsul la scrisoare pe care l-am primit, o să observaţi că nu am primit la majoritatea întrebărilor un răspuns, iar la cele la care au încercat să răspundă au folosit aceleaşi argumente pe care eu am încercat prin întrebări şi textele menţionate în scrisoarea mea să arăt că nu sunt valabile, în plus, nu Preşedintele, sau corpul de guvernare a răspuns la întrebări, ci comitetul care se ocupă cu întrebări din Broklin, şi care poate răspunde tot pe baza a ceea ce este publicat, ne-având autoritatea de a schimba explicaţiile, dar să vă redau cuvânt cu cuvânt scrisoarea primită, iar la nota de subsol am comentat ineficienţa răspunsului primit.

Dragă frate Alin:

În timp ce unele traduceri ale Bibliei folosesc în mod interjanşanjabil cuvintele greceşti interpretate cu “prezenţă” (pa-rou-si˘ a) şi venire (er-kho-mai), fiecare dintre aceste cuvinte greceşti are un înţeles unic atunci când se referă la evenimente care îl privesc pe Isus de la şi după sfârşitul timpurilor stabilite ale naţiunilor şi la timpul când va primi autoritate de rege. Articolul de la p.11 până la 14 din 15 august 1996 din Turnul de Veghere evidenţiază faptul că “prezenţa” lui Isus începe din 1914 şi se referă la o perioadă de timp care va culmina cu distrugerea celor răi în timpul “venirii” sale. (Matei 24:3,29-31) E adevărat aşa cum aţi menţionat, că data “venirii” sale ca judecător este necunoscută. (Matei 24:42-44) Oricum, începutul prezenţei sale sau instalarea sa ca rege ceresc al lui Dumnezeu a avut loc la sfârşitul “timpurilor fixate ale naţiunilor”. (Luca 21:24). În ceea ce priveşte potopul din zilele lui Noe, Isus a spus: ”Aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi zilele prezenţei Fiului omului. Căci aşa cum ei au fost în acele zile înainte de potop…şi nu au dat crezare până ce a venit potopul şi I-a măturat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului” (Matei 24:37-39). Acele “zile dinaintea potopului”, care au implicat o perioadă de timp hotărâtă de Dumnezeu ca fiind perioada ultimilor zile ale acelei lumi, corespund “prezenţei” lui Isus. Aceasta a început în 1914 şi va culmina cu marele necaz care corespunde potopului.

În ceea ce priveşte 1Corinteni11:26, în care se spune că Cina Domnului e comemorată “până (Isus) soseşte”, îţi sugerăm să studiezi pagina 5 din 15 Martie 1993, din Turnul de Veghere. Apostolul Pavel vrea să spună cu siguranţă, că respectarea memorialului va continua până când Isus va primi urmaşii lui unşi în cer printr-o reînviere la timpul “prezenţei” lui astfel “sosind” pentru ei până când, şi cel din urmă va fi înviat. (Ioan 14:3; 1Tesaloniceni 4:14-17)

Aţi întrebat deasemenea dacă unii dintre creştinii unşi şi-au primit recompensa cerească începând din cu 1918 sau şi-o vor primi cu toţii în viitor. O apreciere completă a cuvintelor apostolului Pavel la 1Tesaloniceni 4:14-17 poate fi găsită la paginile 22-31 din 15 iunie 1979, din Turnul de Veghere şi în Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor, Vol. 2, p.787, sub titlul “căsătoria Mielului”. 2Tesaloniceni1:7-10 nu se referă la învierea celor unşi, ci pur şi simplu vorbeşte despre timpul în care Iehova printr-o revelaţie a Domnului Isus din ceruri cu îngerii lui puternici va aduce distrugerea sistemului rău şi în felul acesta, va oferi uşurare pentru cei unşi care sunt în viaţă pe pământ.

Suntem atenţi la întrebările dvs. În legătură cu ce baze Scripturale avem noi de am ajuns la concluzia că Regatul lui Dumnezeu a început să guverneze peste naţiuni în 1914. După cum vă daţi seama Psalmul 110:1 a început să se aplice după ce Isus s-a înălţat la cea în 33 e.n. şi “s-a aşezat la dreapta Tatălui” (Evrei 10:12). În timp ce Efeseni 1:20-23 se referă la Isus ca fiind preamărit “cu mult deasupra oricărei forme de guvernământ, oricărei autorităţi şi puteri şi domnii” acest lucru nu înseamnă că în urma acestei preamăriri el trebuie să-şi exercite autoritatea asupra tuturor naţiunilor. Versetul 22 explică faptul că Dumnezeu "l-a făcut stăpân peste toate lucrurile congregaţiei”. În timpul mutării “în regatul Fiului iubirii sale” , Isus nu s-a comportat ca rege peste naţiuni. Aceasta urma să se întâmple în momentul în care Dumnezeu a dat porunca: “du-te şi stăpâneşte în mijlocul duşmanilor tăi” (Coloseni 1:13; 31:1; Psalmul 110:2). Faptul că Isus îşi începe domnia peste naţiuni “în mijlocul duşmanilor săi” arată că naţiunile nu vor fi distruse în vremea când i se va da această autoritate regală.

Aceasta nu va dura mult timp, ci o “scurtă perioadă de timp”, şi apoi, de asemenea naţiunile vor fi distruse în timpul bătăliei Armaghedonului. Vezi Turnul de Veghere 1 Martie 1978 p.21-26.

Daniel 12.11 vorbeşte despre o localizare a lucrului dezgustător care provoacă pustiire. Această localizare sau instalare a “lucrul dezgustător” a avut loc atunci când Liga Naţiunilor a fost formată şi anunţată ca fiind singura speranţă de pace. Liga a fost oficial propusă în ianuarie 1919. Astfel în acest mod, a ajuns să fie plasată pe scena mondială (vezi cartea cu profeţiile lui Daniel p.300; şi Turnul de Veghere din 1Noiembrie 1993 p.10,11).

Acolo “lucrul dezgustător” e descris ca “ stând într-un loc sfânt”.

Din New York, Inc.

Mi-am dat seama însă că dacă promovez învăţături false sunt vinovat, deoarece Iehova urăşte minciuna, şi aceasta vine de la Diavolul care este: “Tatăl tuturor minciunilor” Ioan 8:44 Today English Version. Pe lângă aceasta predicând şi oferind reviste cu evanghelia că Isus guvernează deja, mă pun în postura de a predica o altă evanghelie, care va atrage asupra mea blestemul (Galateni 1:8), căci apostolii nu au predicat o evanghelie a anului 1914, ca eveniment al Regatului, ei ştiau de două evenimente importante a Regatului, de învierea şi înălţarea lui Isus la cer, şi de venirea lui în glorie cu toţi sfinţii îngeri.

Capitolul –2 Asiguraţi-vă că sunteţi în adevăr!

Moto: “Asiguraţi-vă de toate lucrurile; ţineţi ferm la ceea ce este excelent” - 1Tesaloniceni 5:21 NW

Este interesant ce se spune într-o publicaţie a Societăţii: “pentru ca închinarea noastră să-I fie plăcută, ea trebuie să aibă rădăcinile în Cuvântul Divin al adevărului…Ei (Fariseii) au urmat propriile lor învăţături şi tradiţii, mai degrabă decât Cuvântul lui Dumnezeu. Care a fost rezultatul? Isus le-a zis: Aţi făcut fără efect Cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre. Aşadar dacă dorim să fim plăcuţi lui Dumnezeu, trebuie să fim siguri că ceea ce credem este în armonie cu Biblia. Nu este suficient să presupunem doar că învăţăturile religiei noastre sunt în armonie cu Biblia. Simplu fapt că o religie oarecare se foloseşte de Biblie nu dovedeşte că învăţăturile şi obiceiurile acestei religii s-ar baza pe ea. Unii locuitori din Bereea au fost lăudaţi pentru că au verificat în Scripturi dacă Pavel care le-a vestit Cuvântul, le-a spus adevărul (Fapte 17:10,11). Religia aprobată de Dumnezeu trebuie să fie în toate privinţele în armonie cu Biblia; ea nu va accepta doar anumite părţi ale ei, respingându-le pe celelalte (2Timotei 3:16).” Paradisul p.29-31. Ai verificat dacă Organizaţia Martorii lui Iehova este în toate privinţele în armonie cu Biblia? Dacă pe parcursul timpului Organizaţia a făcut schimbări, în organizare, în doctrină şi explicaţia unor profeţii, şi probabil va mai face schimbări, atunci este ea “în toate privinţele în armonie cu Biblia”? dacă se schimbă anumite învăţături înseamnă că ele nu au fost în armonie cu Biblia, făcând din religia noastră o religie falsă. De aceea întreabă-te în mod serios acest lucru, de asemenea atunci înţelegem că ideea spusă şi gândită de unii Martori ai lui Iehova precum că trebuie să trecem cu vederea unele învăţături greşite, pentru că nu sunt aşa de importante, sau se vor schimba, sau Conducerea va fi trasă la răspundere pentru ele nu este bună conform cu cartea Paradisul.

Pune-ţi întrebarea: Nu cumva a-i acceptat anumite practici şi învăţături fără să le verifici atent? De exemplu dacă eşti Martor al lui Iehova, iar când ai studiat cartea Paradisul sau Cunoştinţa, ai citit şi alte cărţi sau reviste doar în favoarea acestor interpretări sau şi împotriva lor, luând în calcul şi alte variante pentru a putea fi obiectiv? Aţi citit Biblia în întregime înainte de a studia cu martorii? Aţi citit contextul versetelor studiate, adică cele care apar în publicaţii, pentru a fi sigur că sunt aplicate corect? Aţi verificat vreodată citatele pe care le foloseşte Societatea Turnul de Veghere, din alte surse, cum ar fi unele enciclopedii, pentru a vedea dacă nu sunt scoase din context, dându-le un sens greşit? Care este procesul pe care l-aţi folosit pentru a pune la test Organizaţia înainte de a intra în ea? Ai acceptat unele explicaţii sau practici organizatorice numai din consideraţie faţă de unele adevăruri, acceptând unele lucruri, de dragul unor învăţături ca: adevărul despre trinitate, despre iad, despre predestinare, etc.? Aceste întrebări şi le poate pune oricine, indiferent de religia din care aparţine, pentru că este în joc viaţa noastră. De aceea să nu ne grăbim să trecem cu vederea aceste întrebări legitime, deoarece este în joc nu numai veşnicia, ci şi onoarea lui Iehova, Dumnezeul adevărului (Proverbe 27:11; Isaia 65:16).

Capitolul –3 Reflectând la istoria mişcării Turnului de Veghere!

Moto: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul (Iehova NW)? Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului (Iehova NW)nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul (Iehova NW). Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el.” - Deuteronomul 18:21,22 BC.

În timp ce Russell era în căutarea adevărului, într-o seară din 1869 a luat contact cu adventiştii, astfel mai târziu în 1870, el împreună cu alţi cunoscuţi au format un grup de studiu Biblic. Ei practicau următoarea metodă de studiere a Bibliei: cineva punea o întrebare, apoi discutau pe marginea ei căutând toate textele din Biblie în legătură cu ideea respectivă şi astfel se ajungea la o concluzie. Această metodă, spune cartea Martorii, a condus la o creştere continuă în cunoaşterea lui Dumnezeu. Dacă această metodă a fost atât de bună (şi într-adevăr este), de ce Martorii lui Iehova nu o mai folosesc şi în prezent la întrunirile lor? Nu ţi se pare logic să cauţi toate textele cu privire la un subiect înainte de a trage o concluzie? Dar ai procedat aşa când ai intrat în Organizaţie? De pildă, când ai acceptat că Isus şi-a început prezenţa sa în 1914, ai analizat toate pasajele Biblice despre prezenţa (paruosia în lb. Greacă) Domnului? Şti în câte versete apare acest cuvânt? Conform cu apendicele Traducerii Lumii Noi apare în 24 de locuri (vezi NW p. 416 lb. Română). Ai luat în calcul şi varianta că acest eveniment ar putea fi de domeniul viitorului? Dar să mergem mai departe cu istoria Organizaţiei.

În JV p. 45 se arată în mod clar că învăţăturile despre starea morţilor şi despre trinitate cele mai importante pentru martori, I-au fost dezvăluite de alţii, printre care şi de un păstor adventist cu care Russell a colaborat. Atunci adevărul despre trinitate, suflet, iad, au fost descoperite de către studenţii Bibliei? NU, deoarece chiar înainte de Russell au existat mişcări religioase şi publicaţii care învăţau corect aceste lucruri (JV p.48; W 15/10 2000, p.26). Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea mulţi biblişti demascau învăţătura despre iad, în 1853 a apărut o carte intitulată: “Biblia contra tradiţiei”, alţi oameni religioşi, ca Grew Henrz, George P. şi alţii au călătorit mult predicând aceste lucruri şi tipărind publicaţii. Şi adevărul despre trinitate a fost luat de la alţii, în JV p. 125 se spune: “Ei nu au fost primii care au înţeles că trinitatea nu este scripturală.” Chiar şi în prezent există culte şi biserici care nu cred în trinitate. Atunci să ne întrebăm: Spiritul Sfânt I-a descoperit lui Russell aceste adevăruri, sau le-a luat de la alţii care au fost călăuziţi în lumină? Să-l lăsăm ca Societatea să ne răspundă la această întrebare: “El nu a pretins totuşi că a descoperit adevăruri noi, lucrarea noastră a constat în a strânge laolaltă fragmentele adevărului” JV p.48,49, vezi şi 707, iar în JV p. 120 se precizează: “A recunoscut deschis că le era îndatorat altora, care au contribuit personal şi în diferite moduri, pentru a-l ajuta să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu.” Deci canalul de comunicare de atunci al lui Iehova a avut nevoie să fie învăţat de oameni, pe care în prezent martorii lui Iehova îi consideră ca fiind religia falsă a Babilonului. Este demn de menţionat că Studenţii în Biblie nu au înţeles corect doctrina trinităţii, deoarece cu toate că îl considerau pe Tatăl mai mare ca Fiul, credeau despre Isus că este Dumnezeu Atotputernic (Taina Împlinită p.17, la Isus aplică textul din Ap.1:8). Majoritatea cântărilor erau adresate lui Isus, şi se rugau lui (Apogeul Apocalipsei p.36), în contrast cu cântările şi rugăciunile pe care le fac martorii în prezent. Pe lângă toate acestea, nu înţelegeau clar cine este Spiritul Sfânt, căci iată ce spune în Taina Împlinită p.72: “Noi susţinem că persoana Spiritului Sfânt este Tatăl şi Fiul şi purcede de la amândoi.” Această învăţătură învaţă că Spiritul Sfânt este o persoană nu o forţă activă cum învaţă Martorii lui Iehova în prezent.

Alte câteva învăţături eronate care apar în cartea Taina Împlinită: Îngerii celor 7 biserici (congregaţii), sunt: Îngerul bisericii Efes a fost apostolul Pavel, pe parcursul anilor 33-73 e.n.(sfaturile pentru cele 7 biserici sunt caracteristice a 7 perioade de timp, care îl are pe îngerul său); Îngerul bisericii din Smirna a fost Ioan, 75-325 e.n.; Îngerul bisericii din Pergam a fost Arius, pe parcursul anilor 325-1160 e.n.; Îngerul bisericii din Tiatira a fost Waldo, pe parcursul anilor 1160-1378 e.n.; Îngerul bisericii Sardes a fost Wycliffe pe parcursul anilor 1378-1518 e.n.; Îngerul bisericii din Filadelfia a fost Luther, pe parcursul anilor 1518-1874 e.n.; iar Îngerul din Laodicea a fost Russell pe parcursul anilor 1874-1918 e.n. Toate aceste explicaţii, Martorii lui Iehova din prezent, le-ar considera apostate şi demonice. Apocalipsa 8:4, este interpretat în cartea Taina Împlinită p.183, după cum urmează: tunetele de aici reprezintă cele 7 volume Studii în Scripturi; Apocalipsa 8:7, întâia trâmbiţă este mişcarea religioasă Luterană (Taina Împlinită p.183); Apocalipsa 8:8, a doua trâmbiţă, mişcarea Anglicană (Taina Împlinită p.187); Apocalipsa 8:10, a treia trâmbiţă, mişcarea Calvinistă (Taina Împlinită p.189); Apocalipsa 8.12, a patra trâmbiţă, mişcarea baptistă (Taina Împlinită p.191); Apocalipsa 9:1, a cincea trâmbiţă, mişcarea lui Wesley, episcopală şi metodistă (Taina Împlinită p.195); a şaptea trâmbiţă este mişcarea spiritistă a alianţei Evanghelice (Taina Împlinită p.200). Cei doi martori din Apocalipsa 11:3, sunt Vechiul şi Noul Testament. Mihail din Apocalipsa 12:7 se referă la papa şi îngerii lui, la episcopi (Taina Împlinită p.218, 237). Cele 7 cupe ale mâniei din Apocalipsa 15.1 şi 16:1 sunt cele 7 volume Studii în Scripturi (Taina Împlinită p.285,292).

Cu siguranţă că dacă unui martor al lui Iehova, i s-ar prezenta unele din aceste explicaţii, fără să se spună cine le-a născocit, ar spune acel martor că vin de la Satan şi nu de la Dumnezeu, ceea ce conduce la recunoaşterea faptului, atât că în general martorii nu-şi cunosc istoria în schimbarea explicaţiilor, cât şi la faptul că Sclavul Fidel care l-a început se credea că e Russell, să fie dat de ruşine, atât el, care se auto-proclama Înger al Bisericii din Laodicea, cât şi actuala conducere care mărturiseşte despre Russell că a fost călăuzit divin.

Pe lângă toate acestea, Pastorul Russell, credea în vise supranaturale de la Dumnezeu, ceea ce pentru Martorii lui Iehova din prezent este o apostazie (vezi G 8/4 2001 p.20), deoarece Societatea nu mai crede că după moartea apostolilor Iehova mai vorbeşte prin vise, deci ori Russell a înşelat pe poporul lui Dumnezeu, ori Sclavul Fidel din prezent denaturează Scripturile când afirmă că Dumnezeu nu mai vorbeşte prin vise, voi ce credeţi? Dar să prezentăm visul lui Russell aşa cum este descris în cartea Taina Împlinită: “În tinereţea sa a visat că dormea într-o cameră pe acoperiş. Deodată s-a deşteptat ca să vadă soarele de dimineaţă care tocmai răsărise pe culmea dealului, strălucindu-i direct în faţă. Atunci el a sărit deodată în picioare crezând că e târziu. În felul acesta el s-a împiedicat de cei care dormeau lângă el. El voia să-şi reproşeze că ia trezit, când a descoperit că nici unul din cei ce dormeau nu s-a trezit. Însemnătatea e clară, lumina strălucea în întuneric, iar întunericul nu a cuprins-o. Pastorul Russell s-a deşteptat la lumina soarelui zilei celei noi. El a încercat să-I deştepte şi pe alţii, şi nu a reuşit”

Dacă un martor al lui Iehova ar citi explicaţiile lui s-ar îngrozi, deoarece volumele Studii în Scripturi sunt pline de absurdităţi, de exemplu personajele din Apocalipsa 12 sunt interpretate astfel: Femeia este biserica iniţială; balaurul este imperiul roman; copilul de parte bărbătească este papalitatea (JV p.79). Martorii lui Iehova cred total altceva, astfel conform explicaţiei actuale: femeia este organizaţia cerească compusă din îngeri; balaurul este Satan; copilul este Regatul născut în anul 1914. Un alt exemplu de schimbări radicale este interpretarea pasajului din Apocalipsa 7:9-17, în viziunea lui Russell, “marea mulţime” este o clasă secundară cerească, dar din 1935 s-a dat o altă interpretare, cum că ar fi o clasă cu speranţa de a trăi pe pământ. Alte lucruri pe care conducerea de după Russell le-a repudiat sunt şi anumite explicaţii care făceau paralelă între anumite profeţii şi pasajele unei piramide din Egipt, mai târziu s-a recunoscut că această metodă de interpretare a profeţiilor nu este bună, de fapt această metodă Russell a luat-o din cartea: Pasagiile Piramidei de Edgar, Vol.III (JV p.162, 200). O altă învăţătură luată de la alţii, este explicaţia lui Iov 40:15-19, care descrie un animal, ca fiind o profeţie la descoperirea locomotivei cu aburi. Oare de ce avea nevoie Sclavul fidel şi prevăzător de atunci de alţii în interpretarea Scripturilor? O situaţie şi mai gravă este că există şi la ora actuală oameni (Studenţi în Biblie), desprinşi din Organizaţie, care au rămas la învăţăturile lui Russell, şi care îi consideră pe Martorii lui Iehova, ca fiind o mişcare apostată ruptă din Studenţii Bibliei, eu personal am întâlnit o adunare de Studenţi în Biblie, care studiau şi susţineau toate învăţăturile lui Russell.

Însă cu toate aceste interpretări aberante al lui Russell, iată ce spune W 1/5 1922, p.132 despre el: “Nu a existat nimeni în prezent care să poată spune cu sinceritate, că a primit cunoştinţa planului divin, de la orice sursă decât de la fratele ministru Russell, direct sau indirect. Orice indicaţie de la Domnul a arătat că Dumnezeu l-a dat pe fratele Russell bisericii ca să fie solul lui.” Ne întrebăm însă: dacă Russell a fost solul lui Cristos, cum se face că adevărurile importante le-a învăţat de la alţii, iar multe din învăţăturile lui s-au schimbat pe parcursul timpului de către Societatea Turnul de Veghere? Păi ori Russell este solul lui Cristos şi atunci ceea ce s-a învăţat ulterior este fals, ori Sclavul fidel din timpurile acelea, a dat doctrine false?

În continuare haideţi să verificăm, dacă primul preşedinte şi următorii preşedinţi ai Societăţii Turnul de Veghere au fost călăuziţi divin, vom adopta metoda pe care ei înşişi au emis-o. În W 1/3 1975 p. 151 (lb.engleză), se spune: “Biblia stabileşte regulile de testare a profeţiei, în Deuteronomul 18:20-23.” În acest text se subliniază două aspecte: 1. Să nu spună un cuvânt pe care Iehova nu l-a spus; 2. Profeţia adevărată se împlineşte. Într-o altă publicaţie la p.1346,1348 (Aid to Bible Understnding) se învaţă următoarele: “Înţelegerea corectă a profeţiei este dată însă de Dumnezeu, mai ales în prezicerea vremurilor sfârşitului. Cele trei lucruri esenţiale pentru stabilirea credibilităţii adevăratului profet sunt: 1. Vorbitul în numele lui Iehova; 2. Lucrurile prezise să ajungă la împlinire; 3. Aceste profeţii să promoveze închinarea adevărată.” Societatea se promovează pe ea însuşi ca fiind mesagerul lui Iehova, canalul lui de comunicare, Sclavul fidel şi prevăzător, Clasa Ioan şi Ieremia, etc.; de pildă în W 1/9 1979 p. 29 (engleză) scoate bine în evidenţă pretenţiile lor: “Timp de aproape 60 de ani, clasa Ieremia a anunţat cu fidelitate cuvântul lui Iehova.” Ei mărturisesc despre ei înşişi ca fiind cei prin care vorbeşte Dumnezeu, astfel mărturia lor nu este adevărată, căci mărturia doar a unui martor nu este adevărată (Ioan 8:13,16-18), dacă însă profeţiile făcute de ei s-ar fi împlinit, atunci mărturia lor ar fi fost adevărată, căci ar fi adeverit Dumnezeu împlinindu-le profeţiile, şi ar fi astfel doi martori care adeveresc o anumită învăţătură. Haideţi să vedem cele mai importante profeţii false prin care se poate observa că pretenţiile lor sunt exagerate şi false:

Dacă Martorii lui Iehova ar fi religia adevărată nu ar fi făcut profeţii false, căci în W 1991 1/12 p.7 se spune: “O religie care predă minciuni nu poate fi adevărată.” Haideţi să vedem câteva profeţii false ale Turnului de Veghere care se auto-intitulează: singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu.

· Anul 1873, se împlinesc 6000 de ani de la facerea lui Adam (mai târziu aceste profeţii sau explicat că sunt greşite – JV p.631).

· Anul 1874, Domnul Isus s-a reîntors în mod invizibil, deci a doua venire a lui Isus s-a crezut că a avut loc în acel an (JV p.47), actualmente se crede că a revenit în 1914.

· Anul 1978, Isus îşi asumă puterea de rege (JV p. 632) şi are loc învierile cereşti (Taina Împlinită 149,278), actualmente Martorii cred că învierile cereşti au avut loc în 1918 .

· Anul 1881, Se închide uşa pentru clasa miresei de 144.000 (JV p. 632), actualmente se crede că s-a închis în 1935.

· Anul 1889, se face următoarea precizare în cartea din limba engleză, The Time is at Hand la p.101: “Aducem dovezi că întemeierea Regatului lui Dumnezeu a început deja…şi că bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic (Ap.16:14) care se va sfârşi în 1914 cu completa distrugere a conducerii actuale a pământului, a început deja.”

· Anii 1910-1914: “Stresul marelui necaz va fi în curând peste noi cam între 1910 şi 1912, culminând cu sfârşitul neamurilor, octombrie 1914.” (cartea în engleză: The New Creation p.579; vezi şi Volumul 2 Studii în Scripturi p.76,77,101).

· Anul 1914, Armaghedonul din Scriptură ar trebui să aibă loc în acest an conform cu Volumul 3 Studii în Scripturi p.126,153.

· Anul 1914, mai târziu s-a susţinut că în acest an nu se va sfârşi Armaghedonul, ci atunci va începe (Pastor Russell˘ s Serrmons p.676).

· Anul 1914, mai târziu după moartea primului preşedinte s-a susţinut că în acest an a început necazul cel mare, învăţătură rămasă în vigoare până în anul 1969 (W 1/5 1999 p.16).

· Anul 1915, este anul când anarhia din lume va atinge apogeul (JV p.632), şi se va stabili împărăţia milenară (Taina Împlinită p.162).

· Anul 1916, Russell după moartea sa, a înviat la cer de unde supraveghează organizaţia Turnul de veghere (Taina Împlinită p.314).

· Anul 1918, va fi pentru creştinism o groază foarte mare (Taina Împlinită p.77).

· Anul 1925, vor avea loc învierile credincioşilor din vechime, al lui Avraam, Isac, Iacov, etc. cât şi poate luarea la cer a creştinilor (JV p.78) susţinea Rutherford, în timp ce Russell declara: “Stabilirea Împărăţiei în Palestina va fi probabil prin 1925” (Taina Împlinită p.162). Al doilea preşedinte al Societăţii, Rutherford, continuă cu prezicerile false susţinând tot anul 1925 dar pentru alte evenimente, astfel în W 1/9 1922 p.262 (engleză) se spunea: “Data de 1925 este încă şi mai limpede arătată de Scriptură, deoarece este fixată de legea lui Dumnezeu, dată lui Israel.” Iar în W 1/4 1923 p.106 se preciza: “Crezul nostru este că anul 1925 este în mod clar stabilit în Scriptură.” Pe lângă aceste afirmaţii, în cartea: “Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor mai muri niciodată” (1920), la p.89,90 se spunea: “după cum am afirmat mai înainte, marele ciclu de jubileu trebuie să înceapă în 1925. În acest timp va fi recunoscută etapă pământească a Regatului. De aceea ne putem aştepta cu încredere că anul 1925 va marca întoarcerea lui Avraam, Isac şi Iacob şi a profeţilor credincioşi din vechime, cei amintiţi de apostol în Evrei 11 la starea de perfecţiune omenească.” (vezi şi JV unde se arată că pentru ai primi pe patriarhi au construit şi casa prinţilor, şi mulţi credeau că rămăşiţa va merge la cer în acel an). Câtă deziluzie a adus acel an, făcând ca mulţi studenţi în Biblie să părăsească Organizaţia, cum s-a întâmplat şi după moartea lui Russell (JV p.78). De asemenea este curios că punctul de vedere greşit cu privire la anul 1925 s-a corectat doar în 1950, (JV p.76 n.s.), oare a fost nevoie de 25 de ani să-şi dea seama că au greşit? Ei care pretind că sunt umili şi receptivi!

În anii care au urmat după 1925, sau făcut zeci de preziceri iminente ale Armaghedonului, de pildă între anii 1940-1943 sau făcut cel puţin 44 de preziceri ale iminenţei sfârşitului (W15/9 1941 p.276; W15/1 1942 p.28; W1/5 1942 p.139; W1/5 1943; W1/9 1944 p.264; etc), să facem o spicuire concretă: “Sfârşitul final este aproape…lunile rămase până la Armaghedon.”

· Anul 1975, sau împlinit 6000 de ani de la facere, şi va fi foarte probabil Armaghedonul (Jv p. 104). Al patrulea preşedinte al Societăţii, a continuat cu linia prezicerilor false, astfel în cartea: “Viaţă eternă în libertatea fiilor lui Dumnezeu”, la p.29,30, Fredrerich Franz a spus că anul 1975 în toamnă se sfârşesc 6000 de ani de la creierea lui Adam şi probabil începutul Armaghedonului din Scriptură. Chiar în cartea JV se recunoaşte la pagina 104, că la un congres din Baltimore, Franz a spus: “s-ar putea ca Satan să fie legat atunci (în anul 1975).” Însă cartea JV recunoaşte următoarele: “Totuşi au fost publicate şi alte declaraţii cu acest subiect, iar unele dintre ele au fost mai categorice decât au trebuit.” Şi această presupunere fiind eronată a avut efecte catastrofale, după cum prezicerile lui Russell a avut ca efect plecării unora din cadrul Studenţilor în Biblie, ba mai mult unii şi-au pierdut şi credinţa în Dumnezeu ca colaboratorul lui Russell, Barbour (Taina Împlinită p.69), tot aşa prezicerea cu anul 1975 a făcut ca între anii 1970-1979 să plece sute de mii din Organizaţie sau să fie excluşi. Încrederea în Organizaţie i-a costat mult pe unii, deoarece şi-au vândut casele, şi-au donat averile Societăţii că vine Armaghedonul şi au fost dezamăgiţi. Naivitatea a fost atât de mare încât un martor al lui Iehova a spus patronului său: “dacă sfârşitul nu vin în 1975, din ianuarie 1976 voi lucra pe gratis.”

· Anul 1980, a fost prezis de Russell în cartea Taina împlinită, la p.78 ca fiind: “Probabil că anul 1980 să însemne pentru israeliţii după trup aducerea lor din prinsoarea morţii şi restaurarea lor deplină în Palestina.” După cum vă daţi seama şi această presupunere nu s-a împlinit.

După prezicerea cu anul 1975, făcută de al patrulea preşedinte, Societatea nu s-a mai lansat în presupuneri concrete cu privire la vreun an anume, dar s-a subliniat învăţătura că generaţia de la 1914 nu va trece până nu va veni sfârşitul. Societatea a învăţat timp de cel puţin 50 de ani că cei în vârstă de 15 ani, care au văzut evenimentele din 1914, nu vor trece (G 8/10 1968). Apoi în W1/10 1978 (engleză) se spunea: “Generaţia se aplică adepţilor lui Cristos care au fost în stare să observe acel război.” În W15/10 1980 s-a rectificat ideea spunându-se că generaţia trebuie să aibă cel puţin 10 ani, iar în W15/5 1984 se susţinea că generaţia trebuie să-i includă şi pe copilaşi şi se întinde pe maxim 80 de ani (Psalmul 90:10). Deci voalat se specula că sfârşitul vine cel mai târziu în 1994, adică: 1914+80 de ani = 1994. Vi se pare că acest fel de speculaţii vine de la Iehova?

După ce am trecut în revistă principalele profeţii false ale Turnului de Veghere să ne întrebăm dacă Societatea Turnului de Veghere este singurul canal de comunicare al lui Iehova? Să lăsăm să răspundă însuşi Societatea la această întrebare, adică ce fel de profeţi sunt acei ale căror profeţii nu se împlinesc. Într-un articol care a tratat problema prezicerilor false cu privire la sfârşitul lumii a anumitor persoane G 8/10 1968 p. 23(engleză) declară, şi ar trebui ca fiecare martor al lui Iehova să ia notă de principiile emise de Societate cu privire la preziceri false, aici se preciza: “Este adevărat că au fost unii în trecut care au prezis un sfârşit al lumii (faptele indică că şi martorii au făcut profeţii false), anunţând o dată precisă. Sfârşitul nu a venit. Ei s-au făcut vinovaţi de profeţie falsă. De ce? Ce lipsea? Acestor oameni le lipsea adevărurile lui Dumnezeu şi dovada că El îi călăuzea şi îi folosea.” Deci care este motivul pentru care Martorii lui Iehova au făcut preziceri false? Răspunsul reiese din revistă, şi anume, aceştia sunt vinovaţi de “profeţie falsă” şi le lipsea “adevărurile lui Dumnezeu” şi călăuzirea divină.

Să ne gândim puţin logic, oare este prea greu de înţeles ceea ce spune Domnul Isus: “Nu vă aparţine vouă să cunoaşteţi timpurile şi perioadele.” (Fapte 1:7NW). Ne întrebăm: ori Sclavul fidel şi prevăzător (conducerea Martorilor), nu a înţeles acest text, dar atunci nu pot fi canalul de comunicare al lui Dumnezeu, deoarece şi un copil de 10 ani ar înţelege un astfel de text simplu, care interzice să facem speculaţii, şi cu atât mai mult să-i inducem în eroare şi pe alţii. Dar dacă conducerea Turnului de Veghere l-a înţeles, însă nu l-au respectat, atunci îi descalifică din rolul de “Sclav fidel şi prevăzător” (Matei 24:45-47 NW; vezi şi Luca 6:46), pentru că un sclav fidel, adică credincios, ascultă de Stăpânul, care ne-a spus să nu ne preocupăm cu timpurile şi perioadele. Oare Dumnezeu minte, cu siguranţă NU (Tit 1:2), dar atunci cum se face că organizaţia prin care vorbeşte Iehova Dumnezeu, au dat sute de învăţături greşite, de fapt mai mult de jumătate din scrierile lui Russell sau dovedit mai târziu false.

În Ieremia 23:28-32 BCR se precizează: “…cine a auzit Cuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul. Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca? De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele. Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu… şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu mândria lor; nu Eu i-am trimis, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu Sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.” Deci cei ce fac profeţii false nu spun cuvântul lui Iehova, ci cuvântul lor, astfel ei mint şi sunt mândri şi rătăcesc poporul lui Iehova, oare nu asta au făcut cei din conducerea Societăţii? Să trecem la alte tipuri de învăţături false, care nu sunt legate de ani, de cronologii, pentru a vedea şi mai bine dacă pretenţia Societăţii, că este condusă de Spiritul Sfânt, stă în picioare şi este reală.

În JV p.120 se spune: “Biblia este baza tuturor convingerilor lor şi a modului lor de viaţă.” Ce demonstrează istoria? Că sute de explicaţii s-au schimbat, astfel această pretenţie este falsă căci dacă Biblia era baza “tuturor convingerilor lor” atunci nu mai era nevoie de modificări, dar nici în trecut nici în prezent nu Biblia este baza “tuturor convingerilor” martorilor lui Iehova. Să dăm câteva exemple: textul din Luca 16.19-31 a fost interpretat în cel puţin 5 moduri diferite (vezi: Reconciliation 1928 p.175,176; New World 1942 p.360,361; Let God be True 1946 p.79, etc.). Cum poate un martor să ştie că ceea ce i se spune astăzi este adevărat? Poate peste câtva timp să fie declarat fals acel lucru, astfel se ajunge să se predice lucruri false pe care Iehova le urăşte. De pildă, odată Societatea a spus că cartea Rut din Biblie trebuie interpretată istoric, apoi că trebuie interpretată profetic, sau toate profeţiile despre Israel până în anul 1932 s-au aplicat la Israelul carnal, iar apoi la Israelul spiritual (JV p.141). Toate aceste schimbări demască clar că Turnul de Veghere nu poate fi călăuzit de Dumnezeu, deoarece în W 15/3 1972 (engleză) p.189, se spune: “Dumnezeu nu con-lucrează cu oamenii care ignoră Cuvântul său şi merg conform propriilor lor idei.” În plus, în W 1/9 1979 p.30 se susţine ideea că Iehova este împotriva celor ce fac aplicaţii greşite ale Bibliei. Dacă cercetăm istoria şi doctrinele martorilor, oare nu descoperim ignorarea cuvintelor lui Iehova, şi acceptarea propriilor păreri, ducând la aplicaţii greşite? De fapt în JV p.629 se recunoaşte: “Din cauza imperfecţiunii există uneori tendinţa de a trece de la o extremă la alta înainte de a discerne poziţia corectă.” Deci şi ei recunosc că în stabilirea unei explicaţii nu numai Spiritul Sfânt contribuie la aceasta, ci şi logica lor. Dar atunci de ce îi condamnă pe alţii care nu sunt de acord cu explicaţiile lor având în vedere căci nici ei nu au inspiraţie 100% ? Şi dacă nu totdeauna pot să discernă poziţia corectă, de ce, cei ce spun că unele explicaţii sunt discutabile sun catalogaţi, apostaţi?

Dar vei spune: lumina creşte în timp, şi apostolii au greşit (Luca 19:11; Fapte 1:6; Ioan 21:22,23). Este adevărat, dar au comis ei preziceri false pe care să le răspândească ca adevăruri categorice? Şi-au permis ei să stabilească data sfârşitului? Au emis ei doctrine fundamentale false în calitate de corp de guvernare? Ce exemple de păreri greşite poţi să-mi dai după coborârea Spiritului Sfânt de la Penticosta din 33 e.n, nu înainte de acest eveniment? Ei au fost umili şi au spus: “…în prezent cunosc parţial…” (1Corinteni 13:12 NW), şi chiar dacă s-ar fi emis explicaţii eronate în primul secol ele nu pot constitui o paralelă cu erorile Societăţii Turnul de Veghere din următoarele motive:

1. Societatea Turnul de Veghere aplică unele profeţii Biblice la adresa ei şi astfel susţin că cunosc mai mult decât s-a cunoscut în primul secol e.n., de pildă aplică Daniel 12:4, la adresa conducerii începând cu anul 1914, sau textul din Apocalipsa 16:18 care este explicat ca fulgere de lumină asupra clasei Ioan, sau 2Petru 1:19 care în viziunea Societăţii, s-a împlinit în 1914 când Luceafărul Isus a apărut pe scena lumii, astfel lumina asupra cuvântului profetic a crescut fără precedent. Având în vedere aceste pretenţii ale Societăţii, cum se explică atâtea greşeli? Dacă într-adevăr ei sunt cei înţelepţi din Daniel 11, 12, atunci Organizaţia nu ar fi trebuit să facă nici pe jumătate greşelile pe care le-au făcut.
2. Din punct de vedere al cantităţii erorilor, nu se poate compara primul secol cu ceea ce a spus Russell, şi care în prezent în proporţie de 70% aproximativ nu mai este valabil.
3. Din punct de vedere al profunzimii erorilor, fiind vorba de doctrine esenţiale ca: venirea Domnului; speranţa cerească şi pământească; învierile cereşti şi pământeşti; Judecata; Israelul carnal; etc.

Din păcate Societatea nu a ţinut cont nici de principiile pe care ea însuşi le-a emis, de exemplu în JV p.706 se preciza: “Adevărata congregaţie creştină trebuie să fie o Organizaţie care consideră Biblia drept autoritatea ei supremă, nu una care citează câteva versete disparate, respingând restul pentru că nu corespunde teologiei momentului.” Dacă Biblia este autoritatea supremă pentru Martorii lui Iehova, atunci bătrânii congregaţiei mele ar fi trebuit să-mi dovedească vinovăţia cu Biblia, dar ei puneau pe prim plan ce spune Turnul de Veghere. Pentru martori, Turnul de Veghere este autoritatea supremă, numindu-l “fratele nostru mai mare”, astfel nu este aşa o mare problemă dacă contrazici Biblia, însă să nu contrazici Turnul de Veghere, de fapt după imoralitatea sexuală, al doilea motiv de excludere este apostazia (în viziunea organizaţiei, apostazia este a nu mai fi de acord cu explicaţiile date de conducere). Însă ne întrebăm, cine sunt cu adevăraţi apostaţi de la căile lui Iehova? Cei ce susţin Biblia ca fiind singurul standard pentru adevăr, sau cei ce susţin unele publicaţii schimbătoare ca fiind standardul adevărat? O dovadă în plus, că pentru martori nu Biblia este autoritatea supremă chiar dacă ei susţin asta, este însuşi faptul că în-afară de cei din conducere nimeni nu are voie, şi nici nu poate să interpreteze corect Biblia, fără ajutorul Turnului de Veghere, astfel din start se exclude posibilitatea ca Biblia să fie autoritatea supremă în materie de credinţă.

În continuare să cercetăm istoria schimbării unor doctrine, nu înainte de a stabili un principiu după care putem cunoaşte religia adevărată, acest principiu este prezentat de însuşi Societatea Turnul de Veghere, în broşura “Ce pretind Dumnezeu” lecţia 4 paragraful 3 unde se spune: “O modalitate prin care îi induce (Satan) în eroare este Religia falsă. Dacă o religie predă minciuni despre Dumnezeu aceasta, serveşte de fapt scopului lui Satan”, iar în W 1/12 1991 p.7,8 se spune: “O religie care predă minciuni nu poate fi adevărată. Martorii refuză să creadă doctrine oricât de vechi ar fi care contrazic în mod clar ce spune Biblia.” Eşti de acord cu aceste afirmaţii? Dacă da, atunci să vedem dacă Organizaţia Martorii lui Iehova a predat minciuni, servind astfel scopului Diavolului şi făcând din această Organizaţie una falsă.

Erorile acestei Organizaţii s-au arătat încă de la început, odată cu publicarea volumelor: Studii în Scripturi, iar mentalitatea că ceea ce spune Societatea este de mai folos decât ceea ce spune Biblia reiese din cuvintele spuse în 1910, şi această mentalitate nu s-a schimbat nici în prezent. Iată ce declară W 1910 15/9 p.298: “Dacă cele şase volume ale Studiilor în Scripturi reprezintă Biblia, organizată pe subiecte de mare actualitate cu citate doveditoare din Biblie, am putea numi aceste volume, fără să ne temem de o exprimare improprie, BIBLIA ÎNTR-O FORMĂ ARANJATĂ. Ceea ce înseamnă că ele nu mai sunt simple comentarii asupra Bibliei, ci de fapt sunt BIBLIA ÎNSĂŞI,…Mai mult decât atât, noi considerăm nu numai că oamenii nu pot vedea planul divin prin studierea doar a Bibliei dar de asemenea observăm, dacă cineva pune deoparte (Studiile în Scripturi) chiar după ce le-a folosit, chiar după ce îi sunt familiare, chiar după ce le-a citit zece ani, dacă atunci el le pune deoparte şi le ignoră şi se concentrează doar asupra Bibliei, cu toate că a înţeles Biblia timp de zece ani, experienţa noastră ne arată că în doi ani va cădea în întuneric. Pe de altă parte dacă cineva abia a citit în treacăt Studii în Scripturi cu referinţele lor şi nu a citit nici o pagină din Biblie, va fi în lumină la sfârşitul celor doi ani.” Oare a fost pentru Studenţii în Biblie, Sfânta Scriptură singurul standard pentru crezul lor? Ei susţineau Volumele în Scripturi ca fiind Biblia în formă aranjată, să nu uităm că a pune cuvântul oamenilor mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu este idolatrie (1Samuel 15:23). Ba mai mult, susţineau că nimeni doar cu ajutorul Bibliei nu putea găsi adevărul, doar cu ajutorul Volumelor Studii în Scripturi, iar în prezent martorii nu mai cred în explicaţiile acestor Volume, dar mentalitatea a rămas, căci adevărul poate fi găsit doar cu ajutorul Turnului de Veghere.

• Până în 1923 s-a înţeles că parabola cu oile şi caprele a lui Isus (Matei 25:31-46), se va împlini în mileniu (JV p.164).
• În martie 1925 s-a dat o explicaţie total diferită a capitolului 12 din Apocalipsa, ducând la ruperea şi plecarea unora dintre Studenţii în Biblie (JV p.78,79).
• Până în 1925 au declarat că Studenţii în Biblie nu sunt o Organizaţie (JV p.79).
• Doar din 1926 s-a înţeles că Armaghedonul din Scriptură nu este o revoluţie socială (W 15/5 1995 p.18, par.12).
• Până în anul 1926 Studenţii în Biblie sărbătoreau Crăciunul, zilele de naştere (JV p.200), pe care martorii din prezent le consideră obiceiuri păgâne.
• Până în anul 1931 crucea a fost un simbol folosit pe coperta Turnului de Veghere, doar din 1936 s-a explicat că Isus nu a murit pe o cruce, ci pe un stâlp, deci din 1879 până în 1931, principalul instrument al Sclavului Fidel a susţinut un simbol păgân, ba mai mult Studenţii în Biblie purtau şi o broşă cu crucea (JV p.200).
• În anul 1931 Studenţii în Biblie primesc numele de Martori ai lui Iehova, (W 1995 15/5 p.19), cum de nu au primit acest nume odată cu ieşirea din Babilon cel Mare în anul 1919?
• Până în anul 1932 s-a crezut că Israelul carnal va fi restabilit la închinarea curată (JV p.141).
• Până în 1935 au crezut că toţi creştinii vor merge la cer, dar în acel an 1935 s-a înţeles că “marea mulţime” din Apocalipsa 7:9 este o clasă pământească nu cerească cum s-a crezut până atunci (W 15/5 1995 p.20).
• Tot în 1935 se interzice salutarea drapelului ca fiind idolatrie (JV p.196, 197).
• În 1945 s-a explicat concret că transfuziile de sânge sunt greşite, iar din 1961 acestea au devenit motiv de excludere (JV p.183).
• Până în 1946 se permitea poligamia în ţările în care se practica acest obicei (JV p.176). Oare era aşa de greu să înţeleagă de la început că Noul Legământ nu permite ca un soţ să aibă mai multe soţii (Matei 19:3-9)?
• Doar din 1973 fumatul a devenit motiv de excludere (JV p.181), înainte de acest an erau unii Martori ai lui Iehova care fumau.

Cu toate aceste greşeli ale conducerii lui Russell, care mai târziu au trebuit corectate, iată ce declară conducerea actuală despre Russell: “Dacă analizăm rezultatele, nu există nici o umbră de îndoială că Spiritul Sfânt al lui Iehova a fost cel care a dirijat strădaniile fratelui Russell şi a colaboratorilor săi. Ei au DOVEDIT CĂ APARŢINEAU SCLAVULUI FIDEL ŞI PREVĂZĂTOR.” (W 15/5 1995 p.17, par.7). Se ridică câteva întrebări însă: dacă cei de atunci au fost Sclavul Fidel, de ce atunci, majoritatea învăţăturilor de atunci s-au dovedit a fi false? Puteau ei fi Sclavul Fidel predând doctrine şi practici babilonice, în care îşi şi găseau plăcerea? Dar această afirmaţie exagerată despre conducerea lui Russell din (W 15/5 1995 p.17, par.7), nu ar trebui să ne surprindă deoarece Societatea îşi permite să-şi falsifice istoria, după cum se poate observa din acel articol care spune la p.17, par.8: “Are un nume unic Iehova”, astfel se subliniază faptul că Studenţii în Biblie au învăţat pe oameni de acest nume, dar cum se face că ei nu-l foloseau aproape de loc? Doar din 1926 au folosit numele lui Dumnezeu mai des. La par.9 se spune tot despre Studenţii în Biblie: “Ei au mai înţeles că Biblia oferă două destine, unul ceresc pentru cei 144.000 şi unul legat de paradisul pământesc pentru o mulţime fără număr alcătuită din alte oi (Apocalipsa 7:9; 14:1; Ioan 10:16).” Prin această afirmaţie Societatea îşi permite să mintă pentru a da o tentă roz începuturilor sale, deoarece doar din 1935 s-a înţeles că Marea mulţime are speranţă pământească, în această privinţă se şi dau de gol, căci în acelaşi Turn de Veghere la p.20 unde se spune: “O strălucire de lumină a dezvăluit în 1935 că Marea Mulţime din Apocalipsa 7 nu era o clasă cerească secundară.” Astfel ei singuri se contrazic, însă ne întrebăm: oare stă în caracterul unei Organizaţii cinstite în aşi falsifica istoria?

O altă declaraţie mult mai şocantă este că Rutherford susţinea că Martorii lui Iehova au primit majoritatea învăţăturilor de bază prin călăuzirea îngerilor, deoarece el credea că Spiritul Sfânt încetase să mai funcţioneze ca învăţător al lui, fiind înlocuit de îngeri, ce l-au învăţat în minte (W 1/9 1930 p.263 (engleză); W 1/2 1935 p.41; cartea Bogăţie 1936 p.316 (engleză). Ceea ce contrastează net cu învăţătura lui Cristos, care a spus în Ioan 14:16,17 NW: “Şi eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un ajutor care să fie cu voi totdeauna, spiritul adevărului.” Mai târziu au revenit la ideea că Spiritul Sfânt le comunica informaţiile, împreună cu îngerii (W 1/3 1972 p.155; W 1/8 1987 p.19 – engleză).

Pe parcursul timpului din cauza speculaţiilor şi a schimbărilor de învăţătură, Societatea Turnul de Veghere a trebuit să schimbe mai multe auxiliare cu care s-a studiat Biblia, aceste auxiliare au fost: “Harpa lui Dumnezeu”; “Adevărul vă va face liberi”; Adevărul care conduce la viaţă eternă”; Tu poţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ”; “Uniţi în Închinare”; “Cunoştinţa”; toate acestea din cauză că explicaţiile Societăţii s-au schimbat. Problema cea mai gravă este că uneori s-au dat explicaţii complet diferite, de pildă, îngerul Abadon din Apocalipsa 9:11, este descris în cartea Taina Împlinită ca fiind Satan. Însă în 1969, este identificat cu Isus, vedem aici o schimbare la 180 de grade, să-şi intoxice oare Iehova poporul cu asemenea falsităţi? Ba mai mult, unele învăţături au avut efecte dăunătoare din punct de vedere al sănătăţii fizice. De exemplu în revista Epoca de Aur (predecesoarea revistei Treziţi-vă), în numărul din 4 februarie 1931 p.293, 294 se spunea că vaccinurile sunt “marele rău” şi că nu salvează vieţi omeneşti, prin prevenirea bolilor, argumentându-se cu ideea că: “vaccinarea este o încălcare directă a legământului veşnic făcut de Dumnezeu.” Această idee a rămas valabilă până în 22 august 1965 când în Treziţi-vă din acel an la p.20 se arată că vaccinările sunt bune. Deci timp de zeci de ani, cei care au crezut că conducerea Martorilor lui Iehova este singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu, au avut de suferit din cauză că nu au acceptat vaccinuri. A fost oare voia lui Iehova ca să se dea această învăţătură ca apoi să se corecteze?

Un alt exemplu este din W din 1967 15/11 p.702 (engleză), unde se interzicea transplantul de organe, fiind numit un act de canibalism. Aceasta a constituit porunca lui Iehova până în 1980 când W 15/3 p.31 lasă transplantul de organe la decizia fiecăruia. Oare a despăgubit Societatea pe cineva care a suferit de pe urma acestor învăţături, sau şi-a cerut măcar scuze familiilor care au suferit din cauza acestor interdicţii?

Dacă studiem modul de organizare al acestei Organizaţii, de la început până în prezent, acesta nu a fost strict după Biblie. De pildă cartea JV p.206 recunoaşte că Russell a fost influenţat în organizarea adunărilor de experienţa bisericii Congregaţionaliste din care a făcut parte. Mai târziu cu toate cu au pretenţia că în 1919 au fost eliberaţi din Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, totuşi ei au susţinut tot idei omeneşti drept principii de organizare, de exemplu, în 1919 s-a ales un “director al serviciului” ales de Societatea (JV p.212). Unde a văzut conducerea de atunci proaspăt eliberată din babilon, un astfel de titlu în Biblie? M-ai târziu s-a mai inventat un titlu: “director adjunct”, tot nebiblic, ca şi altele care au apărut în această Organizaţie după cum urmează: “pelerini”, “colportatori”, “pionieri, auxiliari, regulari şi speciali” (JV p.66). Societăţii Turnul de Veghere îi place mult să acuze creştinătatea că şi-a luat titluri nescripturale, dar oare ea nu a inventat diferite titluri şi funcţii tot nescripturale?

Poate spuneţi: bine, dar a înfiinţa unele slujbe sau funcţii în congregaţie nu este ceva greşit, prin faptul că nu încalcă nici un principiu al Bibliei, care ne dă o anumită libertate în organizarea congregaţiei creştine. Este adevărat acest lucru, dar atunci este adevărată pretenţia Martorilor lui Iehova care spun în cartea Argumente la p.209 că toate procedurile organizatorice se bazează pe Biblie? Oare nu este această pretenţie exagerată?

Un alt aspect despre organizare, este, că la început congregaţiile erau numite: “clase” sau “companii” (JV p.206), pe ce bază Biblică? Dar erorile nu sau oprit aici şi tot la fel şi modificările, căci Knor, al treilea preşedinte al Societăţii Turnul de Veghere, despre care se spune în JV p.106 următoarele: “Aceste modificări în materie de organizare, a explicat fratele Knor, vor permite ca modul de funcţionare al congregaţiilor să fie adus în şi mai strânsă armonie cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.” Da, cu toate aceste modificări, lucrurile nu s-au terminat aici, prin aceasta arătând că şi modificările efectuate erau tot omeneşti, căci dacă ar fi fost divine nu ar fi fost nevoie de atâtea schimbări.

Un alt paradox al organizării Martorilor lui Iehova este că până în 1971, conducerea efectivă o făceau mai mult preşedinţii Societăţii. Ei scriau cărţi, îşi puneau numele pe copertă, astfel nu exista un corp de guvernare, căci preşedinţii erau corpul de guvernare nu un grup de oameni. De fapt până în 1971conducerea Societăţii o făcea preşedintele ajutat de un consiliu de administraţie, astfel conducerea se făcea de către biroul preşedintelui (JV p.234).

Astfel ideea unui corp de guvernare pe care bat atâta monedă martorii, nici nu a existat în Organizaţie până în 1971, acest lucru este învăţat clar în W 15/3 1990 (engleză) sau Broşura nr.1 care conţine articolele de studiu p.60 în limba română, în acest material se precizează: “Până în 1971, membri Colegiului central erau încă identificaţi cu cei şapte membri ai comitetului de directori ai Societăţii. Preşedintele Societăţii avea responsabilitatea principală de a lua hotărâri privitoare la funcţionarea filialelor de pe întregul glob. Dar cu ocazia întrunirii anuale care a avut loc la 1 octombrie 1971, preşedintele Societăţii a ţinut cuvântarea: “Aducerea locului sfânt la o stare dreaptă”, iar Vicepreşedintele a vorbit despre: “Un colegiu central diferit de o societate legalizată”. Aşa cum s-a menţionat deja, Societatea are un comitet de directori limitat la 7 membri. Aceşti creştini dedicaţi sunt aleşi pentru o perioadă de trei ani de către membrii Societăţii, totalizând nu mai mult de 500 şi dintre care majoritatea nu sunt creştini unşi (arătând diferenţa dintre ca a fost până atunci şi ce se introduce nou), Colegiul central nu este însă un instrument Juridic. Membrii săi nu sunt aleşi (ca şi în consiliu de administraţie). Ei sunt numiţi prin Spiritul Sfânt, sub conducerea lui Iehova.”

Deci cu aceea ocazie se recunoştea că: 1. Locul Sfânt(Organizaţia) nu era adusă la o stare dreaptă în 1971. 2. Că cei ce au condus până atunci au fost mai mult Preşedintele şi Vicepreşedintele, ajutaţi de un consiliu director, compus din oameni din care majoritatea nu aveau ungerea Spiritului Sfânt.

Este demn de ştiut că la începutul anului 1970 un număr de oameni influenţi din Organizaţie au făcut presiuni asupra Preşedintelui de atunci pentru a se accepta un corp de guvernare (acest lucru nu se spune pe faţă dar vezi ca idee JV p.233; Broşura nr.1 p.60). Este interesant că marea majoritate a martorilor nu ştiu că corpul de guvernare a existat doar din 1971, şi cu atât mai puţin că pe parcursul timpului 4 membri ai corpului de guvernare au plecat din Organizaţie, dintre care şi nepotul lui Frederich W Franz, pe nume Raymond, care a scris după aceea cartea: “Criza conştiinţei”, în această carte El arată că Societatea Turnul de Veghere nu poate fi “singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu” pe pământ, arătând că cei din conducere vor să se impună, să pară călăuziţi divin, când în realitate spune el, “Cei mai mulţi din conducere nu erau de fapt prea versaţi în Scripturi (p.79)” şi că ei “practicau manipularea Scripturii şi a realităţii (p.245)” iar accentul nu era pus pe “fidelitatea faţă de Dumnezeu şi de Cuvântul său, ci pe fidelitatea faţă de organizaţie şi învăţăturile ei (p.257)”. Şi aceste lucruri nu ar trebui să ne mire, căci nimeni nu ştie modalităţile prin care ajunge cineva să facă parte din corpul de guvernare, ceea ce este total diferit de transparenţa ce exista între primii creştini. Căci de exemplu, când a fost ales un înlocuitor al lui Iuda, totul s-a petrecut în mijlocul adunării creştine şi nu în secret (Fapte 1:15-26).

Dar să revenim la date concrete, din istoria acestui popor, chipurile condus teocratic. Mai târziu în 1972 s-a înţeles că o congregaţie trebuie supravegheată de mai multe persoane, astfel doar din 1 octombrie 1972 s-a trecut la supravegherea efectuată de un corp de bătrâni (JV p.723). Cum se face că Sclavul Fidel nu a înţeles acest lucru clar exprimat în Biblie, căci în toate versetele cu referire la această slujbă, cuvântul: bătrân sau supraveghetor apare la plural (Fapte 20:17; Filipeni 1:1), excepţie făcând textele care descriu calităţile lor (1Timotei 3:2; Tit 1:7)? Oare nu cumva Societatea nu a înţeles aceste lucruri pentru că ea nu se bazează pe Biblie ci pe idei omeneşti? O altă problemă care este şi în prezent, este că în primul secol toţi supraveghetorii erau egali după cum recunoaşte chiar şi cartea JV p.35, însă în prezent supraveghetorul care prezidează, conduce corpul de bătrâni încălcând astfel principiul exprimat în 1Timotei 5:17 de traducerea lor (NW): “Bătrânii care prezidează…”, şi nu “bătrânul care prezidează”.

Un alt aspect straniu este descris în JV p.229 unde se spune: “Potrivit prevederilor statutului societăţii, s-ar putea ca numirea cuiva ca membru a corpului de guvernare depinde de contribuţiile făcute Societăţii legale. Însă potrivit voinţei lui Dumnezeu nu aşa ar trebui să stea lucrurile în mijlocul adevăratului său popor ales.” Ne întrebăm, dacă nu aşa ar fi trebuit să stea lucrurile, de ce a fost aşa până în 1945, când s-a schimbat statul Societăţii? Oare l-a avut pe Isus Cristos ca şi cap o astfel de Organizaţie?

O întrebare îmi revine stăruitor în minte: De când este această Organizaţie Teocratică, adică condusă de Dumnezeu? Să fie din 1879 când a apărut revista Turnul de Veghere? Nu, pentru că aceiaşi revistă învaţă că numai între anii 1914-1918 Isus a inspectat religiile existente şi şi-a scos poporul din Babilon în 1919, după cum se spune în W 1/12 1991 p.13: “Iar în 1919 Babilonul cel mare şi-a încetat complet dominaţia asupra poporului lui Dumnezeu.” Înseamnă deci că ei nu au fost poporul ales al lui Dumnezeu decât din 1919, însă cum se face că practici babilonice ca: crăciunul, zilele de naştere, poligamia, semnul crucii pe publicaţii, etc. au continuat şi după 1919? Este atunci adevărată afirmaţia Sclavului Fidel care spune: “Babilonul cel mare şi-a încetat complet dominaţia asupra poporului lui Dumnezeu.”? Să fie această organizaţie Teocratică din 1938 când multe practici babilonice li s-a pus capăt în organizaţie? Nu, căci doar din 1945 s-a schimbat statutul într-unul mai teocratic. Atunci să fie anul 1945 anul când Martorii lui Iehova au devenit poporul lui Dumnezeu? Nu, căci doar din 1971 s-a introdus învăţătura importantă a unui corp de guvernare. Să fie atunci acest an, anul teocraţiei pure în această organizaţie? Nu, căci în 1976 s-au mai făcut schimbări importante de organizare (JV p.235). Dar să fie 1976 atunci? Nu, căci vine anul 2001 când s-a luat decizia ca preşedinţii să se schimbe prin rotaţie în fiecare an să fie tot altul. Cu toate aceste schimbări, observaţi pretenţia lor, descrisă bine în cartea Argumente p.208: “Martorii lui Iehova îşi fundamentează pe Biblie toate convingerile, normele de comportare şi procedurile lor organizatorice.” Ce pretenţie arogantă şi falsă, deoarece din 1985 când s-a tipărit cartea Argumente (RS), s-au mai făcut modificări, atât doctrinale cât şi organizatorice.

• 1988, din nou s-a revenit la învăţătura că oamenii din Sodoma şi Gomora vor învia (W 1988 1/6 p.30,31).
• 1988, până în acest an s-a crezut că Jubileul antitipic este mileniul, de atunci s-a explicat că este Penticosta (W 15/5 1995 p.24).
• 1995, un an cu mari schimbări, W 1/11 1995 ne furnizează o învăţătură care anulează explicaţia cu generaţia care a dat naştere la multe speculaţii, susţinută vehement cu puţin timp înainte (vezi W 1/5 1993 p.19).
• 1995, cade şi explicaţia cum că oile şi caprele sunt judecate şi selectate din 1914, ci conform cu noua învăţătură acest eveniment va avea loc în viitor (W 15/10 1995).
• 1998, sigilarea celor 144.000 din Apocalipsa 7:1-8 este o sigilare finală (W 15/9 1998 p.19), ea nu se referă la acontul Spiritului cum era învăţat în cartea Apogeul Apocalipsului p.115, par.8.
• 1999, W 1/5 dă o explicaţie diferită a textului din Matei24:15, astfel conform noii explicaţii “lucrul dezgustător” nu s-a aşezat în locul preasfânt, ci acest eveniment va avea loc în viitor.

Îmi vei spune că toate aceste schimbări este pentru că lumina merge crescând, dar te întreb atunci: de ce să minţim că TOATE convingerile noastre sunt adevărate dacă se mai schimbă? Oare se poate aplica în cazul erorilor Turnului de Veghere, principiul din Proverbe 4:18 ? Aici se spune: “Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei.” Din păcate acest principiu nu se poate aplica la erorile Turnului de Veghere, din următoarele motive:

1.Putem compara învăţăturile adevărului cu picurii de apă, cu care încercăm să umplem un pahar, după cum paharul se umple treptat, tot aşa şi lumina vine treptat, dar odată ce am pus un picur, nu îl vom înlocui peste câtva timp cu un altul, căci adevărul rămâne adevăr, ci la acela care îi în pahar, mai adăugăm alţii picuri.

2.Au fost lucruri care au fost explicate bine la început, dar noile explicaţii, au înlocuit picurii buni cu alţii falşi, astfel putem spune că în Organizaţia Martorii lui Iehova au fost perioade când lumina a fost în scădere, ca de pildă: Russell, explică corect pasajul din Romani 13:1-7 că se aplică la autorităţile guvernamentale umane (JV p.147), dar vine al doilea preşedinte al Turnului de Veghere şi dă o altă explicaţie, şi anume că aceste autorităţi nu sunt cele guvernamentale umane, ci Iehova şi Isus care-şi exercita autoritatea prin Organizaţie (W 1/6; 15/6 1929), această învăţătură a fost promovată în rândurile Martorilor din 1929 până în 1962 (JV p.147). Această schimbare a avut efecte catastrofale mai ales în Europa de Est, unde mulţi martori au rămas la vechea explicaţie, şi s-au desprins de organizaţie (Anuarul 2000 p.191,192). Culmea este că organizaţie spune că a prins bine această explicaţie greşită, pentru a avea o poziţie mai fermă în cel de-al doilea război mondial, de parcă o poziţie mai fermă se capătă prin falsitate? Alte efecte negative ale schimbării lui Rutherford au fost că mai mulţi au fost excluşi, ne-acceptând noua lumină a celui de-al doilea preşedinte, care mai târziu s-a dovedit a fi întuneric dens.

Un alt exemplu de lumină în scădere este sistarea cântărilor creştine de la întrunirile Martorilor lui Iehova, din anul 1938 până în 1944 (W 1/2 1997 p.26), deci conducerea luminată oare, de cine, a suspendat pe timp de 6 ani cântările de laudă la adresa lui Iehova, oare pe ce temei Biblic (Efeseni 5:19)? Astfel “singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu” a oprit laudele la adresa lui Dumnezeu, curios lucru! Dacă întreba atunci cineva, de ce nu se mai cântă? Ce i-aţi fi spus, că este noua lumină de la Iehova? Însă această nouă lumină a fost de fapt întuneric căci în 1944 s-a revenit la cântări.

În 1952, lumina a crescut, locuitorii Sodomei şi Gomorei, nu vor fi mai înviaţi (W 1952 1/6 p.338), lumina nou venită în 1965 susţine că ce sa spus până atunci, era fals, căci în W 1965 1/8 p.479 susţine că locuitorii Sodomei şi Gomorei vor învia, pentru ca să vină W 1988 1/6 p.30,31 şi să spună că totuşi nu vor învia, păi ce lumină în creştere este aceasta? Şi acestea sunt doar câteva exemple care arată clar că principiul din Proverbe 4:18 nu se poate aplica la erorile Turnului de Veghere, totuşi observaţi cum se auto-intitulează Societatea în Anuarul din 1938 (engleză): “Ar trebui să ne aşteptăm ca Domnul să aibă un mijloc de comunicare cu poporul său de pe pământ şi El a arătat clar că revista numită Turnul de Veghere este folosită în acest scop.” Dacă ceea ce spun ei este adevărat şi această revistă este mijlocul de comunicare al lui Iehova, atunci înseamnă că Iehova îşi intoxică poporul cu lucruri false pe care apoi le schimbă, dar Iehova nu face aşa ceva, căci El nu minte (Tit 1:2). Pentru a vedea mai bine manipularea Societăţii, să facem referire chiar la exemplu dat de ea în a explica modificările în doctrină pe care le-a efectuat. Ea spune că este CLASA STRĂJERULUI care veghează pe turn, şi ca orice străjer anunţă lucrurile pe care le vede, dar problema este că acest străjer a anunţat lucruri care nu se vedeau, dar pe care a dorit să le vadă, sau a văzut ceva neclar, dar a dat o interpretare după bunul lui plac. Să ne gândim, ce s-ar întâmpla într-o cetate dacă străjerul anunţă lucruri iminente punând oamenii în acţiune, dar acel lucru să nu existe? Cum a fost cazul cu anunţarea iminenţei sfârşitului, dar acesta nu a venit. Sau să alarmeze cetatea că vin duşmanii (de pildă: vaccinurile şi transplantul de organe) şi când colo aceştia erau aliaţi. Guvernatorul cetăţii transmite ceva, dar străjerul interpretează la 180° , cum a fost cazul cu Arhanghelul Mihail, care în Taina Împlinită se spune că se aplică acest personaj la papa. Credeţi că acel străjer după câteva erori de acest gen ar mai fi lăsat în post, voi aţi face-o?

3.Dar paradoxurile ca şi cum nu ar fi suficiente nu se opresc aici, căci în W 15/7 1996 p. 20 se spunea de către un Martor al lui Iehova că în acel an adică în 1996 “adevărul străluceşte ca soarele în amiază” adică când este lumina mai mare. Să ne întrebăm: a avut acel martor dreptate, adică lumina adevărului a ajuns la intensitatea maximă? Dacă nu, de ce a permis corpul de guvernare să scrie o astfel de afirmaţie? Să nu uităm că nici un martor nu poate da explicaţii particulare, prin urmare, ori corpul de guvernare a tolerat un păcat lăsând ca o un simplu frate să dea explicaţii de la el, ori a susţinut El însuşi această explicaţie, ceea ce înseamnă o mare bucurie pentru Martorii lui Iehova. Deci după zeci de ani de aşteptare şi schimbare în doctrine, vine anul luminii depline, când soarele este în amiază, adică la intensitatea maximă. Dar stupoare căci în acel an nu s-au oprit schimbarea explicaţiilor, pentru că vin anii 1998 şi 1999 când au loc schimbări destul de importante în învăţăturile Societăţii (vezi W 1998 15/9; W 1999 1/5). Acum oare care Turn de Veghere minte, cel din 1996 care lasă să se înţeleagă că lumină este deplină, sau cele din 1998 şi 1999 care au mai adus unele modificări? Sau aceste reviste venite ulterior să fie apostate?

Acum după ce am analizat pe scurt istoria acestei mişcări şi mai ales părţile negative care nu sunt prea cunoscute de martori, te întreb stimat cititor: a fost această mişcare sinonimă cu creştinismul din primul secol? A fost această Organizaţie mai luminată (căci doară pretind că trăiesc în Ziua Domnului), ca poporul creştin de pe vremea apostolilor? Pentru a putea răspunde şi mai clar la această întrebare vom cerceta în continuare doctrinele actuale ale Martorilor lui Iehova în comparaţie cu Biblia.

Capitolul – 4 Unele învăţături actuale ale Turnului de Veghere care nu corespund cu Biblia

(17 Doctrine false)

Moto: „Credem că un defect obişnuit al timpului nostru şi al tuturor timpurilor este acela că oamenii admit doctrine, numai pentru că alţii în care au încredere au făcut acest lucru. Căutătorii adevărului ar trebui mai întâi să-şi golească vasele de apele noroioase ale tradiţiei şi apoi să le umple la izvorul adevărului: Cuvântul lui Dumnezeu.” (Russell - JV p.54).

1. A) Ce spune Turnul de Veghere despre anul 1914?

Se susţine că atunci Isus a fost întronat ca rege, începând să guverneze, aceasta este o învăţătură de bază pentru Martorii lui Iehova. Să vedem ce afirmaţii dogmatice face revista Turnul de Veghere în această privinţă: “da, avem dovezi de netăgăduit că Isus este prezent actualmente ca Rege ceresc puternic. Scripturile arată clar că Isus domneşte în prezent ca Rege. Întrucât El a venit la putere în 1914.”(W 2000 1/4 p. 14,15; par. 9,14). Oare Isus nu este Rege din primul secol e.n.? În plus, în W 2000 15/5 p.16, par.8 se spune: “Condamnând fiarele, Dumnezeu le-a luat guvernarea şi a distrus pe cea de-a patra fiară. Guvernarea de durată asupra popoarelor, neamurilor şi oamenilor de toate limbile I-a fost încredinţată apoi unuia ca un fiu al omului (Daniel 7:9-14). Ce profeţie minunată la întronarea Fiului omului, Isus Cristos în cer în anul 1914.” Cum vi se pare această afirmaţie? A învins Isus Cristos în 1914 fiarele, adică puterile politice ale lumii? Guvernează El peste popoare? Aceiaşi ideie apare şi în W 1/5 1993 p.12, par.8: “Întrucât domnia lui Isus are influenţă asupra întregului pământ. Închinarea adevărată se extinde pe toate continentele.” Este clar că acest argument este forţat, căci şi în primul secol închinarea s-a extins pe toate continentele, cu toate că Isus nu a domnit peste naţiuni, ci doar peste congregaţia sa (Coloseni 1:23 comp. cu Evrei 2:8,9). Această învăţătură precum că anul 1914 este unul marcant pentru Regatul lui Dumnezeu, apare şi în W 1990 (engleză) sau Broşura nr.1 p.57 unde se învaţă: “la sfârşitul timpurilor fixate ale naţiunilor, Iehova a mărit autoritatea legală a lui Cristos, extinzând-o în afara congregaţiei creştine (Luca 21:24). Da, în 1914, Dumnezeu I-a încredinţat Fiului său autoritatea regală asupra naţiunilor, adică Regatul lumii, întreaga omenire (Psalmul 2:6-8; Apocalipsa 11:15).” Vi se pare biblică această învăţătură? Cum că domnia lui Isus a fost extinsă în afara congregaţiei peste naţiunile lumii? Atunci cum se face că omenirea nu resimte guvernarea lui Cristos, ci merge înspre rău? Ba mai mult, în cartea Profeţia lui Isaia se spune: “În timpurile moderne, Iehova a devenit Rege în 1914 când l-a instalat pe Isus Cristos ca Rege în Regatul Său ceresc (Psalmul 96:10). De asemenea el a devenit Rege în 1919.” Ne întrebăm, pe ce cronologie se bazează anul 1919? Şi peste cine a domnit din 1919? Dar să verificăm dovezile prin care Martorii lui Iehova încearcă să dovedească anul 1914.

Argumentele principale sunt:

Profeţia din Daniel 4:16 cu cele 7 timpuri, se susţine în publicaţi, că în anul 607 î.e.n. Ierusalimul a fost distrus de Babilonieni şi atunci a fost detronat Zedechia, ultimul rege care a stat pe scaunul lui Iehova, iar din 607 până în 1914 când a venit la tron Isus Cristos sunt şapte timpuri, iar conform cu Apocalipsa 12:6,14 trei timpuri şi jumătate fac 1260 de zile, iar 7 timpuri, 2520 de zile, iar conform cu principiul un an pentru o zi, rezultă 2520 de ani din 607 î.e.n până în 1914 e.n. Dar acel calcul nu stă în picioare din următorul motiv simplu, acel vis cu copacul nu are cum susţine Turnul de Veghere o dublă împlinire şi asupra Regatului lui Dumnezeu, căci nu reiese de nicăieri că copacul reprezintă Regatul lui Dumnezeu ci se aplică doar în cazul lui Nebucadneţar cum precizează textul în mod clar din Daniel 4:24,25 BCR unde se spune: “Aceasta este interpretarea care se va împlini asupra domnului meu împăratul.”, iar despre copac se spune clar în v.21,22: “copacul acesta…eşti tu împărate. (cu referire la Nebucadneţar)”. De fapt cum poate Regatul lui Dumnezeu să se facă o inimă de fiară, căci despre copac se spune în v.14-16: “Inima lui de om i se va schimba într-o inimă de fiară şi şapte timpuri vor trece peste el.” Deci nici vorbă de Regatul lui Dumnezeu în aceast vis profetic. Iar argumentul care se mai aduce, cum că v.17,25,34 s-ar referi la Regatul lui Dumnezeu prin cuvintele: “…că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui îi place şi pune peste ea pe cel mai de jos dintre oameni…Acela a cărei stăpânire este o stăpânire veşnică şi a cărei împărăţie este din generaţie în generaţie.” Deci vedem din text nu o împărăţie sau o domnie care se opreşte în 607 î.e.n, şi începe în 1914, ci “o stăpânire veşnică” care se manifestă chiar şi prin regii păgâni chiar prin copiii lui Nebucadneţar care au trăit după anul 607 î.e.n (compară cu Ieremia 26:6,7; vezi şi Romani 13:1; Proverbe 8.15,16). În plus, cuvintele: “o dă cui îi place şi pune peste ea pe cel mai de jos dintre oameni” nu se aplică la întronarea lui Isus în 1914, din două motive: în primul rând, acesta este un principiu universal valabil nu o învăţătură specifică la întronarea pretinsă din 1914, în al doilea rând, chiar dacă acest principiu se aplică la Isus care s-a smerit foarte mult, această umilinţă a lui Isus descrisă în Filipeni 2:6-8, prin care încearcă să facă legătura martorii cu Daniel 4, nu se referă la venirea lui ca rege în 1914, ci la umilirea lui când a fost om pe pământ. Apoi gândiţi-vă, de unde ştim că în acest caz cu cele 7 timpuri se aplică regula un an pentru o zi? Căci în Biblie 7 timpuri sunt 7 ani, şi există nici un alt exemplu că ar fi mai mult? Deci tot calculul cu 7 timpuri pleacă de la o bază greşită, căci dacă ne-am fi întrebat: de unde reiese din Daniel 4 că tăierea copacului are o dublă împlinire, ne-am fi dat seama, că tot calculul este o invenţie al lui Russell. În concluzie, milioane de pagini tipărite în zadar, şi milioane de oameni îndoctrinaţi cu un calcul fals.

Ezechiel 21:25-27, pe baza acestui text, martorii susţin că coroana lui Zedechia care a domnit pe tronul lui Iehova a fost dată jos, iar apoi a fost dată lui Isus în anul 1914 e.n., însă prinţul lui Israel la care face referire textul se referă mai degrabă la Ioiachim, care a suferit înfrângere din partea Babilonului (comp. Ezechiel 21:19-23 cu 2Cronici 36:5-7) decât Zedechia care a fost numit rege de către Nebucadneţar (2Cronici 36:11-21). Apoi lucrul cel mai important este că acest text nu specifică când cel ce are drept la coroană o va primi, astfel în acest text nu găsim nici o referire la vreun an când Isus va primi coroana.

Apocalipsa 12: 7-12, bazat pe acest pasaj se spune că Satan a fost aruncat pe pământ în anul 1914, deoarece textul NW spune: “vai de pământ şi mare, căci Diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştia că are puţin timp.” De unde ştie Turnul de Veghere că aceste vaiuri se referă la perioada ce a început cu 1914, oare aceste vaiuri, nu se pot referi la perioada necazului celui mare, când oamenii îşi vor da sufletul de groaza evenimentelor (Luca 21:25-27)? De asemenea a venit salvarea în 1914, după cum spune v.10? Te invit să-ţi deschizi Biblia la Apocalipsa cap.12 şi să încerci să citeşti acest capitol chiar acum dar fără prejudecăţi şi cu rugăciune, şi singur îţi vei da seama fără o călăuză omenească dacă evenimentele de acolo au avut loc sau nu. Puneţi următoarele întrebări când citeşti acest text: după aruncarea lui Satan din ceruri, cât timp i s-a dat să fie hrănită femeia în pustie (v.6)? Ce s-ar întâmpla cu femeia dacă după această perioadă de timp ar rămâne în pustie fără mâncare? De ce este hrănită doar atât? După această perioadă se întâmplă ceva cu Diavolul, de poate ieşi din pustie, ca să nu moară de foame? Oare nu este posibil ca după această perioadă Satan să fie legat (Apocalipsa 20:1-3) şi să vină sfârşitul lumii şi mileniu, pentru ca femeia să iasă din pustie? Astfel punându-ne câteva întrebări pertinente, ne dăm seama că această luptă şi aruncare a Diavolului are loc cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de legarea lui pentru o mie de ani, astfel perioada când el va fi pe pământ şi va aduce vaiuri este perioada de trei timpuri şi jumătate care apare în mai multe profeţii biblice. În consecinţă pe pământ vor apărea nenorociri descrise în Apocalipsa 6:1-8 prin trei călăreţi de culori diferite reprezentând: războiul, foametea, moartea, etc. Aceştia apar după biruinţa lui Isus (călăreţul alb), astfel se va împlini la o scară mondială profeţiile lui Isus din evanghelii (Matei 24; Marcu 13; Luca 21). În acea perioadă de 42 de luni (trei ani şi jumătate), Satan va conduce lumea în mod tiranic prin puteri politice simbolizate de fiare (Apocalipsa 11:7; 12:13-17; 13:5-7; Daniel 7:25; 11:31-35; 12:7). Tot în acea perioadă se vor vărsa plăgi de la Dumnezeu asupra oamenilor şi a lumii (Apocalipsa cap.8,9,16). Cu puţin timp înainte de acea perioadă, se va naşte copilul de parte bărbătească din Apocalipsa 12 care îi reprezintă pe cei 144.000 (Ap.12:4-6 comp. cu Ap.14:4), şi va fi răpit la cer cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de sfârşitul lumii fiind primul rod în Regatul cerurilor dintre oameni, de aceea se poate spune că a venit salvarea, căci aceştia au fost salvaţi, primind nemurirea.

Un alt argument care apare în cartea: Apogeul Apocalipsului, este textul din Apocalipsa 11:15-18, citeşte cu atenţie acest pasaj aplicat la anul 1914, şi întreabă-te: s-a împlinit în 1914, profeţia care spune, “Regatul lumii a devenit Regatul Domnului nostru…”? (NW) dacă da, atunci nu ar trebui să mai existe la ora actuale regate ale lumii, dar ele există, ceea ce indică că profeţia nu s-a împlinit. Un indiciu în plus sunt v.17,18 care spun: “…Îţi mulţumim Iehova Dumnezeu, Atotputernicule, …pentru că ai luat puterea ta cea mare şi ai început să domneşti ca rege. Dar naţiunile s-au mâniat, şi a venit mânia ta, precum şi timpul fixat ca morţii să fie judecaţi, timpul să li se dea recompensa sclavilor tăi..."”(NW) Prin urmare, oare a venit mânia lui Iehova în 1914? Au fost morţii judecaţi atunci? A primit cineva viaţa veşnică sau recompensa atunci? De fapt este curios că uneori Turnul de Veghere aplică acest text când la 1914 (Apocalipsa p.171), când la evenimentul Armaghedonului (W 2000 15/10 p.11 par.5), astfel când eram martor, eram derutat ne mai ştiind care variantă este corectă.

Un alt argument folosit este Psalmul 110:1,2, care se explică în felul următor: vrăşmaşii pe care îi pune Iehova sub picioarele Domnului Isus este Satan care a fost aruncat din cer în 1914, iar vrăşmaşii în mijlocul căreia domneşte Isus, sunt naţiunile, astfel El domneşte în mijlocul vrăşmaşilor din 1914, până la Armaghedon, când le va distruge, dar această interpretare nu stă în picioare la o analiză atentă, din următoarele motive: a) Mihail nu l-a aruncat pe Satan în anul 1914, ci această luptă va avea loc în viitor după cum am văzut mai înainte, cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de venirea lui Isus şi legarea pentru o mie de ani a lui Satan; b) Vrăşmaşii pe care Iehova îi pune sub picioarele lui Isus sunt: oamenii răi pe care îi va distruge la venirea lui în viitor, căci aceasta înseamnă în Biblie să-ţi pui vrăşmaşii sub picioare (1Împăraţi 5:3; vezi şi Psalmul 2), dar Psalmul 110:1 a avut o împlinire parţială cu ocazia înălţării la cer (Efeseni 1:20-23; Evrei 2:8,9), şi va avea o împlinire finală după mia de ani când orice vrăşmaş va fi distrus (1Corinteni 15:24-28). Iar Psalmul 110:2, se aplică la sfârşitul lumii căci a domni în mijlocul duşmanilor, sau după cum traduce traducerea Lumii noi: “subjugă în mijlocul duşmanilor tăi”, se referă la distrugerea lor, nu la o domnie pasivă alături de aceştia, aceasta este semnificaţia expresiei “subjugă în mijlocul duşmanilor tăi”, vezi Ieremia 49:28, şi Psalmul 110:5. Este curios că şi acest text Societatea îl aplică când la 1914, când la Armaghedon, căci în W 1990 broşura (lb. Română, nr.3) p.139,140 declară: “la timpul cuvenit Iehova Dumnezeu îl va trimite pe Isus Cristos mai marele Melhisedec pentru a acţiona ca un războinic viteaz. Psalmul 110:2-5: ,,Toiagul forţei tale Iehova îl va trimite din Sion spunând: du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi,… însuşi Iehova la dreapta ta cu siguranţă va sfărma regi în bucăţi în ziua mâniei sale.” Deci Societatea aplică Psalmul 110:2 la Armaghedon, acum dacă eşti martor, pe care Turn de Veghere vei crede, pe cel ce susţine că Ps.110:1,2 se aplică la anul 1914 (W 1/6 1994 p.29), sau pe cel ce susţine că se împlineşte la Armaghedon (W 1990 broşura (lb. Română, nr.3) p.139,140?

În concluzie Psalmul 110:1 se aplică:

• La înălţarea lui Isus la cer când şi-a supus îngerii şi adunarea creştină (Efeseni 1:20-23; Evrei 2:8,9).
• În ziua de mânie când Iehova îi va supune vrăşmaşii lui Isus (comp.1Împ.5:3).
• La sfârşitul celor o mie de ani când orice duşman va fi nimicit (1Corinteni 15:24-28).

Iar Psalmul 110:2 se aplică:

• La distrugerea celor răi de la sfârşitul lumii (comp. Ieremia 49:28; Psalmul 110:5).

Cu textul din Luca 21:24 NW se face o paralelă cu cele 7 timpuri dar care nu este valabilă, căci “timpurile fixate ale naţiunilor” nu încep în 607 î.e.n., căci în context Isus nu vorbeşte de distrugerea Ierusalimului de către Babilonieni, ci de cea din 70 e.n cauzată de romani (Luca 21: 20-24).

Daniel 7:13,14, este un alt argument folosit de Societate pentru a susţine întronarea lui Isus în 1914 (cartea Daniel p.146), dar citeşte cu atenţie pasajul biblic şi întreabă-te: i-au slujit lui Isus oameni din toate naţiunile (ca clasă pământească că la aceasta se referă versetul 14) din anul 1914? A venit Isus cu norii cerului, şi a avut loc judecata conform cu v.11-13? Compară Daniel 7:13,14 cu Matei 24:29,30.

În Biblie cu referire la domnia lui Cristos sunt câteva evenimente importante, dar nicidecum nu este prezentat anul 1914, ca fiind un an marcant pentru domnia lui Cristos. Evenimentele marcante sunt:

• Învierea lui Isus când a primit toată autoritatea în cer şi pe pământ (Matei 28:18.
• Înălţarea la cer după 40 de zile de atunci i-au fost supuse: stăpânirile, puterile şi toate gradele de îngeri, cât şi a devenit cap al adunării creştine şi şi-a folosit autoritatea primită în momentul învierii (Efeseni 1:20-22; 1Petru 3:22).
• În viitor, Isus va veni pentru a domni peste cine nu domneşte în prezent, adică peste lume, care actualmente este sub stăpânirea lui Satan, atunci va fi întronat peste naţiuni, atunci va fi judecata cu naţiunile şi va începe reînnoirea tuturor lucrurilor (Matei 19:28; 25:31; Daniel 7:18,22,26,27) şi de atunci Regatul lumii va deveni Regatul lui Cristos (Apocalipsa 11:15-18). (Ori dacă Isus a venit şi s-a manifestat o nouă domnie a lui, în 1914, ne întrebăm: peste cine a domnit El în plus faţă de domnia începută cu înălţarea lui la cer? Căci congregaţia creştină şi îngerii, I-au fost supuşi de atunci, doar oamenii lumi şi demoni mai trebuie supuşi, ori la venirea lui în viitor cu sfinţii îngeri, va lega demonii şi pe Satan, iar pe oamenii lumii care refuză ascultarea vor fi nimiciţi. Deci anul 1914 nu aduce nimic în extinderea domniei lui).
• La sfârşitul miei de ani Isus va preda domnia în mâna Tatălui (1Corinteni 15:24-28), acestea sunt evenimentele cele mai importante ale domniei lui Cristos.

În contrast cu aceste învăţături simple, Turnul de Veghere le-a complicat, ba mai mult susţine nişte aberaţii, cum ar fi de exemplu ce se spune în cartea Paradisul p.163, dar şi în alte publicaţii, cum că majoritatea dintre cei 144.000 sunt în cer din 1918, şi guvernează peste naţiuni împreună cu Cristos, dar probabil cei din conducere au uitat că sfinţii vor guverna cu Cristos doar o mie de ani (Apocalipsa 20:6), prin urmare conform teologiei Sclavului Fidel, noi ar trebui să fim în mileniul condus de Cristos, de aceea alegeţi: ori sfinţii guvernează deja şi atunci suntem în mileniu; ori Corpul de guvernare minte şi nu suntem încă în mileniu, ce alegeţi? Şi nu uitaţi că poate o veţi mai avea această carte în oferta de literatură, ce o să faceţi? O să mai daţi literatură care-i înşeală pe oameni? Voi alegeţi!

1. A) Ce spune Societatea despre “timpul sfârşitului”?

Ea susţine că a început în 1914 şi este dogmatică în această privinţă după cum reiese din W 15/5 2000 p.11, par.6 unde se precizează: “Isus Cristos a devenit rege ceresc în anul 1914 şi suntem absolut siguri că timpul actual este timpul sfârşitului.” (vezi şi Apogeul Apocalipsului p.22,23).

B) Ce spune Biblia?

Această expresie apare doar în Daniel 8:17; 11:35,40; 12:4,9 şi se referă la: sfârşitul efectiv al lumii, la venirea lui Isus şi executarea celor răi (Daniel 11:35). Fără poate să-şi dea seama Societatea se referă la timpul sfârşitului, subliniind că această expresie se referă la Armaghedon, în cartea Daniel p.275, par.10: “Membrii poporului lui Iehova aveau să cunoască poticnirea şi purificarea până la timpul sfârşitului. Desigur ei aşteaptă să fie persecutaţi până la sfârşitul acestui sistem de lucruri.” Deci timpul sfârşitului este sinonim cu sfârşitul acestui sistem de lucruri.

Dar această expresie se poate referi şi la o perioadă scurtă dinainte sfârşitului (probabil 7 ani sau trei ani şi jumătate), când cei înţelepţi sunt luminaţi de Spiritul lui Dumnezeu (Daniel 12:4,9), şi atunci vor avea loc împlinirea viziunii văzute de Daniel cu privire la curăţirea templului lui Iehova (Daniel 8:13-17), cât şi cu privire la lupta dintre regele sudului cu regele nordului (Daniel 11:40), dar nici de cum nu se referă la zeci de ani cât a trecut din 1914.

2. A) Ce spune Societatea despre “încheierea sistemului de lucruri”?

Turnul de veghere explică că “încheierea sistemului de lucruri” a început în 1914, după cum se afirmă în W 1/2 1983, p.11-17; W 2000 15/10 p.26, iar secerişul a început în anul 1919 (W 1/5 1993 p.13, par.11). dar conform cu Matei 13:39 NW, “secerişul este încheierea unui sistem de lucruri.” , deci este clar că nu poate ca încheierea sistemului de lucruri să fi început în 1914, iar secerişul în 1919.

Turnul de Veghere pentru a susţine că “încheierea sistemului de lucruri” se referă la o perioadă mai lungă de timp dinaintea sfârşitului aduce ca argument cuvântul din greacă pentru “încheierea sistemului de lucruri” şi anume “synteleia” care este un cuvânt care se referă la o succesiune de evenimente care culminează cu sfârşitul - în greacă: “teleos” – Matei 24:14. Însă aceasta nu înseamnă zeci de ani înainte de sfârşit, ci “synteleia” se referă la evenimentele care se vor succede rapid la sfârşitul lumii, şi nu se referă la zilele din urmă, căci “synteleia” apare doar în următoarele pasaje: Matei 13:39,40,49; 24:3; 28:20; Evrei 9:26, în afară de textul din Evrei care se referă la venirea lui Isus ca om în primul secol e.n., celelalte texte, dacă le citim cu atenţie se referă la perioada sfârşitului, când are loc: judecarea, selectarea şi distrugerea celor răi, astfel “încheierea sistemului de lucruri” nu se poate referi la o perioadă de ani de zile, căci atunci când începe “încheierea sistemului de lucruri” se opreşte lucrarea facerii de discipoli (Matei 28:19,20).

Dacă a început “încheierea sistemului de lucruri” în 1914 înseamnă că deja au avut loc următoarele evenimente descrise în profeţiile Bibliei:

1. Neghina a fost arsă în foc (Matei 13:40).
2. Grâul, adică toţi creştinii unşi sunt strânşi în hambar, adică în Regatul cerurilor (Matei 13:30,43).
3. Creştinii falşi (peştii răi) sunt separaţi de creştinii adevăraţi (peştii buni - Matei 13:49)
4. Lucrarea de predicare nu se mai face cu ajutorul Domnului Isus, capul congregaţiei, căci el a spus în Matei 28:19,20 NW : “…Şi iată, eu sunt cu voi până la încheierea sistemului de lucruri.”, ori dacă încheierea sistemului a început în 1914, Isus nu a fost cu noi decât “până la încheierea sistemului de lucruri.”

Deci încheierea sistemului de lucruri se referă la sfârşitul acestui sistem de lucruri, însă Societatea a complicat foarte mult învăţătura simplă a lui Cristos, prin asta arătând că nu-l au ca cap pe Cristos care preda adevărul în mod simplu.

Turnul de veghere spune cu privire la venirea lui Isus că a avut loc în anul 1914 (Paradisul p.146; W 15/10 2000, p.26), că această reîntoarcere este simbolică, şi prin urmare în 1914, Isus a venit prin faptul că şi-a îndreptat atenţia spre pământ, după cum se precizează în Paradisul p.146,147, unde se declară următoarele: “Cuvântul reîntoarcere nu implică întotdeauna ideea deplasării…La fel i-a spus Dumnezeu lui Avraam: ,,Mă voi întoarce la tine la anul viitor pe vremea aceasta şi Sara va avea un fiu”(Geneza 18:14; 21:1). Reîntoarcerea lui Iehova consta în a-şi îndrepta atenţia spre Sara pentru a-şi împlini promisiunea. La fel, nici reîntoarcerea lui Cristos nu înseamnă că el va reveni pe pământ, ci că îşi va extinde puterea regală asupra pământului, îndreptându-şi atenţia spre el.” Nu uitaţi că studenţii în Biblie au susţinut că Isus a revenit în 1874, oare dacă conducerea s-a înşelat atunci, nu se poate înşela şi acuma? Ba mai mult, Turnul de Veghere învaţă de 5 veniri ale lui Cristos după cum urmează: 1. În primul secol e.n. ca om născut din Maria; 2. În anul 1914 ca rege, după cum se spune şi în cartea Paradisul la p.147: “…în 1914 a sosit timpul fixat de Dumnezeu pentru reîntoarcerea lui Cristos şi începutul guvernării sale.” 3. În anul 1918 ca inspector la templu spiritual după cum se spune în W 1985 1/11 p. 31: “…Mirele regal a venit la templu spiritual în primăvara lui 1918.”; 4. În primăvara lui 1919, când a mai venit pentru aşi scoate poporul din Babilon curăţindu-l de doctrine false, astfel în W 1988 1/5 p.20,21 se spune: “Ei au ieşit ca popor curăţat…Între 1 şi 8 septembrie 1919, la Cedar Point, Ohio, s-a ţinut un congres care a cauzat multă bucurie…Toate acestea indicau o restabilire…Potrivit profeţiei, Iehova, însoţit de mesagerul său, urma să vină şi să se aşeze ca rafinator şi purificator (Maleahi 3:3).” ceea ce a dus la bucurie, după cum se spune în W 1985 1/11 p. 31, unde se precizează: “Bucuria lor a fost asemănătoare celei de care au fost cuprinse cele cinci fecioare prevăzătoare atunci când au fost trezite la miezul nopţii de strigătul: ,,Iată Mirele! Ieşiţi în întâmpinarea sa” (Matei 25:1-6). Această aşteptare plină de bucurie s-a produs în primăvara lui 1919…”. 5. În viitor, când va veni să judece oile şi caprele (W 15/10 1995).

Pe lângă toate acestea Martorii lui Iehova, neagă vehement posibilitatea ca venirea lui Isus să fie vizibilă şi acesta să vină în corp de carne. Dar să vedem ce spune Biblia la toate aceste aspecte legate de venirea Domnului?

Biblia învaţă de 2 veniri ale lui Cristos nu de 5, de câte învaţă Societatea, chiar dacă majoritatea Martorilor lui Iehova nu sunt conştienţi, căci ei nu s-au pus să adune venirile Domnului. Însă Biblia precizează în Ioan 14:2,3 NW unde se spune: “…mă duc să vă pregătesc un loc. Mai mult, dacă mă duc şi vă pregătesc un loc, vin din nou…”, iar în Evrei 9:28 se precizează: “Tot aşa şi Cristosul a fost oferit o dată pentru totdeauna, ca să poarte păcatele multora; iar când va apărea a doua oară, lucrul acesta va fi…pentru salvarea lor.” Deci Isus a venit prima dată pentru a se jertfi pentru păcate, şi va veni din nou, sau a doua oară (nu a cincea oară), pentru salvare, acum cine minte: Biblia sau Turnul de Veghere ?

În al doilea rând, Isus a venit în 1914, sau va veni în viitor?

Dacă venirea lui Isus a avut loc în anul 1914, atunci dragi Martori de ce ţineţi comemorarea? Deoarece aceasta trebuie ţinută PÂNĂ la venirea lui Isus căci în 1Corinteni 11:26 se spune: “…mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, continuaţi să proclamaţi moartea Domnului până când soseşte el”?

Deci dacă el a sosit după cum învaţă şi W 15/10 2000, p.26, atunci pentru ce mai serbaţi comemorarea care trebuie ţinută doar “până când soseşte el”?

În plus, este clar că atunci când vine Isus, are loc Armaghedonul (Apocalipsa 16:14-16), şi cei drepţi sunt salvaţi (Evrei 9:28), ceea ce nu a avut loc în 1914.

Dacă studiem cu atenţie argumentul din cartea Paradisul cu venirea lui Iehova la Avraam, ne dăm seama că acel argument este fals, căci Iehova însoţit de doi îngeri (Geneza 19:1; Evrei 13:2), a venit sau s-a deplasat literalmente la Avraam şi la Sara, după cum reiese clar din Geneza cap.18, iar peste un an s-a reîntors literalmente, după cum reiese din Geneza 21:1: “DOMNUL (Iehova NW)a vizitat pe Sara aşa cum spusese…”. Deci Biblia nu vorbeşte de o reîntoarcere simbolică, ci literală în relatarea cu Avraam, şi tot aşa şi cu privire la venirea lui Isus, acest lucru este bine evidenţiat din următoarele texte:

• Fapte 1:9-11NW: “…în timp ce ei priveau, a fost înălţat şi un nor l-a ascuns vederii lor. Iar, pe când se uitau ţintă la cer în timp ce el se ducea…Acest Isus, care de la voi a fost primit sus în cer, va veni deci în acelaşi mod în care l-aţi văzut mergând la cer.” Deci după cum plecarea lui la cer a fost literală, tot aşa şi venirea lui va fi în acelaşi mod, deci tot literală, adică Isus se va deplasa din cer de la dreapta Tatălui, înspre pământ, pentru a veni în zona pământului.
• Fapte 3:20,21 NW : “şi pentru ca el să-l trimită pe Cristosul desemnat pentru voi, pe Isus, pe care cerul, într-adevăr trebuie să-l păstreze până în timpurile de restabilire a tuturor lucrurilor…” Deci Isus urma să stea în cer până când vor venii timpurile de restabilire, adică până când cei răi vor fi distruşi şi va începe paradisul, atunci Isus va veni ca trimis al lui Dumnezeu şi cerul nu-l va mai reţine, deci Isus se va deplasa literalmente din cer.
• 1Tesaloniceni 4:16,17: “deoarece însuşi Domnul va coborî din cer…noi cei vii care vom supravieţui vom fi luaţi împreună cu ei (cei înviaţi) în nori pentru a-l întâmpina pe Domnul în aer…” , deci Domnul Isus se va coborî din cer, iar sfinţii ce vor merge la cer, se vor întâlni cu el în aer, nu l-a tronul Tatălui, ceea ce arată că Isus se va deplasa din cer pe pământ.

Martorii lui Iehova spun că venirea lui Cristos este invizibilă, şi că Isus niciodată nu va mai veni în trup de carne, argumentele lor sunt: cuvintele îngerilor din ziua înălţării lui Cristos la cer, care sună astfel: “Acest Isus, care de la voi a fost primit sus în cer, va veni deci în acelaşi mod în care l-aţi văzut mergând la cer.” Iar Societatea Turnul de Veghere le interpretează astfel în cartea Paradisul p.145: “…să observăm că ei nu au spus că va veni în acelaşi corp, ci ,,în acelaşi mod”. În ce mod a plecat Isus ? În linişte şi fără publicitate. Lumea nu a ştiut nimic, ci numai apostolii săi…La fel şi reîntoarcerea sa trebuie să fie invizibilă, deoarece el revine cu un corp spiritual.” Ne dăm seama din acest comentariu cât de mult strică Societatea Cuvântul lui Dumnezeu, şi cât praf aruncă în ochii celor neştiutori, deoarece atunci când îngerii au spus că “va veni deci în acelaşi mod”, ei nu s-au referit că venirea lui va avea acelaşi cadru ca şi plecarea lui, adică că după cum un grup mic l-au văzut plecând, tot aşa un grup mic o să-şi dea seama de sosirea lui, nu, ci ei au spus că după cum plecarea a fost literală tot aşa şi venire lui va fi literală. În prima parte a plecării lui la cer, el a avut un corp de carne materializat, căci ucenicii l-au văzut, iar după aceea când un nor l-a ascuns de vederea discipolilor, el s-a dematerializat în corp spiritual, astfel ca spirit s-a aşezat la dreapta Tatălui. Ei bine la venirea lui, va fi reversul medaliei, de la dreapta Tatălui până la nivelul norilor se va deplasa ca spirit, iar de la nivelul norilor până pe pământ mai precis pe muntele Măslinilor venirea lui va fi vizibilă (Luca 21:27). Căci de pe acest munte a plecat Isus (Fapte 1:12), şi tot pe acest munte se va reîntoarce, căci “va veni deci în acelaşi mod”, ba mai mult profetul Zaharia spune în Zaharia 14:3,4: “Şi DOMNUL (Iehova NW) se va arăta şi va lupta împotriva acestor popoare…Şi picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor…” Deci este profeţit că Domnul Isus (adică Iehova Cel manifestat), se va arăta, şi va sta pe muntele Măslinilor, prin urmare Isus de l-a nivelul norilor se va materializa din nou în corp de carne, ca şi atunci când a venit la Avraam, şi venirea lui va fi vizibilă.

Un alt argument al Societăţii care nu stă în picioare la o analiză mai atentă, este că Isus vine în glorie mare (Matei 16:27; 24:30), şi va fi astfel mai presus de îngeri, ori dacă vine în corp de carne, el este mai prejos decât îngerii (Evrei 2:9), acest argument nu este valabil din următorul motiv, căci textul din Evrei 2:9 nu se referă la un corp spiritual materializat în carne, ci la corpul pe care l-a avut Isus ca om perfect născut din Maria, şi nu ca corp spiritual materializat în carne. În plus, chiar ca om Isus a fost îmbrăcat în mare glorie, de exemplu cu ocazia transfigurării (Matei 17:2-5), despre care atât Isus cât şi apostolul Petru o comentează ca fiind o reprezentare a venirii sale în glorie (Matei 16:27-17:1-5; 2Petru 1:16-18), deci Isus când a fost învăluit în gloria Tatălui, pe muntele schimbării la faţă, a fost om şi totuşi plin de glorie, în mod asemănător, venirea a doua a sa, va fi o venire în glorie ca persoană spirituală materializată în corp de carne, şi deci vizibilă dar plină de slavă.

De asemenea Societatea învaţă, căci Isus şi-a dat corpul de carne uman, o dată pentru totdeauna şi astfel Isus nu mai poate să-şi ea din nou acel corp de carne (Paradisul p.143), chiar dacă ar fi aşa, Isus tot ar putea veni în mod vizibil, căci şi-ar putea lua un alt corp de carne, după cum şi-a luat cu ocazia arătării lui după înviere, la discipolii săi după cum învaţă cartea Paradisul p.145, vezi şi Ioan 20:14-16; 21:6,7; Luca 24:30,31. Însă Isus poate veni chiar în corpul pe care l-a avut ca om perfect, căci aşi lua corpul înapoi nu înseamnă că atunci răscumpărarea nu ar mai fi plătită, deoarece Biblia spune în Ioan 10:11NW: “…Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.”, deci Isus şi-a dat viaţa pentru noi, atunci faptul că şi-a primit din nou viaţa la învierea sa, să însemne aceasta că nu mai este valabilă răscumpărarea, căci Isus şi-a dat viaţa şi şi-a luat-o înapoi (Ioan 10:17,18)? Cu siguranţă NU, răscumpărarea este valabilă, chiar dacă Isus şi-a luat înapoi viaţa, tot aşa răscumpărarea poate fi valabilă, chiar dacă Isus îşi va lua din trupul său de carne uman. Căci el va veni ca “Fiul omului” (Daniel 7:13, 14; Matei 24:30; Marcu 13:26), să se refere expresia “Fiul omului” la o persoană spirituală sau carnală?

Pe lângă toate acestea, Societatea mai argumentează că Isus vine cu norii (Revelaţia 1:7), iar norii reprezintă invizibilitate (Exod 19:9), căci după cum un avion care este deasupra norilor nu poate fi văzut tot la fel Isus care vine pe nori nu poate fi văzut explică Societatea. Însă Sclavul Fidel uită că şi plecarea lui Isus a fost învăluită de un nor, însă până la nivelul norilor plecarea lui a fost vizibilă (Fapte 1:9), iar apoi a venit partea invizibilă a deplasării lui Isus la cer. Tot aşa, Isus vine pe nori, deci prima parte a călătoriei sale spre pământ este invizibilă, căci nu-l vom vedea plecând de la dreapta Tatălui, dar de la nivelul norilor până pe muntele Măslinilor se va coborî în mod vizibil după cum precizează următoarele texte: Matei 24:30; Luca 21:27.

Un alt argument folosit de martorii lui Iehova pentru a susţine că venirea Domnului Isus este invizibilă este textul din Ioan 14:19, unde se spune: “Încă puţin şi lumea nu mă va mai observa (“vedea” NW ediţia 1981 engleză)…”, analizând cu atenţie contextul, acesta nu se referă la perioada venirii sale a doua, ci la faptul că în contrast cu lumea care l-a respins pe Cristos, discipolii lui vor avea o comuniune specială după coborârea Spiritului Sfânt, prin faptul că Isus se arată în mod simbolic discipolilor lui şi astfel, ei îl vor vedea, dar lumea care nu are comuniunea cu el nu-l va vedea (v.15-23).

Dar martorii merg mai departe cu distorsionarea textului Biblic, astfel Apocalipsa 1:7 NW, care declară clar: “Iată! El vine cu norii şi orice ochi îl va vedea, şi cei ce l-au străpuns; şi toate triburile pământului îşi vor lovi pieptul de durere din cauza lui…” îl denaturează prin următoarea explicaţie: “Aici Biblia nu vrea să spună că va fi văzut cu ochii adevăraţi, ci în sens figurat, prin discernământ sau pricepere…Prin urmare expresia: ,,orice ochi îl va vedea” înseamnă că toţi vor înţelege că este prezent.”(Paradisul p.146). De unde ştie Societatea că aici textul Biblic se referă la a vedea în mod figurat? Oare naţiunile necredincioase au ele discernământ spiritual pentru a vedea cu ochii minţii? Au înţeles toţi în anul 1914, că Isus s-a reîntors şi şi-a făcut simţită prezenţa în acel an şi astfel l-a văzut pe Isus cu ochii inimii? Căci să nu uităm că textul precizează: “orice ochi îl va vedea,” iar efectul va fi: “toate triburile pământului îşi vor lovi pieptul de durere din cauza lui…” conform cronologiei Turnului de Veghere aceste lucruri sau petrecut în 1914 când Isus şi-a început prezenţa, însă oare în acel an s-au bocit şi lovit pieptul cu durere naţiunile din cauza venirii lui Cristos? Răspunsul este categoric NU. În plus, este demn de menţionat că acei care l-au străpuns pe Isus, şi care îl vor vedea nu se referă la soldaţii romani, cum explică Societatea, căci principalii vinovaţi au fost evreii pentru străpungerea lui (Ioan 19:11), iar coraborat cu profeţia din Zaharia 12:10, cei ce l-au străpuns se referă la poporul Israel, care cu ocazia venirii a doua a lui Mesia, se vor căii de faptul că l-au omorât pe unsul lui Dumnezeu.

Un alt argument că venirea lui Isus va fi vizibilă sunt textele din Matei 24:30; Marcu 13:26 NW; unde se spune: “Şi atunci va apărea în cer semnul Fiului omului, şi atunci toate triburile pământului îşi vor lovi pieptul lamentându-se şi îl vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi mare glorie.” Observăm din text că pe cer va apărea un semn, “semnul Fiului omului”, în Biblie cuvântul semn se referă totdeauna la ceva vizibil care să convingă pe necredincioşi, deci dacă eşti martor al lui Iehova te întreb la ce se referă această expresie? Pe lângă această expresie acest text precizează clar: “îl vor vedea pe Fiul omului”, ori dacă expresia “îl vor vedea”, se referă la a vedea în sens figurat la a discerne prezenţa invizibilă a lui Cristos, cum se face că oamenii necredincioşi ai popoarelor au discernământ spiritual? Şi a avut în 1914 o lamentare din partea naţiunilor? Dacă această venire este de domeniul viitorului, căci în unele reviste Matei 24:30 este aplicat la venirea din viitor, după cum acceptă şi Turnul de Veghere din anul 1995 că Isus vine în viitor la Armaghedon să judece oile şi caprele, se ridică o altă problemă dacă nu acceptăm o venire vizibilă a Domnului, şi anume, ce poate avea efectul descris prin cuvintele: “şi atunci toate triburile pământului îşi vor lovi pieptul lamentându-se”, oare o anumită catastrofă, cum ar fi un cutremur va produce lamentare şi părere de rău, sau apariţia lui Cristos în chip vizibil, care îi va face de ruşine pe cei ce nu au crezut? Să nu uităm că această descriere este asemănătoare cu cea din Zaharia 12:10 BCR unde se spune: “…îşi vor întoarce privirile spre mine, pe care l-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-l vor jeli amarnic…”, observăm din text că Israelul îi va părea rău pentru ceea ce au făcut, tot aşa şi naţiunile vor fi făcute de ruşine pentru necredinţa lor, dar ceea ce este de remarcat din acest pasaj este că nu se spune că îşi vor întoarce inima sau mintea pentru al vedea, ci se spune că "îşi vor întoarce privirile”, deci îl vor vedea cu ochii fizici.

Prezenţa lui Cristos: Este explicată de Turnul de Veghere că a început în 1914 (W 1993 1/3 p.10), însă trebuie să nu uităm căci din timpul lui Russell până în prezent milioane de pagini au tratat cu ardoare acest subiect simplu dar pe care Turnul de Veghere l-a complicat. Prima dată s-a înţeles că prezenţa a început în anul 1874 şi acest lucru a fost susţinut şi de al doilea preşedinte al Societăţii, de Rutherford, care în cartea “Profeţii” în limba engleză (1929) spune la p.65 următoarele: “Dovada biblică ne arată că a doua prezenţă a Domnului Isus Cristos a început în 1874.” Însă se ridică întrebarea: de unde putem şti sigur că dacă Societatea sa înşelat cu anul 1874 pe care l-a susţinut timp de zeci de ani, nu se poate înşela şi cu privire la anul 1914 în ce priveşte prezenţa lui Cristos? Dar să cercetăm argumentele aduse de ea, pentru a susţine acest an ca începutul prezenţei Domnului, în primul rând să definim cuvântul “prezenţă” din grecescul “parousia”. Conform cu apendicele NW p.416,417 din limba română, prezenţă înseamnă: “Substantivul grecesc parousia înseamnă literalmente ,,faptul de a fi aproape”; fiind compus de fapt din prepoziţia para (aproape) şi ousia (,,faptul de a fi”)…vizita unei persoane de rang înalt…care vizitează o provincie. Acest termen mai este definit şi în W 1996 15/8 unde se explică clar cuvântul “parousia” (prezenţă) după cum urmează: ”literalmente o prezenţă para şi ousia înseamnă atât sosire cât şi prezenţa care rezultă de aicea…o prezenţă care începe din momentul sosirii.” Deci dacă Isus nu a venit nici nu este prezent, căci prezenţa “înseamnă atât sosire cât şi prezenţa care rezultă de aicea”, ori dacă după cum am văzut Isus nu a sosit în 1914, atunci nici prezenţa lui ca rezultat a venirii sale nu a putut începe. Ca să înţelegem mai bine cuvântul prezenţă să dau un exemplu, eu plec şi sosesc undeva şi devin prezent, eu plec de undeva şi devin absent, acest lucru îl reliefează bine apostolul Pavel în Filipeni 2:12. De asemenea ne întrebăm: de cine s-a apropiat Isus mai mult din anul 1914, căci aceasta înseamnă prezenţă (faptul de a fi aproape)? De Iehova? Nu, căci a fost şi înainte apropiat; de pământ? Nu, căci conform accepţiunii Turnului de Veghere, el nu a vizitat pământul în mod literal; de poporul lui Dumnezeu s-a apropiat în 1914? Nu, căci poporul lui Dumnezeu nu a fost scos din Babilonul cel mare decât doar din 1919 în armonie cu învăţăturile Societăţii; atunci de cine s-a apropiat Isus în 1914? Dar să trecem la argumentele Turnului de Veghere, care în general se bazează pe două pasaje:

• Matei 24:3, în acest text discipolii lui Cristos îl întreabă pe el, trei lucruri conform cu opinia conducerii martorilor, şi anume: 1. Când va avea loc distrugerea templului; 2. Care va fi semnul prezenţei lui Cristos; 3. Şi al încheierii sistemului de lucruri. (mai degrabă discipolii îl întreabă pe Isus două lucruri, căci prezenţa lui este legată de încheierea sistemului de lucruri, căci textul spune: “…care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?”). Argumentul Sclavului Fidel este că Isus dă ca răspuns la întrebarea: “…care va fi semnul prezenţei tale”, un semn complex format din războaie, foamete, boli, etc. descris în Matei 24, astfel conform teologiei lor, când încep să se împlinească aceste semne atunci are loc începutul prezenţa lui Cristos, aparent această concluzie este logică, însă să mai privim încă o dată întrebările discipolilor şi modul de a răspunde a lui Isus. Ei îl întreabă: “…Când vor avea loc aceste lucruri (cu referire la distrugerea Ierusalimului şi a templului despre care a vorbit Isus în v.1,2)? Isus nu le răspunde direct la întrebarea lor, el nu spune scurt şi simplu, în anul 70 e.n., ci el dă un semn complex prin care discipolii singuri să discernă când are loc acest eveniment. Iar acest semn complex (războaie, foamete, etc.) nu se aplică strict la anul 70, la evenimentul distrugerii templului, despre care l-au întrebat discipolii, ci se referă la evenimente premergătoare distrugerii din anul 70 e.n. În mod asemănător, Isus le răspunde cu privire la prezenţa sa, el nu descrie un semn complex strict legat la evenimentul prezenţei sale, ci la perioada premergătoare prezenţei sale.

Înainte de a trece la alte argumente suplimentare, cum că prezenţa lui Cristos nu a început, să mai explic un text care poate părea confuz, acesta se găseşte în Luca 17:26, unde apare expresia: “…zilele Fiului omului”, aici Isus nu se referă la prezenţa sa, ci la viaţa sa ca om pe pământ, căci şi în timpul lui oamenii au avut aceiaşi atitudine ca şi cei din zilele lui Lot (citeşte Luca 17:20-37).

• Matei 24 21-27, aici prezenţa lui Isus este descrisă ca un eveniment care are loc în timpul necazului celui mare şi nu înainte de acesta.
• 1Tesaloniceni 3:13, în acest pasaj se vorbeşte de, prezenţa cu “toţi sfinţii săi”, ori Isus în 1914 nu îi avea veniţi la credinţă pe toţi sfinţii săi.
• 2Tesaloniceni 2:1,2, aici prezenţa este un eveniment paralel cu ziua lui Iehova şi strângerea tuturor celor unşi la cer, aceste evenimente sunt acceptate ca fiind viitoare în doctrinele martorilor, căci ziua lui Iehova (Armaghedonul) nu a avut loc, însă ei nu sunt consecvenţi.
• 2Tesaloniceni 2:8, distrugerea omului nelegiuirii (creştinătăţii apostate), despre care martorii spun că va fi în viitor, are loc la prezenţa Domnului, despre care ei spun că a început deja în 1914, altă inconsecvenţă.
• Iacov 5:7,8, pe baza acestui text am o întrebare pentru martorii lui Iehova: până când trebuie să rabde creştini? Conform cu Matei 24:13, toţi martorii vor spune că până la sfârşit. Este curios că în Iacov 5:7,8 ni se spune să răbdăm până la prezenţa Domnului, deci după cum sfârşitul nu a venit şi mai trebuie să răbdăm, tot aşa şi prezenţa Domnului nu a început.
• 2Petru 1:16, ne spune că evenimentul transfigurării prefigurează prezenţa Domnului, ori acest eveniment descris în Matei 16:27,28; 17:1-6, ne transmite următorul eveniment ce se va petrece la prezenţa Domnului: venirea lui Isus şi răsplata lui pentru fiecare, ceea ce nu a avut loc, deci nici prezenţa Domnului.
• 1Ioan 2:28, în acest text prezenţa este o paralelă cu dezvăluirea lui Cristos, care este clar că este un eveniment viitor.

Care sunt evenimentele care se vor succede în timpul prezenţei sale: Isus va veni şi-ş va manifesta prezenţa începând cu judecata casei lui Dumnezeu, şi despărţirea oilor sau a grâului (creştinii adevăraţi) de capre sau neghină (creştinii falşi), 1Petru 4:17; Matei 13:37-43; 25:31-46. După selectare are loc prima înviere a celor ce au murit în Cristos şi răpirea la cer a creştinilor care sunt în viaţă (1Corinteni 15:23,44,50-54; 1Tesaloniceni 4:15-17). După aceea Domnul Isus cu îngerii şi cu aleşi lui Dumnezeu vor distruge acest sistem de lucruri şi toţi oamenii lipsiţi de credinţă şi pietate (Matei 16:27; Apocalipsa 2:26,27; 17:14; 19:11-21), şi îl va lega pe Satan pentru o mie de ani (Apocalipsa 20:1-3).

La fel ca şi cu prezenţa Domnului, se spune despre ziua Domnului că a început în 1914, cartea Apogeul Apocalipsului p.22.

• 1Corinteni 1:7,8 NW: “…în timp ce aşteptaţi cu nerăbdare revelarea Domnului nostru Isus Cristos. El vă va face, de asemenea, fermi până la sfârşit, ca să nu fiţi expuşi vreunei acuzaţii în ziua Domnului nostru Isus Cristos.” După cum ne putem da seama, ziua Domnului are loc la revelarea Domnului, adică la venirea lui, atunci are loc sfârşitul lumii.
• 1 Corinteni 5:5  NW: “…ca spiritul să fie salvat în ziua Domnului.” Deci în Ziua Domnului are loc salvarea, ori în 1914 cine a fost salvat şi cum?
• 2 Corinteni 1:14 NW: “…un motiv de laudă, aşa cum şi voi veţi fi pentru noi în ziua Domnului Isus.” Oare când Pavel şi colaboratorii lui urmau să se laude cu Corintenii, în 1914 când aceştia erau morţi, sau la venirea Domnului care avea să-I adune pe toţi?
• Filipeni 1:6,10 NW: “…acela care a început în voi o lucrare bună o va duce la capăt PÂNĂ în ziua lui Isus Cristos…aşa încât să fiţi fără cusur …PÂNĂ în ziua lui Cristos.” Deci Dumnezeu va lucra la caracterul creştinilor până în ziua lui Cristos, ori dacă acea zi a sosit, atunci înseamnă că roadele ce le producem din 1914 încoace nu mai sunt de la Dumnezeu. De asemenea când vor fi sfinţii fără cusur? Oare nu în ziua când vor avea corpuri spirituale perfecte?

Alte argumente că ziua Domnului este în viitor şi sinonimă cu venirea lui Cristos sunt: Filipeni 2:16; 2Timotei 4:8; Luca 17:29,30, de fapt ziua Domnului Isus este sinonimă cu ziua lui Iehova, căci în 2Petru 3:10 în originalul grecesc este “ziua Domnului” (h`me,ra Kuri,ou), iar în v.12 apare în unele manuscrise: “ziua Domnului”, iar în altele “ziua lui Dumnezeu” (Qeou/ h`me,raj), dar pe care traducerea Lumii noi le-a înlocuit cu “ziua lui Iehova”.

Iar în ce priveşte textul din Apocalipsa 1:10 traducerea mai corectă este: “ziua Domnească” şi nu “ziua Domnului” NW, fără însă să putem preciza în mod sigur la care zi sa referit apostolul Ioan (sâmbăta, duminica sau altă zi).

Martorii spun că doar 144.000 de oameni sunt născuţi din nou, copii ai lui Dumnezeu şi fraţi cu Cristos, doar 144.000 sunt aleşii şi sfinţii lui Dumnezeu care vor merge în Regatul cerurilor (Argumente p.67,68; Paradisul p.124-126; Uniţi p.112,113), şi doar ei fac parte din legământul cel nou. Această chemare pentru cer durează în viziunea Turnului de Veghere de la Penticosta din 33 e.n. până în anul 1935 când se încheie speranţa cerească şi se începe strângerea marii mulţimi cu speranţă pământească (W 1/2 1983 p.11-18), deci toţi credincioşii adevăraţi dintre anii 33 e.n. - 1935 e.n. dintre toate naţiunile sunt doar 144.000. Înainte de a cerceta argumentele martorilor, aş dori să le pun o întrebare: o religie care spune că este creştină dar crede că toţi membri ei fideli în număr de milioane merg la cer, ce fel de religie este aceasta, falsă sau adevărată? Dacă eşti un martor sincer vei răspunde că este falsă, însă uiţi că Organizaţia din care faci parte până în 1935 a crezut că toţi creştinii merg la cer, unii mai dedicaţi lui Dumnezeu în grupa celor 144.000, iar cei mai lumeşti în grupa marii mulţimi din Apocalipsa 7:9-17. Prin urmare, până în 1935 această organizaţie a fost o religie falsă, căci a crezut o învăţătură pe care martorii o resping în prezent ca fiind babilonică.

De ce aceste argumente nu sunt valabile în a susţine că doar 144.000 vor fi în cer? Din câteva considerente: 1. Faptul că pe muntele Sion nu sunt văzuţi decât aceştia nu este un argument solid, deoarece nici îngerii nu sunt văzuţi în cer în cadrul acestei viziuni, dar nu înseamnă că ei nu există, nu-I aşa? Eu cred că aceştia vor fi o clasă specială în cer dintre cei ce vor merge acolo, căci cei ce merg la cer sunt împărţiţi în mai multe clase şi poziţii (Ioan 14:2,3). În plus, dacă interpretăm aşa Ap.14:1, atunci de ce nu interpretăm tot aşa şi Luca 22:28-30 unde Isus vorbeşte doar despre cei 11 apostoli ca fiind cei cu care încheie un legământ, şi nu mai mulţi, atunci înţelegem că uneori Biblia îi prezintă pe cei răscumpăraţi dintr-un anumit unghi, şi astfel uneori într-o viziune sunt prinşi doar o clasă, în alt text sunt descrişi altă clasă, şi doar luând textele împreună putem să ne dăm seama de adevăr. De pildă, în Revelaţia 15:2-4 sunt descrişi biruitorii fiarei care apare în zilele din urmă, dacă luăm doar această viziune, doar ei, adică cei din zilele din urmă vor fi în cer, iar apostolii săracii vor rămâne pe dinafară. Însă dacă luam toate textele Bibliei toţi creştinii vor fi în cer căci sunt părtaşi ai Noului Legământ.

Un alt exemplu, este cel din Revelaţia 20: 4 unde se spune doar despre cei ce au murit ca martiri, fiindu-le tăiat capul cu securea că vor învia şi vor domni cu Cristos o mie de ani. Oare doar cei care au murit ca martiri vor merge în cer? Nu, dar dacă ne bazăm doar pe Revelaţia 20:4, numai ei sunt văzuţi în această viziune, de aceea nu trebuie să luăm doar un text care poate doreşte să accentueze o anumită categorie a celor răscumpăraţi din cer, ci trebuie să luăm toate textele pentru a cuprinde pe toţi cei ce merg la cer.

2. Un alt motiv pentru care doar 144.000 sunt văzuţi în cer, este că aceştia merg la cer mai repede ca ceilalţi, mai exact cu aproximativ trei ani şi jumătate ei sunt răpiţi la tronul lui Dumnezeu pentru a nu fi devoraţi de Satan, ei sunt simbolizaţi de copilul de parte bărbătească din Apocalipsa 12:5,6, comp. cu Ap.14:4, căci copilul nu poate fi Regatul născut în 1914. În plus, în v.10 NW se vorbeşte de o voce din ceruri care îi numeşte pe creştini de pe pământ: “fraţilor noştri”, cum este posibil ca unşii lui Dumnezeu să aibă fraţi în cer înainte de aruncarea lui Satan? Simplu, căci înainte de aruncarea lui Satan, are loc răpirea copilului de parte bărbătească, de aceea în Revelaţia 14:1-5 doar aceştia sunt văzuţi pe muntele Sion, căci fraţii lor sunt încă pe pământ, de fapt după ce Ioan îi descrie pe aceştia, el descrie lucrarea de predicare ce are loc pe pământ (Revelaţia 14:6,7), de aceea sunt ei primul rod pentru miel, căci ajung primii în staulul ceresc.

3. Faptul că au numele Mielului scris pe frunte, nu înseamnă că este imposibil şi pentru alţii să-l aibă, căci în Revelaţia 3:12 se spune: “Pe cel care învinge, …voi scrie pe el numele Dumnezeului meu, precum şi numele meu cel nou.” Numai cei 144.000 vor învinge lumea? Nu, şi tu poţi învinge lumea, atunci şi pe fruntea ta Isus poate scrie numele Lui, căci el nu spune “doar celor 144.000 le voi scrie numele meu”, ci el spune: “cel care învinge”, şi pot învinge mai mulţi lumea şi păcatul decât doar 144.000, nu-i aşa? Sau oare Isus îi încurajează doar pe cei 144.000 să învingă lumea? (vezi Ioan 16:33). Apostolul Ioan spune că cei ce cred în Isus biruie lumea (1Ioan 5:4,5), acum alege: ori crezi în Isus şi birui lumea şi vei merge în cer, ori nu birui lumea şi atunci nu ai credinţă în Isus?

4.Despre cei 144.000 se spune că cântau o cântare pe care nimeni nu o poate cânta. Nu este greu de înţeles de ce nimeni nu o putea cânta, căci încă în cer nu mai erau alţi biruitori după cum am văzut, căci ceilalţi merg la cer o dată cu venirea lui Cristos (1Tesaloniceni 4:16,17), şi cu începutul mileniului (Revelaţia 20:6), în timp ce cei 144.000 au mers cu trei ani şi jumătate mai repede.

Citeşte cu atenţie şi fără prejudecăţi Apocalipsa 7:1-8; 14:1-5 deoarece aici ni se furnizează 3 indicii clare, care ne vor ajuta să-i identificăm pe cei 144.000, acestea sunt: 1. Ei sunt identificaţi ca fiind din “seminţiile fiilor lui Israel” (Ap.7:4 NW), deci ei nu sunt Israelul spiritual(creştinii dintre naţiuni), căci această expresie nu apare nicăieri cu referire la Israelul spiritual, chiar dacă seminţiile Dan şi Efraim au fost înlocuite cu Iosif şi Levi - compară cu Numeri 1:5-16, nu este prima dată când Dumnezeu în suveranitatea sa a înlocuit două seminţii, vezi Deuteronomul 27:12,13, unde cu ocazia rostirii binecuvântărilor şi a blestemelor, două triburi au fost înlocuite, astfel apare triburile Iosif şi Levi în locul lui Efraim şi Manase. Un alt exemplu este cel al primului rege din Israel, Saul care nu a fost ales din Iuda, seminţia pentru regi, ci din seminţia lui Beniamin, arătând astfel libertatea de a alege a lui Iehova (1samuel 9:1,2). Este potrivit ca primii ce vor merge la cer să fie din Israel, deoarece în Romani 2:10 BCR găsim următorul principiu: “Dar slavă, cinste şi pace va veni peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.” Deci primii ce vor primi gloria sunt iudei, în număr de 144.000. În plus, după cum cei 144.000 sunt o cifră fixă literală, şi sunt prezentaţi în contrast cu Marea mulţime care nu este compusă dintr-o cifră fixă, tot aşa capitolul 7 din Apocalipsa mai prezintă un contrast, şi anume 144.000 de evrei naturali în contrast cu o mare mulţime de oameni din toate naţiunile. 2. “Ei sunt aceia care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini” (Ap.14:4), când Biblia foloseşte expresia: ”Ei sunt aceia”, ceea ce urmează nu este ceva simbolic ci literal, astfel este potrivit ca însoţitorii mirelui să fie virgini ca mirele, iar dacă acceptăm expresia ”Ei sunt aceia care urmează pe Miel…” ca fiind literală, atunci trebuie să interpretăm tot literal şi “Ei sunt aceia care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini”, ca să fim consecvenţi. 3. ” …ei sunt aceia care urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod” (Ap.14: 4), astfel aceştia sunt însoţitorii mirelui, ei sunt primul rod pentru Miel care ajunge în cer, dar nu “întregul rod”, ci “cel dintâi rod”, ei fiind de fapt clasa însoţitorii mirelui. În concluzie cei 144.000 sunt o categorie specială în cer, dar nu sunt singuri răscumpăraţi pentru cer, căci Biblia vorbeşte de mai multe poziţii şi categorii de răscumpăraţi în cer (Ioan 14:2,3; Matei 11:11 compară cu 18:4; Luca 19:17-19).

Cei 144.000 nu s-au strâns din anul 33 e.n. până în anul 1935 cum susţine Turnul de Veghere, ci vor apărea în perioada de trei ani şi jumătate când vor activa cei doi martori din Apocalipsa 11, căci copilul de parte bărbătească din Apocalipsa 12:5,6 care îi reprezintă pe cei 144.000 se naşte cu puţin timp înainte de aruncarea Diavolului pe pământ, adică ei ca număr complet apar cu puţin timp de acei trei ani şi jumătate de vaiuri. Acest lucru reiese şi din Apocalipsa 7:1-4 unde vânturile necazului celui mare, adică plăgile descrise în Apocalipsa cap.9:14-21 sunt oprite pentru ca ei să fie pecetluiţi şi luaţi la cer, deci ei sunt vii când li se pune sigiliul nemuririi, şi sunt transformaţi în corpuri spirituale glorioase, ori în viziunea Turnului de Veghere, majoritatea dintre cei 144.000 au murit înainte de necazul cel mare.

Iar textul din Revelaţia (Apocalipsa) 6:11 unde se spune: “…până când avea să se completeze şi numărul tovarăşilor lor de sclavie şi al fraţilor lor care erau pe punctul de a fi omorâţi aşa cum fuseseră omorâţi şi ei.” Nu se referă la strângerea numărului celor 144.000, căci aceştia nu sunt martiri, şi vor merge în cer nu prin moarte şi înviere, ci prin transformare din oameni vii în corpuri spirituale şi răpire (Apocalipsa 7:2-4; 12:5; 1Corinteni 15:51-54), după cum am văzut, pe când acest text vorbeşte de un număr ce trebuie completat, dar pe care Biblia nu ni-l furnizează ca şi cel din Romani 11:25 unde mireasa lui Cristos este descrisă prin cuvintele: “…numărul complet al oamenilor naţiunilor.”

Cât priveşte textul din Luca 12:32, unde apare expresia: “turmă mică”, această descriere nu se referă la cei 144.000, cum interpretează Societatea, ci dacă citim contextul, Isus adresează celor 12 apostoli aceste cuvinte (v.22), însă după cum am văzut în cer vor fi mai multe categorii de răscumpăraţi şi nu numai cei 12 apostoli, după cum vom vedea din Biblie în continuare, nu înainte de a pune o întrebare pentru toţi martorii sinceri: De unde reiese din Biblie că în anul 1935 se va încheia speranţa cerească? Este curios însă că primul preşedinte al Societăţii Turnul de Veghere Russell a susţinut că clasa celor 144.000 sa strâns până în anul 1881 (W 1881 p.3/10 vezi şi cartea JV p. 632), acum pe cine să credem pe Russell cu anul 1881 sau pe Rutherford cu anul 1935?

Pe lângă toate acestea, între ani 33 e.n. şi 1935 au fost mai mulţi creştini decât 144.000, conform cu istoria laică numai în primul secol au fost cam 300.000 de creştini, chiar primul Preşedinte scrie în cartea Taina Împlinită că în primele 3 secole de creştinism au fost peste 800.000 de martiri pentru Cristos. O altă dovadă tot istorică este ceea ce scrie cartea: Atlas of the Bible (1981) la p.205: “Prin anul 100 e.n. s-a estimat că erau peste 300.000 de creştini în Imperiul Roman.”. O altă dovadă istorică este ceea ce îi scrie Pliniu cel Tânăr ca guvernator al Bitiniei între anii 52-117 e.n. împăratului Traian: “Au pătruns (creştinii) nu numai în oraşe ci şi la sate şi în locurile de la ţară astfel că templele sunt aproape goale.” Atunci cum se poate ca între anii 33 e.n. – 1935 e.n. să se fi strâns numai 144.000 de creştini? De asemenea să nu uităm căci conform cu W 15/8 1996 p.31 în secolul XX, au participat la cina Domnului cel puţin 52.465. Această informaţie ridică următoarea întrebare: oare din primul secol până la sfârşitul secolului XIX să nu fi fost decât la 90.000 de creştini? Însuşi Russell spune în cartea Taina Împlinită că în 95 e.n. 40.000 de martiri au murit ucişi de Domiţian, iar în Egipt la muncă silnică 700.000, şi ştim că toţi care au murit pentru Cristos vor guverna cu Cristos (Apocalipsa 20:4; 2Timotei 2:12). Deci explicaţiile Turnului de Veghere nu stau în picioare.

Conform cu Fapte 2:41, într-o zi s-au botezat 3000 de oameni, alţii erau salvaţi în fiecare zi (Fapte 2:47). În Fapte 4:4 numai numărul bărbaţilor a ajuns la 5000, dar cartea Faptele mai menţionează numărul celor salvaţi prin următoarele descrieri: “mulţi” (Fapte 9:42 NW); “toţi cei ce aveau o dispoziţie corectă” (Fapte 13:48); “mulţi discipoli” (Fapte 14:21 NW); “mulţi” (Fapte 17:12 NW); “mulţi” (Fapte 18:8); “mulţi” (Fapte 18:10); “mii de credincioşi” (Fapte 21:20 NW, în Traducerea Lumii noi cu referinţe (engleză) la n.s se spune: lit. “zeci de mii”). Deci ne dăm seama din cartea Faptele apostolilor ce amploare a luat creştinismul, dar să nu uităm că cartea Faptele nu descrie evenimentele decât până în anul 61 e.n., şi nici nu descrie toate convertirile. Având în vedere ceea ce spune Biblia şi istoria laică, este oare plauzibil ca între 33 e.n. – 1935 e.n. să nu fi fost decât 144.000 de creştini?

Haideţi în continuare să vedem dacă Biblia învaţă dacă aceste privilegii sunt limitate la 144.000, sau pot toţi creştinii să le primească ? Din Biblie reiese că toţi creştinii sunt fii ai lui Dumnezeu nu numai 144.000, cum declară Turnul de Veghere, de pildă, în Romani 8: 14 NW se spune: “Căci TOŢI cei care sunt conduşi de spiritul lui Dumnezeu, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu.” Deci nu numai 144.000 pot fi copii ai lui Dumnezeu ci toţi creştinii sunt fii lui Dumnezeu, iar dacă unii nu sunt conduşi de Spiritul Sfânt, aceştia nu sunt creştini deoarece în Romani 8:9 se precizează: “…dacă cineva nu are spiritul lui Cristos, acela nu îi aparţine.” Deci ai Spiritul Sfânt, eşti ai lui Cristos, nu-l ai, nu îi aparţini lui Cristos, şi nu eşti creştin, acelaşi lucru este subliniat în Galateni 3:26 NW care este un text foarte clar chiar şi pentru un copil mic, dar cum se face că singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu şi anume conducerea Turnului de Veghere, nu-l înţelege, aici se spune: “De fapt, TOŢI sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa voastră în Cristos Isus.” Prin urmare dacă crezi în Isus Cristos eşti Fiu al lui Dumnezeu, iar dacă nu eşti fiu al lui Dumnezeu înseamnă că nu crezi în Isus şi atunci nu eşti creştin şi nu vei primi viaţa veşnică (Ioan 3:16,36), de aceea alege: ori crezi în Isus şi atunci eşti Fiu al lui Dumnezeu, având speranţa cerească, căci aceasta este speranţa pentru Fii lui Dumnezeu (Romani 8:14-17), ori nu eşti Fiu al lui Dumnezeu şi atunci nu crezi în Isus ?

Tot la fel stau lucrurile şi cu naşterea din nou sau din Dumnezeu, deoarece Biblia precizează că numărul celor care se vor naşte din nou nu este limitat, ci după cum se spune în Ioan 1:12,13:”Dar TUTUROR (nu doar 144.000) celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu ,care au fost născuţi…din Dumnezeu”, deci poate cu adevărat ca cineva să creadă în Isus Cristos şi să nu fie născut din Dumnezeu? Nu căci TUTUROR li sa dat acest drept. Iar cine este născut din nou sau din Dumnezeu are speranţă cerească după cum reiese din 1Petru 1:3,4. Un alt text biblic care arată ceva similar este 1Ioan 5:1 NW unde se precizează: ”ORICINE (nu doar o turmă mică) crede că Isus este Cristosul a fost născut din Dumnezeu…” dacă cineva nu este născut din Dumnezeu, înseamnă că nu crede cu adevărat că Isus este Cristosul, căci toţi care exercită o credinţă autentică în Isus unsul lui Dumnezeu sunt şi născuţi din nou, căci în momentul când crezi că Isus a murit pentru tine şi că este răscumpărătorul tău, devenind Domnul tău, primeşti spiritul Sfânt care te ajută să omori faptele cărnii şi să rodeşti faptele spiritului (Efeseni 1:13,14;Galateni 3:26-29). De fapt dacă nu eşti născut din Dumnezeu nu poţi birui lumea, şi atunci lupta ta cu păcatul este zadarnică (1Ioan 5:4). Acelaşi lucru spune Biblia şi despre fraţii lui Isus Cristos care nu sunt numai cei 144.000 din Ap.14:1-5, care sunt o clasă specială în cer, ci toţi care fac voia lui Dumnezeu (Matei 12:50; Marcu 3:35;), deci alege: ori faci voia lui Dumnezeu şi atunci eşti frate cu Cristos având speranţa cerească (Evrei 2:11; 3:1), ori nu eşti frate cu Cristos, dar atunci înseamnă că nu asculţi de Dumnezeu (Luca 8:21), ce alegi ?

Da, Biblia arată că toţi creştinii vor merge în cer, indiferent de poziţia lor, după cum însuşi Domnul Isus spune: “…unde sunt Eu ACOLO va fi şi slujitorul meu.” (Ioan 12:26 NW). Prin urmare dacă eşti slujitor al lui Cristos vei fi cu El în cer. Acelaşi lucru este subliniat şi în Apocalipsa 2:7 NW: “celui care învinge îi voi permite să se aşeze cu mine pe tronul meu.”(vezi şi Revelaţia 2:10,11,17,25-27; 3:5-12,21). Deci dacă învingi lumea vei fi în cer cu Cristos pe tron. De fapt creştinii, nu au decât o singură speranţă, nu două, cum susţin Martorii lui Iehova (Efeseni 4:4), cea cerească (Filipeni 3:20).

Un alt text, la care I se dă o explicaţie greşită este Ioan 10:16, unde se spune că “alte oi” sunt oameni cu speranţă pământească, dar cum ar putea fi cei de pe pământ într-un singur staul cu cei din cer, după cum spune textul? Dacă citeşti cu atenţie contextul (Ioan 10:1-5,7-9), oile din staul este naţiunea evreiască, iar “alte oi” sunt naţiunile care se vor face parte şi ele din Noul Legământ, devenind o singură turmă pentru cer (Efeseni 2:1-18; 3:5,6).

Această speranţă de a merge la cer a fost dată pentru un timp (1Petru 1:10-12), ea durează de la învierea lui Cristos până în perioada convertirii Israelului carnal, care va avea loc în viitor (Romani 11:25,26). Această speranţă este pentru toţi creştinii, căci toţi care îi slujesc lui Isus şi cred în El vor fi în cer lângă El, fiind fii ai lui Dumnezeu şi născuţi din El (Ioan 12:26;Romani 8:14-17; 1Ioan 5:1com. cu 1Petru 1:3,4).

Aceştia constituie mireasa lui Cristos (Efeseni 5:25-27; Apocalipsa 19:7,8) şi aceştia vor merge în cer cu funcţiile de Regi, Preoţi şi Judecători împreună cu Cristos, exercitându-le peste oamenii de pe pământ (Apocalipsa 1:6 20:6;1Corinteni 6:2,3).

Dar după cum mirele are însoţitori pe cei 144.000, tot aşa are şi mireasa însoţitoare, acestea o vor însoţi în cer la nuntă, căci ele vor intra în palatul împăratului, deci în cer (Psalmul 45:9,14,15), acestea sunt descrise în Apocalipsa 7:9-17; ca fiind o Mare Mulţime din toate naţiunile, aceştia se împacă cu Dumnezeu în perioada Marelui necaz, având rolul în cer de a sluji în templul lui Dumnezeu, de unde reiese că marea mulţime este o clasă cerească şi nu pământească ? Ei bine dacă lăsăm ca Biblia să explice Biblia, vom găsi următoarea precizare în Revelaţia 19:1,6 NW: “…a unei mari mulţimi în CER…” Deci însuşi Cuvântul lui Dumnezeu spune că marea mulţime este o clasă cerească nu pământească, iar în Ap. 7:13,14 se arată că aceştia au venit de undeva, pentru a fi în faţa tronului, de unde au venit, dacă marea mulţime rămâne pe pământ? Un alt argument este că aceştia şi-au spălat hainele în sângele mielului fiind iertaţi şi curăţaţi, ceea ce indică apartenenţa lor la Noul Legământ, căci acesta are rolul de a ierta păcatele (Evrei 10:14-17), pe când cei ce vor locui pământul nu vor avea hainele curăţate de păcat decât la sfârşitul mileniului.

1. Mireasa lui Cristos, adică toţi creştinii adunaţi de la moartea şi învierea lui Cristos (Evrei 10:19,20) din primul secol, până la convertirea Israelului carnal care va avea loc în viitor (Romani 11:25,26), aceştia sunt numiţi şi: “plinătatea neamurilor” (BCR). Ei vor merge la cer la venirea Domnului, sau în finalul necazului celui mare.
2. Însoţitorii mirelui, sau cei 144.000 de evrei virgini, mai numiţi şi “cel dintâi rod” (BCR), care vor fi duşi la credinţă în perioada de trei ani şi jumătate cât va predica cei doi martori din Apocalipsa 11, după care vor fi răpiţi la cer (Apocalipsa 12:5,6), înainte ca Satan să fie aruncat şi înainte să apară vaiurile de 42 de luni profeţite (Apocalipsa 12: 5,6; 13:5).
3. Însoţitorii miresei, aceştia sunt “marea mulţime”, din Revelaţia 9:7-14; 19:1,6, aceştia se vor strânge, în perioada ultimilor trei ani şi jumătate de domnie a lui Satan, şi vor fi răpiţi la cer în finalul necazului celui mare împreună cu mireasa.

Chiar dacă cineva nu va fi de acord cu aceste interpretări, nu îl voi considera eretic sau apostat, ci am încredere că la timpul potrivit dacă suntem sinceri Dumnezeu ne va lumina, însă un lucru este sigur: toţi creştinii au speranţă cerească. Deoarece însuşi cuvântul creştin vine de la Cristos care înseamnă “unsul” (Matei 1:16 BCR n.s.), iar creştini, semnifică: “unşii” cu referire la ungerea lor cu Spiritul Sfânt (1Petru 4:14,16; 2Corinteni 2:21,22), ori Martorii lui Iehova cred că doar 144.000 sunt unşi cu spirit dintre care doar în jur la 8000 mai sunt pe pământ (în anul 2002), însă Biblia nu susţine deloc ideea de creştini unşi şi creştini ne-unşi, care este promovată de Turnul de Veghere, deci conform Bibliei ori eşti creştin şi atunci eşti uns cu Spiritul Sfânt, ori nu eşti uns cu Spiritul Sfânt şi atunci nu eşti creştin.

Un alt motiv pentru care Martorii lui Iehova nu sunt creştini este că ei nu fac parte din Noul Legământ, în virtutea căruia suntem spălaţi de păcate, căci membrii Noului Legământ sunt toţi creştinii, nu doar cei 144.000 cum susţine Turnul de Veghere. Societatea afirmă că Isus este mediatorul, doar între Iehova şi cei 144.000 singurii care sunt părtaşi la Noul Legământ, aşa se explică textul din 1Timotei 2:5 în W 15/7 1990 p.31,32; W 15/2 1991 p.18 par.11. Chiar la şcoala de pionieri la care am participat ni s-a explicat că Isus este mediatorul doar pentru cei 144.000, şi este greşit a folosi cuvântul mijlocitor de către ceilalţi martori ai lui Iehova, în afara celor 144.000. Acest lucru însă nu este cunoscut de majoritatea martorilor, dar aceasta este învăţătura oficială a Sclavului Fidel. Însă, este demn de menţionat că 1Timotei 2:5,6 nu se referă doar la cei 144.000 ci la toţi care cred în jertfa lui Cristos.

Prin urmare eşti iertat şi răscumpărat pe baza jertfei lui Cristos faci parte din Noul Legământ, căci Biblia nu vorbeşte de două clase printre creştini, cum învaţă martorii, adică: 1.Asistenţi la Noul Legământ (cei cu speranţă pământească); 2. Participanţi la Noul Legământ (cei 144.000), ci oricine crede în Isus este participant la Noul Legământ (Evrei 10:10,14-22) şi este Fiu al lui Dumnezeu şi sămânţa lui Avraam (Galateni 3:26-29) şi această favoare de a fi iertat pentru că ai acceptat sângele Noului Legământ este pentru toţi în oricât de mare număr (Fapte 2:38,39). Biblia arată că toţi creştinii sunt ,,una” adică în acelaşi legământ, făcând parte în acelaşi staul, fie că sunt iudei (oile din staul), fie neamuri (alte oi), căci Isus spune în Ioan 10:16 BC: “…şi va fi o turmă şi un Păstor.” Iar în rugăciunea Lui el declară: “Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi Suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; pentru-ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu…” (Ioan 17: 20-24 BC). Deci Isus nu învaţă de două clase, ci el vrea “ca toţi să fie una”, şi să ajungă în cer adică “acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine”, ca toţi ucenicii să vadă gloria Lui.

Martorii lui Iehova afirmă că cina sau comemorarea morţii lui Cristos trebuie ţinută doar o dată pe an, şi fac din aceasta o dogmă, condamnându-i pe cei ce ţin de mai multe ori pe an, de asemenea doar 144.000 sunt chemaţi în viziunea martorilor lui Iehova să se împărtăşească din pâinea ne-dospită şi din vin, care reprezintă corpul şi sângele fără de păcat al lui Cristos (W 15/3 1994). Prin urmare majoritatea martorilor lui Iehova, în număr de circa 6.000.000, dau din mână în mână pâinea şi vinul, căci conform Turnului de Veghere, ei sunt doar asistenţi, nu participanţi, dar din păcate o astfel de învăţătură nu găsim în Biblie, că ar fi între creştini, două clase: creştini-asistenţi; şi creştini-participanţi. Ei spun că doar 144.000 sunt în legământul “pentru un Regat”, din care aproximativ 8000 mai sunt încă în viaţă, însă textul din Luca 22:28-30 NW, nu apare cifra de 144.000, ci Isus le spune acest lucru celor 11 apostoli fideli, dacă interpretăm strict textul (v.14). Însă prin extensie, acest legământ “pentru un Regat”, este valabil pentru toţi cei ce cred în Cristos (Ioan 17:20-24) şi biruie lumea (Revelaţia 3:21).

Exod 12:1-12; Numeri 9:2-5, în aceste pasaje se arată că Paştele s-a ţinut doar o dată pe an, iar comemorarea morţii lui Isus a înlocuit Paştele, prin urmare este logic să celebrăm moartea lui Cristos (Cina Domnului) doar o dată pe an. Acest argument pare logic, dacă se ia în calcul doar aceste informaţii, însă dacă ne gândim şi la cuvintele Domnului Isus, citate de Pavel în 1Corinteni 11:25,26 NW concluzia se schimbă, căci aici se spune: “Continuaţi să faceţi aceasta, ori de câte ori îl beţi, în amintirea mea. Fiindcă, ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, continuaţi să proclamaţi moartea Domnului până când soseşte el.” Acum întreabă-te: dacă ai fi fost în locul apostolilor când Isus a rostit aceste cuvinte, ai fi înţeles că cina trebuie ţinută o dată pe an doar, fiind greşit să o ţinem de mai multe ori; sau ai fi înţeles că poţi ţine cina ori de câte ori vrei să-ţi aminteşti de moartea Domnului tău? Este interesant că o ediţie mai veche a Traducerii lumii noi traduce cuvintele Domnului astfel: “căci oricât de frecvent mâncaţi această pâine…” (W 1985 1/3 p.14), deci este clar că putem ţine cina Domnului “oricât de frecvent”, dorim să ne amintim de jertfa lui Cristos.

Unele adunări creştine au stabilit să ţină cina, în fiecare duminică, altele o dată pe lună, altele o dată pe trimestru, însă indiferent dacă ţinem cina o dată pe an, sau de mai multe ori, să nu facem din acesta o regulă obligatorie şi pentru alţii, şi să spunem că este greşit să ţinem cina de mai multe ori, aceasta este greşeala Organizaţiei care vrea să dicteze în membrii ei, şi să le fure libertatea dată de Cristos.

Gândiţi-vă, dacă Corintenii luau cina doar o dată pe an, ar mai fi apărut probleme de rutină de dispreţuire cu ocazia acestei celebrări? În plus, să nu uităm că conform cu cartea Toată Scriptura, Pavel a plecat din Corint în 52 e.n., şi a trimis prima scrisoare în 55 e.n., dacă s-ar fi luat cina doar o dată pe an, ceea ce ar fi însemnat maxim trei celebrări fără Pavel, oare s-ar fi creat atâtea probleme?

Turnul de veghere susţine sus şi tare că trebuie doar o dată pe an ţinută cina, şi face apel la istoria laică, care chipurile ar susţine că primii creştini au ţinut doar o dată pe an cina. În această privinţă observaţi ce se spune în W 15/3 1994 p.4: “Un istoric a spus: În ce priveşte ziua de celebrare a Pesah-ului, obiceiul bisericilor…comemorau la 14 Nisan cu ocazia Pesah-ului, răscumpărarea efectuată prin moartea lui Cristos.” Acest argument însă este în de-favoarea martorilor, pentru că el susţine că primii creştini celebrau Pesah-ului, adică Paştele, ceea ce martorii nu ţin. Astfel primii creştini ţineau de mai multe ori cina Domnului pe an, dar o singură dată Paştele, adică o celebrare a morţii Domnului mai specială. Acest lucru reiese din literatura creştină din secolul II-III e.n. De pildă Iustian Martirul, un creştin proeminent de la jumătatea sec II e.n. spune în cartea sa Apologia Întâi p.95 scrisă între anii 150-160 e.n despre ţinerea cinei Domnului: “Iar în aşa zi a soarelui (duminica), se face adunarea…după care încetând noi rugăciunea, aşa cum am arătat mai înainte, se aduce pâine şi vin şi apă…Şi se dă fiecăruia să se împărtăşească…iar celor ce nu sunt de faţă, li se trimite euharistia (pâinea şi vinul) acasă, prin diaconi.” Deci în primele secole de creştinism s-a făcut obiceiul de a ţine cina în fiecare duminică, cât de mult diferă acesta de obiceiurile martorilor lui Iehova.

După cum am văzut Biblia ne dă libertatea să ţinem cina Domnului, ori de câte ori vrem să ne amintim de jertfa lui Isus (1Corinteni 11:25,26), iar primii creştini o ţineau foarte des, de cel puţin o dată pe săptămână (1Corinteni 11:20, 33).

Iar în ce priveşte luarea din pâine şi vin, aceasta este un simbol al Noului Legământ şi se realizează cu ocazia cinei Domnului, dacă nu iei din pâine şi vin, nu faci parte din Noul Legământ, atunci nu eşti creştin, şi nu eşti iertat de păcate, căci Isus spune: “Beţi toţi din el; căci acesta reprezintă sângele legământului, sângele meu, care trebuie să se verse în folosul multora (nu doar a celor144.000) pentru iertarea păcatelor.” (Matei 26:27,28). Deci dacă şi pentru tine şi-a vărsat sângele Isus, atunci, beneficiezi de sângele legământului, dar cum poţi beneficia de “sângele legământului” dacă nu eşti în legământul cel nou? Deci eşti iertat de păcate, fiind în comuniune cu Cristos prin faptul că iei din pâine şi vin, însă dacă nu vă împărtăşiţi, răscumpărarea oferită de Cristos nu se aplică în cazul vostru, căci nu sunteţi în legământul iertării, în legământul cel nou, de aceea Isus a spus: “…Foarte adevărat vă spun: dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă.” (Ioan 6:53NW, citeşte şi v.51-56). Turnul de Veghere explică că aceste cuvinte din Ioan 6:51-56 nu se referă la a ne împărtăşi, ci la a exercita credinţă în jertfa lui Isus, însă ne întrebăm: cum ne putem demonstra această credinţă? Oare nu împărtăşindu-ne din ceea ce reprezintă corpul şi sângele lui? Astfel Conducerea martorilor se dă singură de gol că nu-l are ca cap pe Cristos care a zis: “luaţi mâncaţi”, nu a zis: “luaţi şi daţi din mână în mână”(Matei 26:26NW).

1. În primăvară lui 1918 cei morţi în Cristos au înviat ca spirite şi au mers la cer, în această privinţă Societatea este categorică spunând în cartea Paradisul p.173: “Nu mai încape nici o îndoială că apostolii şi alţi creştini din vechime au fost deja înviaţi la viaţă cerească.”; ba mai mult ei au început din 1918 să guverneze cu Cristos, după cum se spune în cartea Paradisul p.163: “majoritatea dintre ei (cei 144.000) aflându-se deja în cer, guvernează împreună cu Cristos…”.

3. În viitor rămăşiţa unsă, va muri şi imediat va învia, ca spirite, în Armaghedon sau după Armaghedon în alte publicaţii ale Societăţii.

( vezi W 1/11 1985 p.31,32; W 1993 1/5 p.13; W 1998 1/7 p.17; Apogeul Apocalipsului p.103,104,211,227).

Ne întrebăm: de unde ştie Societatea că întâia înviere a avut loc în 1918? De unde ştim că nu a avut loc în 1914, sau în 1935, sau în alt an? Să nu uităm că Russell susţinea că în anul 1978 Isus şi-a asumat puterea de rege (JV p. 632) şi că atunci au avut loc învierile cereşti (Taina Împlinită 149,278), iar mai târziu s-a susţinut că Russell mort în 1916 supraveghează organizaţia, căci el cum a murit a şi înviat la cer (Taina Împlinită p.314). Ori dacă Societatea Turnul de Veghere a greşit atunci, nu poate greşi şi cu anul 1918?

În plus, Biblia nu susţine ideea că toţi creştinii trebuie să moară pentru a ajunge în cer, căci unii vor fi doar schimbaţi în corpuri glorioase spirituale fără a mai muri (1Corinteni 15:51-54). Iar Biblia vorbeşte de două etape importante ale plecării la cer nu de trei: 1. “Însuşi Domnul va coborî din cer…şi cei morţi în comuniune cu Cristos se vor ridica primii.”; 2. “După aceea, noi cei vii care vom supravieţui vom fi luaţi împreună cu ei în nori pentru a-l întâmpina pe Domnul în aer…” (1Tesaloniceni 4:16,17NW).

Excepţie de la această plecare la cer a miresei şi a însoţitoarelor ei, sunt cei 144.000 însoţitorii mirelui, care vor merge la cer fiind răpiţi şi transformaţi în corpuri spirituale, cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de mireasa care va fi strămutata în cer la venirea lui Cristos (1Corinteni 15:23,51-53; 1Tesaloniceni 4:16,17). Acest lucru este arătat în Apocalipsa 12 unde cei 144.000 sunt reprezentaţi de copilul de parte bărbăteasca răpit la tronul lui Dumnezeu cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de legarea lui Satan (Ap.12:4-6), tocmai de aceea în Apocalipsa 14:1-4, doar ei sunt văzuţi pe muntele Sion ceresc, pentru că ei sunt răpiţi mai repede ca prim rod pentru miel, pentru ca atunci când vine după mireasă, Isus să aibă însoţitori.

Martorii lui Iehova susţin că aceştia sunt: toţi creştinii veniţi la credinţă din anul 1935 încoace care vor supravieţui Armaghedonului. Şi toţi credincioşii din vechime dinainte de Cristos, şi toţi oamenii din timpurile de neştiinţă, fie buni fie răi, toţi aceştia vor învia în timpul mileniului (Cunoştinţa p.87,183-186; W 1/2 1983 p.11-18).

Biblia arată clar că vor exista supravieţuitori a zilei de mânie a lui Iehova, care vor locui pământul (Daniel 7:13,14;Maleahi 4:1-3; Apocalipsa 20:3,8; Psalmul 37:9-11,29). Aceştia provin din Israelul care se întoarce la Iehova şi Isus în timpul sfârşitului, despre această convertire şi moştenire a ţări lor vorbesc aproape toţi profeţii (Isaia 44:1-5; Ezechiel 37:21-28; cap.38,39; Amos 9:11-15; Ieremia 31:35-40; Osea 3:4,5; 14; Ioel 3:6-20; Obadia 17-21; Mica 7:18-20; Ţefania 3:12- 20; Zaharia 12:1-10; cap.13,14; Romani cap.11), chiar dacă Turnul de veghere nu recunoaşte că Israelul carnal se va întoarce la Dumnezeu, în Biblie există zeci de pasaje care arată acest lucru. De pildă observaţi ceea ce declară Turnul de Veghere despre Israelul carnal: “niciodată naţiunea Israel nu avea să mai fie modelată de mâna lui Iehova ca ceva sfânt şi frumos” W 1999 1/2 însă Domnul Isus nu este aşa categoric, el spune în Matei 23: 38,39 NW: “Iată! Casa vă este abandonată şi lăsată vouă, căci vă spun: Nicidecum nu mă veţi mai vedea de acum înainte, până când veţi zice: Binecuvântat este cel ce vine în numele lui Iehova.” Deci ei sunt abandonaţi până când Israelul va rosti din inimă aceste cuvinte profetice din Psalmul 118:26, însă în momentul când vor crede în Isus ca Cel ce vine în numele lui Iehova, ei vor fi reprimiţi ca popor al lui Dumnezeu, ba mai mult atunci îl vor vedea pe Isus. Pe lângă aceştia se vor alipi oameni din toate naţiunile, care se vor căii în perioada Armaghedonului, şi nu începând din anul 1935. Însă Israelul va într-o poziţie de mai mare favoare faţă de naţiuni. Toţi aceştia vor locui pământul în mileniu (Zaharia 14:11-16; Mica 4:1-4; Isaia 2:2-4; 60; Apocalipsa 11:13; 20:3). Da, oricine va invoca numele lui Dumnezeu în ziua de mânie cu credinţă şi căinţă va fi salvat (Fapte 2:21). Primii vor fi evrei care se vor întoarce la Dumnezeu şi apoi neamurile conform principiului din Romani 2:10.

Aceste evenimente au fost prefigurate de evenimentul ieşirii poporului Israel din Egipt, căci în noaptea aceea (nu cu zeci de ani înainte), un amestec de însoţitori din toate naţiunile s-au alipit de Israel, trecând prin marea Roşie, care a înecat armata Faraonului (Exod 12:37,38; 14:14,30). În mod asemănător în ultimul moment unii se vor alipi de Israel fiind astfel salvaţi de distrugerea din Armaghedon. Tot la fel s-a întâmplat şi cu prostituata Rahav, care cu câteva zile înainte de distrugerea Ierihonului a primit cu pace pe solii evrei, fiind astfel salvată (Iosua cap.2,6).

Conform învăţăturilor Societăţii învierea pământească are loc după Armaghedon în mileniu (Paradisul p.173 par.24), probabil după o sută de ani de la Armaghedon – Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor 1983 Vol. II, p.792-793 (engleză), sau conform cărţii, “Să vină Regatul tău” p.179: “cei fideli…să fie aduşi la viaţă pe pământul nou foarte devreme.”

Ei interpretează că morţii care vor învia la judecata care are loc în timpul mileniului, sunt: cei credincioşi din vechime (Avraam, Isac, Iacov, David, etc.), şi toţi cei din timpurile de ne-cunoştinţă care nu au cunoscut cuvântul lui Iehova, şi care vor învia, vor fi instruiţi în căile lui Iehova şi dacă vor fi ascultători în mileniu, vor primi viaţa veşnică. Însă dacă nu vor fi ascultători, sau dacă vor trece de partea lui Satan după ce se încheie mileniul, vor primi distrugere veşnică.

Aceste învăţături apar în aproape toate cărţile doctrinale ale martorilor lui Iehova, de pildă în Prinţul Păcii p.167 se spune: “Toţi morţii…viitorul lor va depinde după aceea de conduita pe care ei o vor adopta.” Sau în cartea “Să vină Regatul Tău” p.179 se precizează: “Într-adevăr cei înviaţi nu vor fi judecaţi după faptele lor rele dinainte de moarte, ci după dispoziţia lor de a corespunde cerinţelor drepte pentru a trăi în domeniul pământesc al Regatului lui Dumnezeu.” Astfel martorii nu cred că oamenii vor mai fi judecaţi pentru ceea ce au făcut în vechiul sistem, ci pentru ceea ce vor face ei după înviere în mileniu.

În plus, martorii lui Iehova nu cred că oamenii răi vor mai învia pentru judecata finală, astfel în opinia unui martor, dacă un om a cunoscut adevărul şi nu l-a împlinit, dacă a murit înainte de Armaghedon, aceea persoană nu va mai învia niciodată, căci chipurile şi-a plătit păcatul prin moartea sa (vezi cartea Paradisul p.175-183; Argumente p.181). Însă să vedem ce spune Biblia la toate aceste subiecte.

1. La venirea Domnului Isus Cristos, când va avea loc următoarele evenimente:

2. Pe parcursul mileniului vor fi judecaţi oamenii ce se răzvrătesc şi vor fi pedepsiţi (Isaia 65:20;66:23,24; Zaharia 14:16-18).

3. După mia de ani are loc învierile generale şi judecata finală (Revelaţia 20:5,11-15).

În Biblie, acest subiect este tratat în următoarele pasaje: Daniel 12:2,13; Ioan 6:40,44,54; 11:24, însă după cum ne dăm seama în aceste texte nu primim un răspuns clar la întrebarea, când? În aceste texte apare expresii ca: “sfârşitul zilelor” BCR, “în ziua de la urmă” BCR, “în ultima zi” NW, care nu ne furnizează un indiciu clar la întrebarea când are loc învierea generală. Însă există un text biblic clar care ne furnizează răspunsul la această întrebare, aceasta este cel din Revelaţia 20:4,5 NW unde se spune: “…Şi ei au venit la viaţă şi au domnit ca regi cu Cristos o mie de ani. Restul morţilor nu au venit la viaţă până când nu s-au sfârşit cei o mie de ani…” Deci prima înviere pentru cer are loc când începe mileniu, iar a doua înviere, cea generală are loc când se încheie mileniu, însă Societatea Turnul de Veghere respinge învăţătura clară a Bibliei, căci observaţi cum interpretează ea v.5 în cartea “Cunoştinţa”p.190, par.20: “Atât marea mulţime de supravieţuitori ai Armaghedonului cât şi cei înviaţi vor trăi în sensul cel mai deplin al cuvântului atunci când vor ajunge la perfecţiunea lipsită de păcat.” Astfel martorii lui Iehova susţin că expresia: “au venit la viaţă”, nu se referă la învierea celor morţi, ci la ajungerea celor vii la perfecţiune umană, însă acest mod de interpretare denaturează cuvântul sacru al lui Dumnezeu şi de asemenea aceştia dau dovadă de inconsecvenţă, căci ei aplică expresia “au venit la viaţă” din v.4 la cei ce învie dintre cei morţi pentru cer, însă aceiaşi expresie din v.5 îi dă un sens simbolic, ori este clar că v.4 are legătură cu v.5, iar dacă acceptăm că expresia “au venit la viaţă”, ca fiind literală în v.4 atunci trebuie să interpretăm şi v.5 tot literal.

Biblia spune că Isus este şi judecătorul celor morţi, nu numai al celor vii, astfel când se vor împlinii cei o mie de ani, va avea loc judecata finală şi generală, atât a celor vii cât şi a celor morţi (2Timotei 4:1). Cei vii sunt cei ce au supravieţuit sfârşitului şi au trăit pe Pământ o mie de ani, dar la sfârşitul celor o mie de ani, Satan va fi dezlegat şi va înşela pe unii dintre aceştia, iar toţi aceştia împreună cu Satan vor fi distruşi în lacul de foc (Ap.20:1-10). Morţii care nu au înviat la prima înviere, vor învia când se vor împlini cei o mie de ani (Ap.20:5). Atunci vor învia cei drepţi şi cei nedrepţi (Fapte 24:15), cei drepţi pentru viaţă veşnică datorită faptelor bune făcute înainte de a muri; iar cei nedrepţi vor fi judecaţi pentru faptele lor rele consemnate în cărţile din cer (Ap.20:11-15), aceste cărţi în care sunt consemnate faptele oamenilor nu se referă la noi învăţături pe care le vor primi oamenii în mileniu, ci Biblia spune că aceste cărţi conţin consemnări ale faptelor oamenilor din vechiul sistem şi nu faptele ce le vor face în mileniu, căci ei vor învia după cum am văzut după mileniu, iar în cartea vieţii sunt trecute numele persoanelor ce vor primi viaţa veşnică. Aceste cărţi cu faptele oamenilor, cât şi cartea vieţii au existat şi vechiul sistem (Daniel 7:10; Psalmul 69:28; Filipeni 4:3), ceea ce indică că ele nu sunt învăţături noi pentru cei înviaţi, ci consemnări de nume şi fapte. Alte argumente în plus, că cei nedrepţi care au cunoscut adevărul dar nu l-au aplicat vor fi traşi la judecată sunt:

Daniel 12:2 BCR: “Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi, unii pentru viaţă veşnică şi alţii pentru ruşine şi dispreţ veşnic.” Deci din start unii învie pentru viaţă veşnică şi alţii pentru judecată şi distrugere, deci nici vorbă de înviere, instruire şi apoi judecată în funcţie de faptele făcute după înviere.

Ioan 5:28,29 NW: “Cei care au făcut (nu cei ce vor face) lucruri bune pentru o înviere a vieţii, cei ce au practicat (la trecut) lucruri josnice pentru o înviere a judecăţii.” Deci este clar că judecata are loc în funcţie de faptele practicate în vechiul sistem nu în funcţie de faptele făcute în noul sistem, cum se interpretează acest text în cartea “Cunoştinţa” p. 87. De fapt, Domnul Isus chiar dă exemple de oameni care l-au cunoscut pe Iehova şi totuşi au respins adevărul care vor fi înviaţi pentru judecată şi vor fi traşi la răspundere, aceste exemple le găsim în Matei 12:41,42 NW, texte care sunt cam uitate printre martorii lui Iehova, dar în care se învaţă următoarele: “Bărbaţii din Ninive (cei drepţi care învie pentru viaţă), se vor ridica la judecată cu această generaţie (care învie pentru judecată) şi o vor condamna…Regina Sudului (care învie pentru viaţă) va fi sculată din morţi la judecată cu această generaţie (care învie pentru distrugere veşnică) şi o va condamna;…” Deci şi cei răi ca scribii şi fariseii, vor trebui prima dată judecaţi de faţă cu cei drepţi şi apoi condamnaţi pentru a suferi distrugerea.

Dar poate te întrebi, ce se va întâmpla cu cei ce n-au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, sau cei ce au murit în timpurile de neştiinţă (Fapte 17:30)? Aceştia nu vor învia pentru a demonstra prin viaţa de după înviere de partea cui sunt, cum susţin martorii, ci ei vor învia şi vor fi, fie în categoria drepţilor, fie în cea a nedrepţilor fiind judecaţi pe baza receptivităţii lor la mărturia lui Dumnezeu prin creaţia sa (Fapte 14:16,17; Romani 1:19,20), prin conştiinţa lor, în care era implantată într-o anumită măsură legea lui Dumnezeu (Romani 2:14,15), în plus Cristos ştie dacă ar fi fost receptivi la vestea bună dacă ar fi auzit-o sau dacă nu ar fi fost receptivi (compară cu Deuteronomul 31:27; Romani 1:16).

Dar poate te întrebi: nu este plata păcatului moartea cum scrie în Romani 6:23, şi nu este absolvit de păcat cel ce a murit (Romani 6:7)? Mai are rost să-l învie ca apoi să-l distrugă iar? Ei bine, Societatea Turnul de Veghere a denaturat textul din Romani 6:7 unde traducerea NW consemnează: “Fiindcă cel care a murit a fost absolvit de păcatul său.” Căci în original nu apare “păcatul său”, ci doar “păcat”, iar contextul textului nu se referă că moartea fizică ne absolvă de păcat, ci se referă că cine a murit faţă de sine, faţă de lume, faţă de omul cel vechi, a fost eliberat de trăirea în păcat (v.2-11). Iar textul din Romani 6:23 nu ne spune că cei răi morţi nu vor mai fi judecaţi, ci ne spune care va fi consecinţa păcatului, prin urmare acest text se interpretează în trei moduri, după cum urmează şi care este în armonie cu contextul şi cu întreaga Biblie: 1. Plata păcatului este moartea spirituală (Efeseni 2:1); 2. Plata păcatului este moartea de bătrâneţe (Romani 5:12); 3.Plata păcatului este moartea, datorită unor vicii sau practici care ne scurtează viaţa, sau unei accident (Romani 6:21 comp. cu Galateni 6:7,8);

La sfârşitul celor o mie de ani după judecata finală, nu va mai fi o altă judecată deoarece moartea va fi nimicită (Isaia 25:8). Este de reţinut că la judecata finală de după mia de ani vor fi şi persoane care nu vor fi înviate pentru judecată, deoarece au fost deja executaţi de Iahveh Dumnezeu în vechime, aceştia au suferit atunci judecata, dar aceste cazuri sunt excepţii (Iuda 7; Isaia 26:14; Psalmii 9:5,6; Exod 14:13; Deuteronomul 11:4).

Creştinii adevăraţi nu vor fi judecaţi pentru a se vedea dacă vor primi viaţa veşnică sau o vor pierde, căci Cristos Fiul lui Dumnezeu a promis în Ioan 5:24: “Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul meu şi crede în Cel care m-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” Deci un creştin adevărat are în momentul când crede, viaţa veşnică şi nu merge la judecata unde se stabileşte dacă va primi viaţă veşnică sau distrugerea veşnică, ci la o judecată care are loc la venirea Domnului, cu o mie de ani mai repede ca judecata finală, pentru a i se da poziţia corespunzătoare din cer, adică să stăpânească peste cinci cetăţi sau pentru zece cetăţi în funcţie de faptele pe care le-a făcut pe pământ (Romani 14:10-12; 2Corinteni 5:10; Luca 19:16-19).

În concluzie ne întrebăm: Cum poate fi Conducerea martorilor lui Iehova călăuzită divin, dacă ea neagă doctrina judecăţii finale, şi distorsionează textul biblic atât ca interpretare cât şi ca traducere, căci de pildă în textul din Evrei 9:27, Traducerea Lumii Noi mai adaugă două cuvinte la original pe care le-am subliniat: “să moară o dată pentru totdeauna, iar după aceea o judecată.” pentru a submina doctrina judecăţii [vezi The Kingdom Interlinear (interliniar grec – englez) făcut tot de Societatea Turnul de Veghere unde nu apare aceste două cuvinte].

Ei afirmă că zilele din urmă au început în anul 1914, în octombrie cu începutul primului război mondial, dar am văzut până aici că timpurile fixate ale naţiunilor nu se referă la perioada 607 î.e.n. – 1914 e.n., ci se referă la perioada 70 e.n. – în viitor când Ierusalimul va deveni din nou capitala închinării şi a Noului Pământ. De asemenea, am înţeles studiind cu atenţie Revelaţia (Apocalipsa) 12 că Satan nu a fost încă aruncat, deci nici vaiurile nu au început, dar să examinăm pe scurt alte argumente ale Societăţii prin care încearcă să se susţină în mod categoric că zilele din urmă escatologice au început în anul 1914, astfel oricine neagă această doctrină este pasibil de excludere din congregaţie. Înainte de a examina semnele zilelor din urmă, întreabă-te dacă ai citit şi alte variante de interpretare pentru această perioadă, căci dacă vrei să fi obiectiv tu trebuie să cunoşti şi alte variante.

Războaie de proporţii (Matei 24:6,7), se explică în publicaţii că din 1914 au început cele mai mari războaie care au făcut peste 100 milioane de victime, să nu uităm însă că au mai fost perioade de timp în istoria umanităţii când unii au tras concluzii cum că trăiau zilele din urmă. De pildă, în evul mediu când s-au inventat armele de foc, când inchiziţia lucra din plin, când a avut loc reforma religioasă a protestanţilor, pe parcursul războiului de treizeci de ani sau a celuia de o sută de ani, probabil că au fost oameni care au tras concluzia că trăiesc zilele din urmă, însă se înşelau. De aceea chiar dacă în prezent există mai multe semne care par să se potrivească, nu trebuie să tragem o concluzie pripită şi categorică, mai ales având în vedere că martorii lui Iehova în general nu ştiu că există unele profeţii importante cu privire la zilele din urmă care nu s-au împlinit încă, astfel ei trag concluzii ne studiind complet acest subiect.

Foamete (Matei 24:7), este adevărat că în acest secol a fost foamete, dar gândiţi-vă la alte perioade din istorie, când nu exista programe de ajutorare, organizaţii caritabile, organizaţii mondiale de sănătate, mijloace de transport rapide, nici ajutoare băneşti sub formă de şomaj sau ajutor social, oare nu a fost foamete mai mare? Însă în viitor după aruncarea lui Satan când va galopa calul de culoare neagră şi când va avea loc şi interdicţia de a cumpăra sau vinde pentru cei ce n-au semnul fiarei de 666, când va guverna fiara timp de 42 de luni cu siguranţă va fi foamete mai mare (Apocalipsa 13:5,16,17).

Epidemii (Matei 24:7), Şi în alte perioade de timp au fost epidemii groaznice, de exemplu în Evul Mediu, când au avut loc epidemii de lepră, sifilis, ciumă, etc. Iată ce se spune despre teribila răspândire a ciumei negre în cartea “Boli evitabile” p.8: “o altă plagă a Evului Mediu timpuriu a fost ciuma neagră. S-a estimat că în sec. al 14 lea a luat viaţa la unul din patru persoane, o estimare totală de 60 de milioane.” Deci în Evul Mediu au murit mai mulţi de ciumă decât au murit după primul război mondial de gripă spaniolă (circa 21 de milioane). În plus, în sec.XX s-a eradicat multe boli, a existat o explozie a progresului medical, făcând ca durata medie de viaţă să crească. Această perioadă înfloritoare, este tocmai perioada de timp dinaintea zilelor din urmă, care va aduce epidemii groaznice prin plăgile descrise în Apocalipsa 8:7-13; 9:5,6,18; 16:1-9. Te îndemn să parcurgi aceste texte şi să te întrebi în mod sincer dacă au avut loc sau nu.

Cutremure de pământ (Matei 24:7), chiar dacă în sec. XX au avut loc mai multe cutremure de pământ ca în alte secole, totuşi în viitor sunt preconizate de profeţia biblică cutremure mai mari, ca cel descris în Revelaţia 16:18,19 NW despre care se spune: “un mare cutremur de pământ, aşa cum nu mai fusese de când au apărut omenii pe pământ, un cutremur atât de puternic, atât de mare…oraşele naţiunilor au căzut…” (vezi şi Revelaţia 6:12-17).

Persecuţii (Matei 24:8,10; Marcu 13:9-13), martorii lui Iehova cred că trăim zilele din urmă deoarece în unele ţări ei au fost persecutaţi, dar să nu uităm că persecuţii au avut loc şi în alte perioade de timp, de asemenea este bine să ştim că cea mai mare perioadă de persecuţii pentru martori a avut loc pe vremea lui Hitler, atunci au murit dintre martorii lui Iehova peste 2000 de persoane, ori aceste persecuţii nu se compară cu cele din primele secole când au murit sute de mii de creştini. În plus, să nu uităm că martorii au murit pentru numele de Iehova, sau pentru că nu au vrut să participe la război, dar nu au murit pentru numele lui Isus, căci Domnul Isus a spus în Matei 24:9 NW: “…veţi fi obiectul urii tuturor naţiunilor din cauza numelui meu.” Să fim sinceri, au fost martorii lui Iehova obiectul urii tuturor naţiunilor? Însă în viitor când fiara va conduce lumea timp de trei ani şi jumătate, creştinii adevăraţi care nu îşi vor accepta semnul fiarei vor fi obiectul urii tuturor naţiunilor, căci puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot (Apocalipsa 12:17; 13:2-10; Daniel 12:7).

Înmulţirea fărădelegii (Matei 24:12; 2Timotei 3:1-5), chiar dacă există în timpul nostru o creştere a fărădelegii, nelegiuirea va atinge apogeul în zilele când fiara cu cele 7 capete şi 10 coarne va primi autoritate 42 de luni (Apocalipsa 13:2-10). Atunci va fi perioada cea mai săracă în iubire din istorie. Cât despre textul din 2Timotei 3:1-5 acesta în primul rând se aplică la primul secol e.n. când Pavel îi scrie lui Timotei şi-l conştientiziază, despre perioada grea ce o trăiesc (v.6,13), însă acel tablou este valabil şi pentru zilele din urmă escatologice.

Predicarea evangheliei (Matei 24:14), oare martorii lui Iehova predică o evanghelie curată? Sau o evanghelie despre anul 1914, despre un paradis pământesc prin care încearcă să-I atragă pe oameni, în contrast cu ceea ce au predicat primii creştini, care au pus accentul pe faptul că oamenii sunt păcătoşi, că au nevoie de împăcarea cu Dumnezeu, şi aceasta se poate obţine doar prin jertfa lui Cristos şi acceptarea lui ca Domn şi Salvator (1Corinteni 1:23; 2:2; 2Corinteni 5:18-21).

Ruinarea Pământului (Revelaţia 11:18), în acest text însă nu se precizează că zilele din urmă au început în anul 1914, iar ruinarea pământului a existat şi înainte de 1914, chiar în schiţa de cuvântare făcută de Societate cu simbolul: 106-M5/95 se spune că ruinarea pământului a început odată cu păcatul lui Adam (Geneza 2:17), a continuat cu nelegiuirile dinainte de potop, cu Nimrod, cu Canaaniţii, cu Israelul infidel (Levetic 18:24,25; 2Cronici 36:14-21). În plus, cu siguranţă în viitor pământul va fi poluat tot mai tare ducând la intervenţia lui Dumnezeu.

Vom trece aceste variante de interpretare, prin sita cuvintelor lui Isus care a spus: “…nu va trece generaţia aceasta până se vor întâmpla toate acestea.”(Matei 24:34), după cum putem observa din Psalmul 90:10, o generaţie durează aproximativ, 70-80 de ani, atunci înţelegem că după cum generaţia care l-a respins pe Cristos, nu a trecut până nu s-au împlinit cuvintele Domnului cu privire la Ierusalim, tot aşa nici generaţia care prinde începutul zilelor din urmă escatologice, nu va trece până nu va veni Domnul, ori generaţia din 1914 a trecut, căci 1914+80 de ani = 1994.

Voi prezenta pe scurt în ordine cronologică cum înţeleg eu desfăşurarea evenimentelor zilelor din urmă fără a pretinde că sunt explicaţii perfecte, sau fără a cataloga pe cel ce nu crede aşa ca fiind apostat, eretic şi Satanist, cum am fost catalogat eu de unii martorii ai lui Iehova.

În primul rând cu aproximativ 7 ani înainte de sfârşit are loc turnarea din nou a Spiritului Sfânt, căci în Fapte 2:17 se arată că turnarea Duhului Sfânt este un semn al zilelor din urmă, deci profeţia din Ioel 2:28-32 se va împlini din nou, acest lucru reiese din textul şi contextul profeţiei, deoarece în primul secol, când a avut loc prima împlinire nu s-au împlinit semnele cereşti descrise în v.30,31, nici ziua lui Iehova, nici mântuirea care va fi pentru Israel la Ierusalim, v.27,31,32, de aceea mulţi teologi văd în această profeţie o profeţie dublă, care se referă atât la primul secol cu ocazia Penticostei, cât şi o împlinire escatologică, aceste două împliniri fiind ilustrate bine de ploile din Israel adică ploaia timpurie şi cea târzie (Ioel 2:23), ploaia timpurie fiind Penticosta primului secol când s-a înfiinţat congregaţia creştină, iar ploaia târzie este trezirea creştinismului dintr-o perioadă de aţipire spirituală. Atunci fecioarele din parabola lui Isus se trezesc (Matei 25:1-13), cele înţelepte pentru a lumina calea venirii mirelui, dar cele nechibzuite vor suferii pedeapsa căci au crezut că mirele vine mai repede şi nu au mai avut ulei de rezervă, această situaţie se potriveşte bine cu atitudinea conducerii martorilor lui Iehova, care multe evenimente le-a devansat în timp arătând prin asta că nu au înţelepciune şi răbdare. În acea perioadă vor apărea şi cei doi martori descrişi în Apocalipsa 11, care vor face mari semne şi minuni timp de trei ani şi jumătate, de fapt va fi o perioadă când vor exista cu siguranţă profeţi şi apostoli în plinătatea Duhului (Apocalipsa 18:20). Atunci din nou se vor face multe semne şi miracole prin Spiritul Sfânt, însă ce vor spune atunci martorii, oare nu vor cataloga aceste minuni ca venind de la Satan, făcând astfel să păcătuiască împotriva Spiritului lui Iehova? De aceea cunoştinţa adevărului va creşte din plin atunci nu din 1919 (Ieremia 23:20; 30:24; Daniel 12:4), cei înţelepţi vor învăţa pe mulţi dreptatea (Daniel 11:25,26). Se va naşte copilul de parte bărbătească din Apocalipsa 12 care îi reprezintă pe cei 144.000 (Ap.12:4-6 comp. cu Ap.14:4), aceştia vor fi convertiţi de cei doi martori ai lui Isus, dar cei 144.000 sau copilul de parte bărbătească va fi răpit la cer cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de sfârşitul lumii, fiind primul rod în Regat dintre oameni. Are loc lupta din cer şi aruncarea lui Satan tot atunci (Apocalipsa 12:6-12). În consecinţă pe pământ vor apărea nenorociri descrise în Apocalipsa 6:1-8 prin trei călăreţi de culori diferite reprezentând: războiul, foametea, moartea, etc. Aceştia apar după biruinţa lui Isus (călăreţul alb), care l-a aruncat pe Satan pe pământ, astfel se va împlini la o scară mondială profeţiile lui Isus din evanghelii (Matei 24; Marcu 13; Luca 21). În acea perioadă de 42 de luni (trei ani şi jumătate), Satan va conduce lumea în mod tiranic prin puteri politice simbolizate de fiare (Apocalipsa 11:7; 12:13-17; 13:5-7; Daniel 7:25; 11:31-35; 12:7). Tot în aceşti ultimi trei ani şi jumătate are loc războaie de proporţii între regele sudului şi regele nordului, după cum descrie Daniel 11:27-45.

Dar paralel cu aceasta are loc şi adunarea marii mulţimi ca o clasă de slujitori în templul din cer, şi ca însoţitoare a miresei pentru a participa ca invitate la nunta Mielului Isus cu mireasa (Apocalipsa 7:9-14; 19:1-9). Tot în acea perioadă se vor vărsa plăgi de la Dumnezeu asupra oamenilor şi a lumii (Apocalipsa cap.8,9,16), are loc distrugerea Babilonului celui mare (Apocalipsa cap.17,18). În perioada finală a zilelor se întoarce şi Israelul la Iehova Dumnezeu şi la Domnul Isus sămânţa lui David (Osea 3:4,5; Romani 11:24,25; Zaharia 12:10), după aceea oamenii din toate naţiunile se întorc la Dumnezeu în timpul sfârşitului şi vor trăi în mileniu pe pământ (Mica 4:1-4; Apocalipsa 11:13). În concluzie, ne dăm seama că multe evenimente de maximă importanţă nu s-au împlinit încă, ceea ce indică că zilele din urmă încă nu au început, dar suntem foarte aproape de aceea perioadă de 7 ani dintre care primii trei ani şi jumătate o perioadă înfloritoare pentru poporul lui Dumnezeu, iar apoi trei ani şi jumătate de vaiuri şi persecuţii.

Societatea Turnul de Veghere învaţă că sclavul fidel şi prevăzător din Matei 24:45-47, sunt TOŢI creştinii unşi, nu numai corpul de guvernare (W 1/5 1993 p. 17; W 15/5 1995 p.16), astfel conform rapoartelor în prezent (2002) există în jur la 8000 de creştini cu perspectivă cerească, însă cum se face că doar un grup mic din aceştia sunt implicaţi în a furniza explicaţii din Biblie? Deci majoritatea din cei 8000 nu scriu articole în publicaţiile martorilor şi nu li se cere opinia, cum ar trebui să se facă dacă toţi sunt Sclavul Fidel.

Faptul că aşa stau lucrurile îmi este confirmat de două experienţe, prima am avut-o la şcoala de pionieri în 1999, unde discutând cu un instructor care era şi supraveghetor de circumscripţie, I-am pus următoarea întrebare: dacă toţi creştinii unşi sunt sclavul, de ce nu participă decât foarte puţin dintre aceştia la furnizarea hranei spirituale? El mi-a răspuns: căci nu pot să participe toţi, căci mulţi sunt bolnavi, în vârstă, nu se pot deplasa. Însă după aceea m-am gândit, dacă aşa stau lucrurile atunci de ce spun că toţi cei aproximativ 8000 sunt sclavul? În plus, mulţi dintre corpul de guvernare sunt în aceiaşi stare ca a acelora descrişi de supraveghetor, deci este clar că cei din conducere fac ce vreau şi nu ţin cont nici de propria doctrină. A doua experienţă care am avut-o cu un supraveghetor care prezidează, care a fost al treilea în România în ierarhia Filialei din Bucureşti, el mi-a spus după ce am pus la îndoială învăţăturile Societăţii, căci nici cei unşi nu pot face asta, căci el a făcut parte dintr-un comitet judiciar care a judecat un creştin cu speranţă cerească, care nu a fost de acord cu unele învăţături ale Societăţii, iar dacă nu se căia urma să fie exclus, deci este clar că cei 13 sau câţi ori fi în corpul de guvernare în prezent dau ce doctrine vor fără acordul celor 8000 de creştini unşi în accepţiunea Tunului de Veghere.

Atunci ne întrebăm: dacă sclavul fidel sunt toţi creştinii unşi (adică în accepţiunea martorilor, cei 144.000, sau rămăşiţa lor - 8000), atunci de ce dau hrană spirituală doar o mică parte din aceştia, adică doar corpul de guvernare? Nu ar trebui ca toţi creştinii unşi (toţi cei în jur la 8000), să dea hrană spirituală, sau măcar să li se ceară părerea, dacă toţi sunt sclavul? Ori toţi (cei 8000) sunt sclavul, după cum susţine şi W 1995 15/5 p.16 par.4, dar atunci li se ia acest drept de a da hrană spirituală, ori nu sunt sclavul fidel decât cei din corpul de guvernare, şi atunci înseamnă că Turnul de veghere greşeşte. Ce alegi ca martor al lui Iehova sincer: Turnul de Veghere greşeşte, sau cei din conducere le fură un drept celor 8000? Pe lângă toate acestea este foarte curios că la începutul acestei organizaţii, s-a susţinut că sclavul fidel sunt persoane individuale ca Russell de exemplu, nu o clasă de oameni, căci iată ce se spunea în indexul publicaţilor pe anii 1879-1919, la p. 6611(engleză): ”Sclavul…sunt persoane individuale NU O CLASĂ.” O învăţătură complet diferită, de cea actuală, care declară: “Acest sclav NU se aplică la vreo persoană individuală. Nu, ci ea se aplică la congregaţia unsă fidelă a lui Cristos considerată ca întreg” (W 1/5 1993 p. 17). Şi totuşi la început Sclavul Fidel şi prevăzător a fost Russell conform opiniei majorităţii Studenţilor în Biblie, chiar el în discuţii particulare a acceptat această doctrină (vezi JV p.143; W 1916 1/12 p.5998), şi astfel s-a urmat un om, care susţinea însă că este îngerul bisericii din Laodiceea, iar această metodă de a urma oameni care dau unele explicaţii bazate pe raţiunea lor a urmat şi după aceea, căci la fiecare schimbare de preşedinte, Organizaţia şi-a schimbat unele învăţături şi strategia de lucru.

Dacă citim cu atenţie textul paralel din Luca 12:41,42, observăm că Sclavul Fidel sau Administratorul Fidel, sunt un grup de creştini care furnizează hrană spirituală celorlalţi creştini, cum au fost grupul apostolilor în primul secol, însă aceasta nu înseamnă că ceilalţi creştini nu pot înţelege Biblia, sau nu poate Spiritul Sfânt să-i călăuzească pe ei personal în tot adevărul (Iacov 1:5; Romani 8:14; 1Corinteni 2:12-15). Astfel nici un creştin nu este dependent de alţii în ce priveşte înţelegerea adevărului, el este dependent de Dumnezeu, căci, “…cei ce caută pe DOMNUL, înţeleg totul.” (Proverbe 28:5 BCR) Deci învăţătura martorilor lui Iehova conform căreia fără sclavul fidel nu poţi înţelege Biblia este falsă. Gândeşte-te dacă eşti martor, căci dacă nu înţelegi Scripturile fără Turnul de Veghere, atunci ce rost mai are să citeşti Biblia, nu o mai citi dacă nu o poţi înţelege. În plus, cum se face că aşa numitul “Sclav fidel şi prevăzător” se inspiră pentru diferite subiecte din publicaţiile creştinătăţii, din enciclopediile şi lucrările care explică Biblia făcute de erudiţi din cadrul Babilonului celui Mare, ce nevoie are conducerea martorilor călăuzită în mod direct de Spiritul lui Iehova de părerile şi explicaţiile unor oameni care fac parte din religiile Babilonului celui mare? Însă tu ca martor simplu, nu ai voie să citeşti alte publicaţii cu explicaţii spirituale decât cele ale Societăţii Turnul de Veghere, însă conducerea are dreptul, ţi se pare drept?

Dar ca să revenim la Sclavul fidel, şi să înţelegem corect cine este el, şi care sunt atribuţiile lui? După cum am văzut Sclavul care dă hrană la timpul potrivit va fi declarat fidel, doar în viitor la venirea Domnului, dacă atunci va fi găsit dând hrană şi una sănătoasă, nu amestecată cu doctrine omeneşti. În ce priveşte atribuţiile acestui Sclav, ele nu sunt de a stabili noi doctrine, căci acestea sunt stabilite de Biblie (Iuda 3), nici nu este singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu, ci sunt nişte lideri cu experienţă, care ne pot ajuta să înţelegem mai bine cum să aplicăm principiile Bibliei, căci Pavel a spus în 2Corinteni 1:24 NW: “Nu că suntem stăpâni pe credinţa voastră, ci suntem colaboratori…”, putem compara această situaţie cu una dintr-o familie, în care părinţii au mai mulţi copii de diferite vârste, iar Tatăl acelei familii îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl, iar copii pe copiii lui Dumnezeu cu diferite vârste spirituale şi cu responsabilităţi diferite în funcţie de capacitatea şi ascultarea fiecăruia. Ei bine “Sclavul fidel” poate fi comparat, nu cu Tatăl din acea familie, nici cu mama, ci cu fratele mai mare care ne povăţuieşte şi ne face poate să înţelegem mai bine ce este ascultarea de părinţi, dar care niciodată nu va lua locul Tatălui, astfel el nu va emite porunci, iar relaţia noastră cu Tatăl, în speţă salvarea şi viaţa veşnică, nu este legată de fratele nostru mai mare, aceasta înseamnă că pot exista păreri diferite cu privire la înţelegerea Bibliei în lucruri ne-esenţiale, căci apostolul Pavel spune în Filipeni 3:15 NW: “…iar, dacă în vreo privinţă aveţi o opinie diferită, Dumnezeu vă va revela ( “vă va lumina” BCR)…” Însă în cadrul organizaţiei martorii lui Iehova dacă ai o opinie diferită de a Conducerii, eşti pasibil de excludere, astfel acest “sclav” nu este blând şi încrezător în lucrarea lui Dumnezeu care ne revelează în mod progresiv fiecăruia adevărurile sale, ci este un sclav care vrea să impună, nici nu-i pasă dacă cel ce crede astfel are argumente Biblice solide, astfel acesta este primul motiv pentru care conducerea martorilor se aseamănă cu sclavul rău din Matei 24: 48-51, el îşi bate tovarăşii de sclavie, deoarece oricine nu se spune doctrinelor lor, ci se supune mai degrabă Bibliei este ostracizat, marginalizat şi etichetat ca apostat şi eretic, de parcă adevărul lui Dumnezeu ar fi la cheremul lor, ba mai mult nici nu îi este ascultată părerea, prin asta se arată că acestui sclav îi lipseşte înţelepciunea de sus care este uşor de înduplecat (Iacov 1:19; 3:17).

2. Al doilea motiv, pentru care conducerea martorilor lui Iehova nu poate fi sclavul fidel este se că de la începutul acestei organizaţii până în prezent ei nu înţeleg în mod clar, cine este sclavul, şi care sunt atribuţiile lui, arondându-şi unele drepturi pe care nu le are.

3. De asemenea, acest sclav minte pentru aşi lua un drept şi o poziţie pentru care nu a sosit timpul, deoarece acesta declară, că Stăpânul a venit în 1919 şi i-a dat lui toată avuţia, punându-l peste averea lui, ceea ce nu a avut loc de fapt, ci va avea loc în viitor, şi astfel autoritatea de a face ce vrea cu averea lui Cristos este o autoritate falsă.

4. În mod similar, acest sclav nu a ascultat de Stăpân, de aceea nu poate fi fidel sau credincios, căci el a dat învăţături despre sfârşit despre care Stăpânul a spus că nu-i treaba lui, ci treaba Tatălui (Fapte 1:7), prin urmare ne întrebăm: ori nu a înţeles cuvintele Domnului Isus, dar aceasta l-ar descalifica ca sclav care împarte hrană spirituală, căci şi un om care nu este creştin dacă citeşte Fapte 1:7 îşi dă seama că Isus nu ne dă voie să facem speculaţii în ce priveşte data sfârşitului, însă singurul canal de comunicare cu Dumnezeu nu şi-a dat seama, curios? Sau şi-a dat seama dar nu a vrut să asculte, şi atunci nu este un sclav credincios, ce alegeţi!

5. În alt cincilea motiv, liderii din Broklin seamănă cu sclavul rău şi din cauză că au făcut diferite profeţii cu privire la sfârşitul lumii, arătând prin aceasta nerăbdarea lor, iar din punctul lor de vedere de multe ori Stăpânul a întârziat să vină, ca şi în gândirea sclavului rău care gândea: “Stăpânul meu întârzie” (Matei 24:48 NW).

De aceea dragă martor al lui Iehova, roagă-te lui Dumnezeu ca Psalmistul în Psalmul 119:10,11 şi nu mai citi o literatură stricată care te poate intoxica, ci curăţă-te prin studierea intensivă a Cuvântului lui Dumnezeu. Iar dacă după un timp vei citi unele cărţi făcute de unii creştini, care se dovedesc a fi mai degrabă “sclavul fidel”, să aplici ceea ce spune în cartea JV p.622: “Dacă era potrivit ca primii creştini să se asigure de valabilitatea a ceea ce primeau de la apostoli, care erau şi care afirmau că erau inspiraţi, cu cât mai important este ca dumneavoastră să vă convingeţi pe deplin…”, de aceea niciodată auxiliarele să nu înlocuiască studierea personală sub rugăciune a Cuvântului sacru, însă să studiem această carte nu pentru a găsi versete prin care să-i combatem pe alţii, sau prin care să ne susţinem teoriile, ci să o citim dând la o parte orice prejudecăţi, cu mentalitatea de copii mici care nu ştim nimic şi vrem să fim învăţaţi de Tatăl nostru. Astfel o vom studia pentru a-l găsi pe Dumnezeu, ci îi cerem înainte în rugăciune ca el să ne vorbească prin cuvânt nouă personal.

Conform cu cartea “Cunoştinţa” p.176, par.12, continuatorii lui Isus trebuie să se boteze în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt, astfel cu toate că martorii lui Iehova nu cred în trinitate, ei fac un botez trinitar.

Ei ca multe alte culte se bazează pe textul din Matei 28:19,20, însă legat de acest text se ridică o întrebare: apostolii care în primul rând au primit porunca de a boteza pe oameni, au ascultat de această poruncă consemnată în Matei 28:19,20? Cu siguranţă da, însă atunci de ce ei nu au botezat în numele Tatălui al Fiului şi al Spiritului Sfânt? Căci toate relatările de mai târziu a botezurilor efectuate de ei, au ca formulă de botez: botezaţi-i în numele lui Isus Cristos (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; Galateni 3:27).

Martorii lui Iehova interpretează că de aceea în ziua Penticostei acei convertiţi au fost botezaţi doar în numele lui Isus (Fapte 2:38), căci acei evrei îl cunoşteau pe Tatăl şi pe Spiritul Sfânt şi erau dedicaţi lui Dumnezeu Tatăl ca naţiune de legământ şi astfel doar cu Isus mai trebuiau să intre în comuniune. Însă martorii lui Iehova uită că şi samaritenii care nu aveau nici un legământ cu Dumnezeu au fost botezaţi tot în numele lui Isus (Fapte 8:16). Tot la fel şi Sutaşul Corneliu, om al naţiunilor a fost botezat împreună cu familia sa tot în numele lui Isus Cristos (Fapte 10:44), de ce oare? Acelaşi formulă de botez, “în numele lui Isus”, este folosită şi de Pavel când îi botează pe ucenicii din Efes (Fapte 19:5), şi de asemenea pentru toţi creştinii fie iudei fie dintre neamuri (Romani 6:3; Galateni 3:27), căci ei deveneau ucenici ai lui Isus nu a-I Tatălui sau a Spiritului Sfânt.

Ei bine, s-a încercat multe explicaţii pentru a armoniza această contradicţie, eu însă cred următoarea variantă, şi anume că formularea în numele Tatălui a Fiului şi a Sfântului Duh a fost introdusă mai târziu în textul din Matei 28:19,20 pentru a susţine Sfânta Treime. În această privinţă observaţi ce spune cartea “Provocarea” scrisă de un autor care nu face parte dintr-un cult la p.63: “Dr.Karlheinz scrie: >>Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare<<…Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii…În >>Novum Testamentum Graece et Latine<< de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: >>En to onomati mou<< = …în numele meu. Aceiaşi observaţie este scrisă şi în >>Greek New Testament<<, Second edition, 1954, London, Bible House.” Deci Isus conform cu scrierile lui Eusebiu nu a spus: “…botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (BCR), ci a spus: “…botezându-i în numele Meu…” Probabil el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi. În plus, acestă formulare se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat pentru Moise (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat în numele lui Isus mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6; Coloseni 3:17).

O altă problemă legată de botezul ca martor al lui Iehova, este că nimeni nu poate fi botezat dacă mai întâi nu devine vestitor nebotezat care să dea un raport de activitate câteva luni şi abia după aceea poate fi botezat, ceea ce nu este Biblic, căci mulţi credincioşi au fost botezaţi imediat după ce au crezut în Isus, şi nu după ce au activat împreună cu congregaţia (Fapte 8: 12, 35-39; 16: 14,15, 30-34). Deci nu este o cerinţă Biblică a fi vestitor nebotezat, ci o invenţie a conducerii martorilor lui Iehova, tot o invenţie omenească este şi faptul de a pretinde învăţarea a unor zeci de versete interpretate după viziunea Turnului de Veghere tipărite în cartea “Organizaţi” p.175-218, deci 43 de pagini învăţate pe de rost dacă se poate, pentru a te boteza.

Botezul în apă este o scufundare completă în apă care se face în numele lui Isus Cristos mediatorul Noului Legământ, această formulare este formularea apostolică (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:2; 1Corinteni 1:12,13; Galateni 3:27) şi nu cea în numele Tatălui a Fiului şi a Sfântului Duh care probabil a fost introdusă mai târziu în textul din Matei 28:19,20 pentru a susţine Sfânta Treime. Botezul în apă este un simbol al căinţei şi iertării păcatelor (Fapte 2:38), al morţii faţă de păcat şi învierii la o viaţă nouă pentru Dumnezeu, astfel când te scufunzi în apă semnifică că ai murit faţă de păcat, iar când ieşi din apă că ai înviat împreună cu Cristos la o viaţă nouă (Romani 6:2,3,11; Coloseni 2:12). El mai reprezintă îmbrăcarea noastră cu Cristos şi unirea cu El într-un singur trup (Galateni 3:27,28), şi cererea fierbinte faţă de Dumnezeu pentru dedicarea vieţii noastre lui (1Petru 3:21).

Biblia nu pretinde înainte de botezul în apă, decât credinţă şi căinţă (Fapte 2:38; 8:12), de asemenea cei ce au autoritatea de a boteza este orice creştin, nu numai de bătrânii de congregaţie, şi oricând nu numai cu ocazia congreselor (Fapte 8:26-39).

Societatea Turnul de Veghere învaţă că femeile botezate trebuie să-şi pună pe cap o învelitoare doar în următoarele situaţii: 1.Când se roagă şi conduce un studiu biblic în prezenţa soţului ei necredincios; 2. Când conduce un studiu biblic şi este prezent un bărbat botezat, de la 14 ani în sus; 3. Când conduce o întrunire, pentru serviciul de teren, sau oricare altă întrunire a congregaţiei din lipsă de bărbaţi; (nu toţi martorii lui Iehova sunt foarte la curent cu aceste reguli, însă aceasta este doctrina oficială, vezi cărţile “Argumente” p.130; “Surse de lumină” p.53).

1. Când se roagă, chiar dacă o face în public sau în particular; 2. Când profeţeşte, adică când spune un mesaj din partea lui Dumnezeu; 1Corinteni 11:5,10,13, motivul pentru care surorile trebuie să se acopere în aceste situaţii este că învelitoarea este un semn al autorităţii asupra ei, 1Corinteni 11:3,7-10.

Organizaţia Martorii lui Iehova, permit ca în cadrul întrunirilor ca femeile să dea învăţătură, prin tema nr.3 şi 4 de la Şcoala de minister Teocratic, unde sunt prezentate demonstraţii pentru instruirea fraţilor iar acest lucru reiese din însuşi cuvintele unor consilieri ai Şcolii Teocratice care nu de puţine ori se exprimau astfel: “Să fim atenţi pentru a învăţa din demonstraţia surorilor”, de asemenea prin îndemnuri de la congrese cu ocazia interviurilor, şi prin răspunsuri la întruniri, toate acestea făcându-se şi cu capul descoperit.

Ceea ce au putut face femeile la întruniri în primul secol, erau să cânte cântări de laudă căci Legea le permitea aşa ceva (Exod 15:20,21), să se roage în congregaţie dar cu capul acoperit (Fapte 1:14; 1Corinteni 11:5), ceea ce Conducerea martorilor lui Iehova nu permite femeilor din congregaţie (Ministerul nostru pentru Regat p.3 Iunie 2000). Şi să transmită o profeţie, adică un mesaj primit de la Dumnezeu, dar tot cu capul acoperit (1Corinteni 11:5; Fapte 21:8,9).

Societatea Turnul de Veghere declară că nu este deloc greşit a se purta bijuterii din metale preţioase, dacă sunt purtate cu bun simţ (Argumente p.130,131; W 1/6 1991 p.30,31), se aduc argumente din Scripturile ebraice – aramice (Vechiul Testament), şi de asemenea se spune că ceea ce contează este starea inimii noastre nu ţinuta noastră exterioară, însă ei se contrazic, căci ei susţin o împodobire modestă, iar apoi spun că nu ţinuta noastră exterioară contează. În plus, martorii lui Iehova fac un amalgam între textul din 1Petru 3:3,4 şi cel din 1Timotei 2:9, însă textele după cum o să vedem răspund la două întrebări diferite. De asemenea ei aduc ca argument, cuvintele din 1Petru 3:4 NW: “Iar podoaba voastră să nu fie cea exterioară,…în purtarea de veşminte exterioare.” Astfel ei spun că dacă interpretăm ad-literam atunci nu ar trebui să mai avem veşminte exterioare, însă ei nu înţeleg că acest text răspunde la întrebarea, pe ce împodobire să punem accentul? Iar textul din 1Timotei 2:9 ne răspunde la întrebarea: cum să ne împodobim fizic?

Astfel în scrierile Noul Legământ este privit în mod nefavorabil purtarea de bijuterii scumpe (1Petru 3:3,4; 1Timotei 2:9), chiar dacă în Vechiul Legământ bijuteriile costisitoare erau permise ca mod de împodobire (Geneza 13:2; 24:22; 24:35,53; Exod 35:22; Iov 42:11; Daniel 5:7), însă creştinii au norme mai înalte în ce priveşte împodobirea faţă de cei din Vechiul Legământ, astfel ei sunt încurajaţi să pună accent pe împodobirea spirituală în omul ascuns al inimii după cum reiese din 1Petru 3:3,4 BC unde se spune: “ Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” În timp ce acest text spune pe ce împodobire să punem accentul, adică pe cea spirituală, cel din 1Timotei 2:9,10, ne spune cum să ne împodobim din punct de vedere fizic, prin cuvintele: “Tot aşa, femeile să se gătească, având o îmbrăcăminte cuvincioasă cu modestie şi bun simţ,…” iar în continuare textul ne spune cum să nu ne împodobim din punct de vedere fizic: “..nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,…”, deci apostolul Pavel inspirat de Dumnezeu ne spune să nu purtăm bijuterii scumpe, ori dacă el vroia numai ca să nu punem accentul pe ele, ne spunea astfel, însă el ne învaţă: “nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,…” Motivele pentru această interdicţie este că purtarea de bijuterii scumpe este:

1. Lipsă de modestie, căci prin ele poţi ieşi în evidenţă şi să eclipsezi pe ceilalţi (1Timotei 2:9); 2. Teama de Dumnezeu, căci textul ne spune în continuare: “…nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că se tem de Dumnezeu.”, astfel teama de Dumnezeu ne împinge la a asculta de acest principiu, şi la a ne împodobi cu fapte bune, printre care şi dărnicia, dar cum vom da noi bani celor săraci sau pentru lucrarea lui Dumnezeu, dacă aceşti bani îi avem investiţi în bijuterii? 3. Creştinul trebuie să aibă alte preocupări şi o normă de valori diferită de ceea a lumii (1Corinteni 7:29-31; Fapte 3:6). Cu toate acestea să avem grijă să nu fim ipocriţi, căci de geaba nu purtăm bijuterii dacă în schimb suntem egoişti şi depozităm sume mari în bancă sau în bunuri materiale.

Până aici am văzut 17 doctrine false ale martorilor lui Iehova, care sunt în prezent (anul 2002) valabile şi au putere de lege pentru ei. Astfel cum poate fi această organizaţie adevărată, când au doctrine elementare greşite, ca cea despre Noul Legământ, despre cer şi pământ, despre venirea Domnului, etc.? Dacă eşti martor al lui Iehova şi ai citit această carte vei mai putea oferii publicaţii în lucrare cu învăţături stricate din punct de vedere Biblic?

Capitolul – 5 Semne de identificare ale adevăraţilor creştini!

Moto: “Un martor stricat îşi bate joc de dreptate…” (Proverbe 19:28).

“…mărturia a doi oameni este adevărată;” (Ioan 8:17).

Martorii lui Iehova mărturisesc despre ei înşişi că sunt singura religie adevărată, ca mărturia lor să fie adevărată însă mai este nevoie de un martor, de mărturia lui Dumnezeu în favoarea lor, căci mărturia lui Isus şi a apostolilor a fost întărită prin semne şi minuni (Fapte 2:22; Evrei 2:2-4), însă mărturia martorilor lui Iehova nu este întărită de mărturia lui Dumnezeu prin semne şi minuni, nici chiar prin mărturia roadelor Spiritului Sfânt cum vom vedea, deci mărturia lor nu este adevărată. În plus, primii creştini mărturiseau despre o persoană ca fiind adevărul, despre Isus, nu despre o Organizaţie sau despre nişte doctrine (Ioan 14:6; 1Corinteni 2:1,2; Fapte 3:12-26).

1. “Au o adevărată iubire între ei (Ioan 13:34,35). Astfel ei nu I-au parte la războaie. Adevăraţii creştini se poartă unii cu alţii la fel ca fraţii şi surorile.”

În primul rând, trebuie să spunem că toate cultele susţin că membri lor se iubesc unii pe alţii ca fraţii, de asemenea există biserici în creştinătate care sunt implicate în trimiterea de ajutoare în caz de calamitate, chiar construiesc aziluri de bătrâni, orfelinate, sau se ocupă de copiii străzi şi de săraci oferindu-le o masă pe zi, ceea ce martorii lui Iehova nu fac. În ce priveşte participarea la războaie, să nu uităm că până în anii 1930 Studenţii în Biblie puteau participa la războaie, atunci a fost Organizaţia în anii în care membri ei au participat la războaie condusă de Isus, mielul blând al lui Dumnezeu?

În plus, mulţi martori ai lui Iehova nu ştiu că există şi alte mişcări creştine care nu satisfac serviciul militar şi nu participă la războaie chiar de la înfiinţarea lor, cum ar fi: Menoniţii, Nazarinienii, Moravienii, Adventiştii reformişti, etc. De asemenea, este demn de reţinut că martorii lui Iehova nu satisfac serviciul militar pentru că aşa a hotărât conducerea nu pentru că ei personal au luat această decizie.

Însă dacă martorii lui Iehova stau aşa bine la capitolul iubire, atunci de ce mulţi dintre ei se plâng de lipsa de iubire din congregaţii? De pildă, o martoră spunea: “iubirea dintre noi nu s-a răcit ci este îngheţată.” Reflectează la următoarele întrebări: Se iubesc cei din congregaţia ta aşa cum ne-a iubit Cristos? Sunt fraţii tăi dispuşi să-şi dea viaţa pentru tine aşa cum cere Scriptura (1Ioan 3:16)? Aceasta nu este o simplă teorie, căci în primele secole iubirea creştinilor s-a ridicat la acest nivel (Romani 16:3,4), de exemplu observaţi ce spune Tertulian: “Priviţii pe creştini, cum se iubesc unii pe alţii şi cum sunt gata să-şi dea viaţa unii pentru alţii.” (G 22/10 1998 p.5), de asemenea observaţi ce se recunoaşte în JV p.30: “primii creştini se interesau cu iubire de necesităţile colaboratorilor lor în credinţă (Romani 15:26; Galateni 2:10). Ei se iubeau unii pe alţii nu ca pe ei înşişi ci mai mult decât pe ei înşişi (Filipeni 2:25-30). Ei erau dispuşi să moară unii pentru alţii.” Predomină această iubire în congregaţia din care faci parte? De asemenea tot legat de acest semn în Iacov 1:27 NW se spune: “Forma de închinare curată şi neîntinată din punctul de vedere al lui Dumnezeului şi Tatălui nostru este acesta: să te îngrijeşti de orfani şi de văduve, în necazul lor…” Există în Organizaţie o preocupare activă pentru orfani şi văduve? Dar în congregaţia din care faci parte? Este foarte curios ce se spune în cartea “Organizaţi” la p.122: “Unul din scopurile pentru care Isus şi discipolii săi păstrau o cutie pentru bani, era acela de a-I ajuta pe săraci (Marcu 14:3-5; Ioan 13:29). Această responsabilitate creştină a continuat, întrucât Isus a zis: ,,Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi (Matei 14:7).” Însă cu toate că Societatea recunoaşte aceste lucruri, totuşi nu a luat nici o măsură organizatorică pentru a face o cutie de donaţii pentru cei săraci, sau pentru orfani şi văduve. Martorii au patru cutii de donaţii, toate susţinând Organizaţia, dar nici una pe fraţii lor aflaţi în nevoie. Astfel ei iubesc cu limba dar nu cu fapta şi adevărul cum ne învaţă Biblia (1Ioan 3:16-18). Pot ilustra prin mai multe experienţe ceea ce am declarat înainte, însă vă voi relata doar una. Cu o anumită ocazie toţi bătrânii, slujitorii ministeriali, şi alţi doi fraţi cu responsabilităţi ne-am întrunit, printre altele supraveghetorul care prezidează a spus: “voi ştiţi că există în congregaţie surori care nu au nici o bucată de pâine pe masă?” A doua zi mergând cu acest supraveghetor în lucrarea de predicare, i-am spus: “nu putem face o chetă sau o strângere de ajutoare pentru surorile respective?” El mi-a spus: “Nu este teocratic să strângem în congregaţie bani pentru cei săraci, numai pocăiţii fac aşa” Am rămas stupefiat la acest răspuns, însă am continuat să-I spun că primii creştini au făcut asta, de asemenea i-am spus că dacă pocăiţii ar face lucrarea de predicare noi n-am mai face-o căci o fac ei? Însă el a susţinut sus şi tare că o astfel de lucrare de strângere de ajutoare în congregaţie organizată nu este teocratică şi preconizată de Sclavul Fidel. Mai târziu am aflat că am fost descris ca având un spirit apostat deoarece am luat iniţiativa în această privinţă. Un alt exemplu care arată că Organizaţia nu este interesată de iubire altruistă printre membri ei, este ceea ce se învaţă cu privire la împrumuturile de bani, astfel în W 15/10 1991 p.25-28; W 1987 1/10 p.27 par.9; W 1998 15/11 p.24-27; se susţine că: cel ce dă cu împrumut bani să facă o înţelegere scrisă cu martori, în care să stipuleze garanţii pentru împrumut şi o dată fixă de restituire, şi cum îi vor fi restituiţi, de asemenea dacă banii împrumutaţi sunt pentru o afacere, putem cere dobândă pentru ei, însă aceste reguli contravin doctrinei lui Cristos despre împrumut, căci el ne învaţă în Luca 6:34,35 BC următoarele: “Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să primiţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.” Deci în învăţătura lui Isus nici pomeneală de acte scrise, căci de fapt noi dăm cu împrumut fără să mai sperăm să îi mai primim înapoi, iar bucuria noastră va fi deplină când am uitat acei bani daţi cu împrumut, fără a mai fi frământaţi de ei, şi îi vom primi înapoi, iar dacă nu îi vom primi noi nu vom fi îngrijoraţi ci aşteptăm răsplata de la Dumnezeu şi îl vom imita pe Tatăl nostru care “este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.” Dar prin faptul că martorii lui Iehova fac altfel aceasta indică că ei nu se bizuie pe Dumnezeu, care se îngrijeşte de noi, ci pe metode omeneşti, ei nu se bizuie pe principiile lui Isus ci pe strategi logice, astfel ei nu sunt fii ai Celui Preaînalt şi nu reflectă iubirea lui.

Pe lângă toate acestea, Biblia arată că adevăraţii fii ai lui Dumnezeu îşi iubesc şi duşmanii (Matei 5:38-48; Luca 6:27-36), citeşte cu atenţie aceste pasaje şi întreabă-te: sunt învăţaţi martorii lui Iehova într-un mod practic şi concret de conducere pentru a manifesta acest tip de iubire? Există vreo măsură organizatorică prin care putem să aplicăm mai mult aceste principii? Existe teme în congregaţie în care să se inoculeze atitudinea corectă faţă de duşmani? Ca să fiu mai concret, sunt învăţaţi martorii, ca celui ce-ţi cere să-I dai? Dar să petreci timp în rugăciune pentru cei ce prigonesc pe creştini? Dau martorii lui Iehova împrumut cu largheţe chiar şi celor ce nu sunt în organizaţie pentru a împlini porunca: “Dă-i celui care îţi cere şi nu-I întoarce spatele celui care vrea să împrumute de la tine fără dobândă.” (Matei 5:42 NW)?

Îmi aduc aminte timpul când am fost martor al lui Iehova, şi citeam aceste pasaje şi mă cutremuram când îmi dădeam seama că mentalitatea Societăţii Turnului de Veghere şi a multor martori nu aderau la aceste norme înalte ale lui Dumnezeu. Mulţi martori ai lui Iehova când citesc aceste texte le trec cu vederea sau spun că sunt simbolice, de fapt mulţi nu dau cu împrumut nici la fraţi, darmite la duşmani, mulţi nu se roagă concret pentru fraţi, dar atunci pentru vecini lor sau pentru duşmani.

Problema este următoarea, marea majoritate a martorilor nu sunt conştienţi de adevărata trăire în iubire a primilor creştini, căci ei în general se rezumă la neparticiparea la războaie, nici de iubirea care există în unele biserici creştine mult mai multă decât în cadrul congregaţiilor. De fapt, cum pot manifesta martorii iubire, dacă ei nu sunt născuţi din Dumnezeu cel care poate da iubirea? Dacă ei nu sunt copii ai lui Dumnezeu şi nu sunt botezaţi cu Spiritul Sfânt care are ca rod iubirea?

Dar să trecem la alt doilea semn prin care putem identifica religia curată, însă nu înainte de a face următoarea precizare despre cum diferă mentalitatea primilor creştini de cea a unui martor în prezent, în Iacov 1:27 nu se spune că religia adevărată este comunitatea creştină, care are ca semn faptul că ei cercetează pe orfani şi văduve, ci Biblia spune că religia curată (forma de închinare curată) este să cercetezi pe orfani şi văduve, deci fiecare creştin şi fiecare adunare dacă cercetează pe orfani şi văduve are forma de închinare curată.

2. “Un alt semn de identificare al religiei adevărate este faptul că membrii ei au un respect profund pentru Biblie. Ei o acceptă ca pe Cuvântul lui Dumnezeu şi cred ce spune ea. Ei consideră cuvântul lui Dumnezeu mai important decât ideile sau obiceiurile omeneşti, ei se străduiesc să trăiască potrivit bibliei în viaţa de fiecare zi. De aceea ei nu predică una şi fac alta.”

Toate cultele care spun că sunt creştine au această pretenţie, însă ce dovedesc faptele despre martorii lui Iehova? Ei bine, dacă pentru martori Biblia este autoritatea supremă, mai presus de ideile omeneşti, cum se face că Russell a considerat citirea volumelor Studii din Scripturi mai importantă decât citirea Bibliei, şi aceiaşi mentalitate a rămas şi în prezent, căci în W 1/12 1981 (engleză) se declară: “Iehova Dumnezeu a asigurat organizaţia sa vizibilă…Dacă nu suntem în legătură cu acest canal de comunicare pe care-l foloseşte Dumnezeu, nu putem progresa pe drumul vieţii, oricât am citi biblia.” Deci ne întrebăm, cum poate fi în realitate Biblia autoritatea supremă pentru martorul de rând când el fără Turnul de Veghere nu poate înţelege Biblia oricât ar citi-o?

În plus, dacă “Ei consideră cuvântul lui Dumnezeu mai important decât ideile sau obiceiurile omeneşti”, cum se face că în cadrul programului de la Şcoala de Minister Teocratic, singurul program de citire a Bibliei oficial, este programat doar 200 de pagini pe an şi pe care nu toţi martorii îl respectă, care este neglijabil în comparaţie cu 2000 de pagini de auxiliare care apar aproximativ într-un an, adică de 10 ori mai mult. Este adevărat că în anul 2000 s-a introdus un program suplimentar de citire a Bibliei, dar câţi l-au respectat, şi în plus, în anul 2001 s-a sistat, probabil s-a citit prea mult Biblia în anul 2000!

Un alt aspect este că cel puţin 30% din publicaţii nu sunt ceva spiritual, de exemplu revista Treziţi-vă, care în esenţă conţine articole despre: plante, animale, oraşe, popoare, obiceiuri, etc. Nu vreau să spun că este ceva greşit în a scrie articole de acest gen, dar să nu uităm că şi revista Treziţi-vă se susţine tot din donaţiile pentru lucrarea de predicare, deci timp şi bani pentru a publica revista Treziţi-vă este, dar pentru cei săraci din Organizaţie, şi pentru a da răspunsuri la întrebări Biblice nu este, curios nu?

Tragedia şi mai mare este că mulţi martori ai lui Iehova citesc mai mult revistele decât Biblia, ba chiar citesc mai mult revista Treziţi-vă o revistă cu foarte puţine articole biblice ca şi cum citesc Cuvântul lui Dumnezeu. Poate crezi că aceste afirmaţii sunt exagerate şi critice, dar aş vrea să-ţi povestesc două experienţe care dovedesc din plin acest lucru. Prin anul 1999 am avut o temă la Minister, în care trebuia să intervievez doi fraţi despre foloasele pe care le-au tras din citirea zilnică a Bibliei, surpriza a fost mare, dintr-o congregaţie abia am reuşit să-i găsesc pe cei doi, m-am postat la intrarea Sălii şi I-am întrebat pe rând pe fraţi şi surori cum intrau în Sală. Poate vei zice, un caz izolat, te îndemn atunci să faci o verificare în congregaţia din care faci parte. O altă experienţă care arată atitudinea celor din fruntea congregaţiilor faţă de studiul regulat din Biblie, este ceea ce s-a întâmplat la un congres unde trebuia să se ia două interviuri unor bătrâni de congregaţie despre citirea zilnică din Cuvânt, stupoare, dintr-o circumscripţie întreagă, adică din câţi-va zeci de bătrâni de congregaţie, nu s-a găsit doar unul care citea Biblia în fiecare zi, atunci putem spune despre martori că “ei au un respect profund pentru Biblie”?

Pe lângă toate acestea, este demn de menţionat că martorii lui Iehova care citesc Biblia în general o fac robotic doar ca să respecte un program de citire a Bibliei, nu pentru a avea părtăşie cu Dumnezeu, pentru a auzi glasul lui, pentru a-l cunoaşte mai bine pe Dumnezeu ca persoană, ci mai mult pentru a găsi versete pentru a le dovedi altora că ei sunt religia adevărată. Astfel niciodată un martor al lui Iehova nu spune unui alt martor după citirea Bibliei: “astăzi Dumnezeu mi-a vorbit”, sau “Dumnezeu mi-a revelat ce trebuie să fac.”

Ba mai mult, când am discutat cu bătrânii de congregaţie şi am adus argumente clare că Isus nu a fost întronat din 1914, ei au apelat la idei de genul: un adevăr nu este adevăr decât dacă vine de la Societate, astfel Turnul de Veghere este autoritatea şi nu Biblia, iar accentul în învăţătura martorilor este fidelitatea faţă de Organizaţie mai mult decât fidelitatea faţă de Biblie, de fapt martorii lui Iehova sunt dependenţi de Organizaţie şi nu de Biblie.

În concluzie, pentru martorii lui Iehova nu Biblia este autoritatea supremă ci declaraţiile Societăţii Turnul de Veghere, căci ei nu o pot înţelege fără tălmăcirea Turnul de Veghere, ei prin citirea Bibliei nu pot progresa pe drumul vieţii fără canalul de comunicare, însă aceasta este asemănător cu atitudinea fariseilor care spuneau despre oamenii simpli că nu puteau înţelege legea, şi numai ei aveau interpretarea corectă a legii (Ioan 7:49; 9:34). Însă Biblia spune altceva: “…Şi toţi vor fi învăţaţi de Iehova” (Ioan 6:45NW); “…cei ce caută pe DOMNUL înţeleg totul.” (Proverbe 28:5 BCR); “El dă adevărata înţelepciune celor drepţi (nu doar celor din corpul de guvernare)…” (Proverbe 2:7).

3. “Religia adevărată trebuie de asemenea să onoreze Numele lui Dumnezeu.”

Deci dacă o religie nu face de cunoscut şi nu-l foloseşte numele lui Dumnezeu este falsă, corect? Atunci, bazându-ne pe acest principiu înseamnă că până în anul 1931 această Organizaţie a fost falsă, deoarece nu a folosit numele lui Dumnezeu.

Dar să vedem în continuare dacă martorii lui Iehova onorează numele lui Dumnezeu? În primul rând, v-aş întreba: care carte onorează mai mult numele lui Dumnezeu? Îmi veţi răspunde că Biblia, această carte îi convinge cel mai bine de importanţa numelui lui Dumnezeu, de aceea este nevoie de traduceri fidele ale Cuvântului sacru pentru a promova numele lui Dumnezeu. Astfel poporul lui Dumnezeu ar trebui să aibă ca prioritate traducerea Bibliei în cât mai multe limbi, dar ciudat se alocă foarte mult în Organizaţie pentru traducerea de auxiliare, unele dintre ele care nu abordează prea multe subiecte biblice, ca revista Treziţi-vă, însă nu aşa stau lucrurile şi pentru Biblie. De exemplu, până în 1989, Traducerea Lumii Noi nu a apărut decât în 10 limbi parţial şi integral, în timp ce Turnul de Veghere apărea în 105 limbi, într-un tiraj de 13 milioane. În prezent este disponibilă această traducere în 34 de limbi, parţial mai mult, adică Scripturile greceşti-creştine (W 15/10 1999 p.30,31), şi se mai lucrează la traducere în 18 limbi, în timp ce pe glob sunt aproximativ 6500 de limbi, şi există Biblii traduse parţial sau integral în 2212 limbi şi majoritatea traduse de creştinătate. Este adevărat că nu este uşor să se traducă Biblia, dar cât de prioritar este lucrul acesta dacă credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu uităm că multe auxiliare întrec la număr tirajul Bibliei făcute de Societate. Astfel Organizaţia a tipărit cu puţin peste 100 de milioane de Biblii, pe când cartea: “Adevărul care conduce la viaţă eternă” (1968-1982) a fost tipărită în 107 milioane de exemplare şi în 117 limbi; “Paradisul” (1982-1995) în 80.900.000 de exemplare şi în 130 de limbi; “Cunoştinţa” 45.500.000 de exemplare în 125 de limbi, iar “Turnul de Veghere” are un tiraj în 2001 de 23.042.000, în 140 de limbi.

Însă poate mă vei întreba: totuşi care religie vesteşte numele lui Dumnezeu? În primul rând vreau să-ţi spun că acest nume sfânt se scria în ebraică sub forma a patru litere YHWH sau IHWH, la care se adăuga vocalele corespunzătoare, deoarece scrierea ebraică scria doar consoanele fără vocale. La ora actuală, nu se ştie în mod exact pronunţia numelui divin, însă majoritatea erudiţilor optează pentru forma: “Iahveh” (Yahweh), după cum se recunoaşte în broşura “Numele Divin” p.8, şi nu Iehova, după cum reiese clar şi din următoarele enciclopedii:

• Enciclopedia Americana: “Iehova o formă eronată a numelui Dumnezeului lui Israel.”
• Enciclopedia Britanică: “Iehova, o redare eronată a numelui Dumnezeului lui Israel. Eroarea a apărut printre creştini în Evul Mediu, prin combinarea consoanelor YHWH cu vocalele din Adonai.”
• New Catolic Enciclopedia: “Iehova, forma falsă a Numelui divin Iahve.”
• The Jewish Enciclopedia: “Iehova este o pronunţie greşită a evreiescului YHWH, Numele lui Dumnezeu. Această pronunţie este imposibilă din punct de vedere gramatical. Forma Iehova este o imposibilitate filologică.”
• Enciclopedia Iudaică: “Adevărata pornunţie a numelui YHWH nu s-a pierdut niciodată. Mai mulţi scriitori greci de la începutul bisericii creştine atestau faptul că numele acesta era pronunţat Iahve. Acest lucru este confirmat cel puţin pentru vocala primei silabe a Numelui, de forma prescurtată Yah, care este folosită uneori în poezie.”

Eu personal cred pe baza informaţiilor pe care le deţin că pronunţia mai exactă ar fi fost Yahoweh, din următoarele motive: 1.Prima vocală este “a” de la forma prescurtată Yah care apare în expresia Halelu-yah în Apocalipsa 19:1, şi în textele din Psalmii. 2. A doua vocală cred că este “o” derivat din forma prescurtată Iao, care apare într-un manuscris de la Marea Moartă al cărţii Levetic (W 15/4 1991 p.12), această formă prescurtată era folosită şi de unii creştini proeminenţi ca: Clement, Ieronim, Diodor şi Origene (br. Numele Divin p.7). 3. Există nume biblice compuse în care apare prescurtarea numelui pe lângă un alt cuvânt, de exemplu: Ilie, în ebraică: Eli-yah, sau Ionatan, în ebraică: Yo-nathan, etc. (vezi W 1/2 1999 p.30).

Uneori numele lui Dumnezeu apare în formă compusă, între Iahve şi un atribut al său, ca de exemplu: Iahve-Iire (Iahve va purta de grijă - Geneza 22:14); Iahve-Rafa (Iahve care vindecă – Exod 15:26); Iahve-Nisi (Iahve steagul meu – Exod 17:15); Iahve-Şalom (Iahve pacea noastră – Judecători 6:23,24); Iahve-Sabaot (Iahve al Oştirilor – 1Samuel 17:45); Iahve-Ţidkhenu (Iahve dreptatea noastră – Ieremia 23:6); Iahve-Şama (Iahve este prezent – Ezechiel 48:23), aceste forme de folosire în vorbire pe care le foloseau evreii, martorii lui Iehova le neglijează complet.

O altă problemă legată de onorarea numelui este că martorii lui Iehova nu ştiu că primii creştini în vorbirea lor foloseau mai mult expresiile: Tată, Dumnezeu, sau numele Isus Cristos era mult mai frecvent pe buzele lor decât Iehova, ceea ce nu se întâmplă în congregaţiile martorilor lui Iehova, ceea ce indică că ei sunt diferiţi în gândire şi vorbire ca primii creştini, vorbirea lor seamănă mai mult cu aceea a celor din Vechiul Legământ, decât a celor din Noul Legământ. Pentru a argumenta clar acest lucru voi apela la Interlinearul Regatului făcut de Societatea Turnul de Veghere, care se bazează pe textul grecesc al lui Westcott şi Hort (1881), în această variantă a textului grecesc a Noului Testament conform cu concordanţa din “Bible Works”, cuvântul “Dumnezeu” şi formele sale apare de 1047 de ori, iar cuvântul “Tată” şi formele sale apare de 114 ori, iar numele Fiului lui Dumnezeu “Isus” apare de 913 ori, iar “Cristos” de 530 de ori, iar în traducerea Lumii Noi numele “Iehova”, apare în 237 de locuri, iar dacă vom verifica sincer, tetagrama nu ar trebui să apară în Noul Testament decât în vreo 140 de locuri citate din Vechiul Testament, dar acest lucru vom vedea în carte mai târziu când vom verifica acurateţea acestei traduceri. Însă revenind la aceste date ne dăm seama că martorii lui Iehova nu au o vorbire corelată la Noul Legământ, în care Dumnezeu şi Isus apare de mai multe ori ca Iehova, de fapt există cărţi întregi în Noul Testament în care nu apare Iehova, însă în vorbirea martorilor şi în literatura lor expresia Iehova apare net mai mult ca Dumnezeu şi Isus Cristos. De asemenea Societatea promovează ideea că dacă nu rosteşti numele Iehova într-o rugăciune, acea rugăciune nu este ascultată, ceea ce este fals, deoarece există rugăciuni şi în Vechiul Testament, fără a rosti acest nume (Numeri 12:13; 16:22), iar în Noul Testament majoritatea rugăciunilor nu conţin numele divin, de fapt Isus nu a invocat niciodată numele Iehova în rugăciune în relatările pe care le avem în Biblie şi el a învăţat să ne rugăm cu “Tată”(Matei 6:6,9; 11:25-27; 26:39; Marcu 14:36,39; Luca 10:21; 11:2-4; 18:11-14; 22:42; 23:34; Ioan 11:41,42; 12:27,28). Tot la fel şi apostolii au folosit mai mult apelativul “Tată”, “Dumnezeu”, “Doamne”, “Stăpâne” decât “Iehova” (Fapte 4:24; Romani 1:8,9; 1Corinteni 1:4; 2Corinteni 1:3; 8:16; Efeseni 2:18; 3:14; Filipeni 1:3; Coloseni 1:3; 1Tesaloniceni 1:2; 2Tesaloniceni 1:3; 2Timotei 1:3; Filimon 4; 1Petru 1:3), de asemenea, dacă întrebi un martor al lui Iehova, cine este adevăratul Dumnezeu, va spune: “Iehova”, nu vreau să spun că este un răspuns greşit, însă apostolul Pavel spune că Dumnezeul adevărat este Tatăl (1Corinteni 8:6; Efeseni 4:6), ceea ce indică accentul pe care-l punea apostolul neamurilor pe numele divin în contrast cu martorii. În plus, apostolul Ioan în scrisorile sale nu foloseşte de loc numele, curios nu, că apostolul cel prea iubit de Isus în scrisorile pe care le trimite să nu folosească Iehova? Tocmai că nu cunoaşterea numelui este atât de importantă, nu a cunoaşte lucruri despre Dumnezeu este atât de esenţial ca al cunoaşte pe Dumnezeu, a trăi cu El, a avea experienţe şi o relaţie intimă cu Tatăl ceresc, domeniu în care mulţi martori sunt deficitari. Căci am cunoscut oameni cu o mult mai bună relaţie cu Dumnezeu care stau ore în şir în fiecare zi, fără a folosi numele de Iehova, decât relaţia lui Dumnezeu a multor martori ai lui Iehova, la care le poţi număra rugăciunile pe degete, nu spun asta ca să condamn, căci de fapt nu martorii simpli sunt principalii vinovaţi, ci conducerea care i-a o mare parte din rolurile lui Dumnezeu, astfel în loc la apela la Dumnezeu pentru călăuzire, mulţi martori apelează mai mult la reviste pentru a primi înţelepciune, însă revistele nu pot oferi decât principi generale de a acţiona în viaţă, pe când Dumnezeu ne poate vorbi specific şi concret pentru nevoia şi pentru situaţia noastră.

Dar să revenim la numele lui Dumnezeu, despre care ştim că îl purta şi Israelul, care era numit cu numele Iehova (Deuteronom 4:35; 28:10), însă aceasta nu i-a făcut să nu-şi piardă favoarea lui Iehova, şi astfel să le lase pentru un timp casa pustie pentru că l-au respins pe Cristos (Matei 23:37-39), prin urmare degeaba martorii vestesc numele lui Dumnezeu şi îl poartă, dacă nu ascultă de El, căci în 1Samuel 15:22,23 BCR se spune: “„Îi plac Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Iată, ascultarea face mai mult decât jertfele, şi luarea aminte mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci răzvrătirea este ca şi păcatul ghicitoriei, iar voinţa proprie este ca şi nelegiuirea şi idolatria…” Deci predicarea numelui lui Dumnezeu care este o jertfă spirituală (Evrei 13:15), nu are valoare în ochii lui Dumnezeu dacă nu este însoţită de ascultare, de a face lucrări şi a da învăţături la porunca lui Dumnezeu şi nu după capul nostru, căci “voinţa proprie este ca şi nelegiuirea şi idolatria”, iar dacă suntem sinceri vom recunoaşte că Societatea Turnul de Veghere a dat dovadă de multă voinţă proprie pe parcursul timpului, astfel comiţând idolatrie, căci dacă ei făceau doar voinţa lui Iehova nu ar fi greşit de atâtea ori pe parcursul timpului, astfel jertfa lor de multe ori a fost un foc străin de voia lui Iehova, ceea ce Iehova urăşte (Levetic 10:1,2). În plus, să nu uităm că şi în primul secol au fost grupuri de persoane care au cunoscut şi folosit numele divin, dar deoarece aveau alte doctrine false ei au fost dezaprobaţi de Dumnezeu. Să dăm câteva exemple: Imineu şi Filet care cunoşteau numele divin dar deoarece susţineau doctrina greşită ca învierea a şi venit au fost consideraţi apostaţi (2Timotei 2:17-19), tot la fel degeaba martorii lui Iehova folosesc numele divin dacă învaţă că învierea a şi venit în 1918. Un alt exemplu este cel al Izabelei şi al Nicolaiţilor care încurajau la imoralitate sexuală şi ca creştinii să mănânce lucrurile jertfite idolilor (Apocalipsa 2:14-16,20.23). În mod asemănător Societatea a permis poligamia până în 1947, care în ochii lui Dumnezeu este imoralitate sexuală, cât despre lucrurile jertfite idolilor, chiar în prezent se dau învăţături ciudate în acest domeniu, căci în “Ministerul nostru pentru Regat” din ianuarie 1999 p.4 se spune că creştinii pot mânca lucrurile jertfite idolilor, în contrast cu mustrarea lui Isus din Apocalipsa 2:20, în acel minister se spunea: “creştinii din Corint puteau să cumpere carne care provenea de la templele păgâne.” Iar când s-a ţinut această temă, s-a susţinut chiar de supraveghetorul care prezidează că putem mânca lucrurile jertfite idolilor. Însă ne întrebăm, dacă martorii pot mânca lucrurile jertfite idolilor, atunci de ce nu pot accepta şi transfuzii de sânge ca să fie consecvenţi (Fapte 15:28,29; 1Corinteni 10:20-28).

În contextul din Isaia 43:10 nu este o profeţie pentru Organizaţia Turnul de Veghere, ci acolo Iahve se referă la rămăşiţa poporului Israel care se va întoarce din captivitatea babiloniană (Isaia 43:1,3,7,14). Iar textul din Fapte 15:14 NW nu susţine neapărat denumirea de martori ai lui Iehova, căci textul spune: “Un popor pentru numele său.” Deci Dumnezeu şi-a ales în primul secol e.n. un popor din toate naţiunile de dragul numelui său. Iar faptul că Isus este martorul lui Iehova (Apocalipsa 3:14), nu este atât de relevant, deoarece: 1. Şi Iehova este martorul cuiva, El este martorul lui Isus (Ioan 8:18; 1Ioan 5:9,10), şi noi trebuie să devenim imitatori ai lui Dumnezeu (Efeseni 5:1), ceea ce înseamnă să fim şi noi martori pentru Isus. 2. De fapt primii creştini nu aveau un nume fix al mişcării lor, ei erau numiţi mai mult martori ai lui Isus şi a-i învierii sale: Fapte 1:8; 2:32; 3:15; 22:15,20; Apocalipsa 2:13; 11:3; 17:6, chiar ucenicii Ştefan, Antipa şi Pavel numiţi martori ai lui Isus. Dar primii ucenici mai erau numiţi şi simplu: “creştini” (Fapte 11:26), sau “calea” (Fapte 9:3; 19:9,23), martori ai lui Dumnezeu (1Corinteni 15:15), “calea adevărului” (2Petru 2:2), “sclavi ai Dumnezeului Celui Preaînalt” (Fapte 16:17 NW). Deci în concluzie primii creştini nu au avut o denumire standard şi oricum nu eticheta este atât de importantă, deci nu faptul că cunoaştem, folosim şi purtăm un nume ne face pe noi creştini adevăraţi, căci acest lucru îl poate face şi un ateu, ci credinţa şi relaţia noastră de ascultare şi iubire cu acel Dumnezeu. Vreau de asemenea să menţionez ceea ce nu cunosc mulţi martori, şi anume că există în creştinătate destule cărţi care tratează despre numele lui Dumnezeu, chiar cântece în unele biserici cu Iehova, astfel chiar dacă este folosit mai puţin acest nume nu este uitat.

1. “Adevăraţii creştini trebuie să predice despre Regatul lui Dumnezeu.”

Da, este adevărat religia adevărată trebuie să predice despre Regatul lui Dumnezeu, dar să vedem dacă martorii lui Iehova predică adevărul despre Regatul lui Dumnezeu.

Probabil după cum ne aducem aminte din capitolele anterioare ei predică învăţături eronate despre Regatul lui Dumnezeu, cum ar fi acelea despre anul 1914 ca an al întronării lui Cristos, despre cei 144.000, de asemenea ei pun un mare accent pe paradisul pământesc şi pe binefacerile din el în contrast cu ceea ce spune Pavel în Romani 14:17: “Căci Regatul lui Dumnezeu nu înseamnă a mânca şi a bea, ci înseamnă dreptate şi pace şi bucurie cu Spirit Sfânt.” Iar pentru primii creştini a predica regatul însemna a-l predica pe Cristos ca fiind Domnul, Salvatorul şi Răscumpărătorul păcătoşilor, căci Isus era manifestarea regatului (comp. cu Luca 17:20,21; vezi predicile lui Petru, Ştefan şi Pavel dacă pomenesc de paradisul pământesc sau au în centrul atenţiei pe Isus, căinţa şi conştientizarea oamenilor că erau păcătoşi: Fapte 2:14-39; 3:12-26; 5:29-32; 7:2-53; 9:20-22; 10:34-43;).

De fapt, martorii dau chiar învăţături contradictorii despre Regat, cum este cea din br. “Ce pretinde Dumnezeu”, unde la p.12, par.2 se spune: “Când S-a întors în cer El nu a fost întronat imediat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu (Evrei 10:12,13). În 1914, Iehova I-a dat lui Isus autoritatea pe care El I-o promisese. De atunci Isus domneşte în cer ca Rege numit de Iehova (Daniel 7:13,14).” Din acest paragraf reiese că Isus nu a fost întronat ca rege de la înălţarea lui la cer, ci din 1914, însă la p.7, par.6 din aceiaşi broşură se spune: “Isus a murit şi a fost înviat de Dumnezeu ca şi creatură spirituală şi apoi s-a întors în cer (1Petru 3:18). De atunci, Dumnezeu l-a făcut l-a făcut Rege.” Însă contradicţia continuă, căci la par. 5, se spune: “…Acestea (miracolele) au demonstrat ce va face El pentru omenirea ascultătoare când va domni ca Rege pe pământ.” Deci ne întrebăm: de când domneşte acum Isus ca Rege? De după înviere, din 1914, sau în viitor când va face miracole pe pământ din nou?

În concluzie, martorii nu predică evanghelia despre Regat predicată de primii creştini, care nu au predicat anul 1914, nici prea mult paradisul pământesc, ci l-au predicat pe Cristos, care este înţelepciunea, harul, planul de salvare şi puterea lui Dumnezeu, pentru cel ce crede şi se pocăieşte de păcate (Fapte 20:24-27; 1Corinteni 1:23,24; 2:1,2; Romani 10:9-13; 2Corinteni 5:14-21; Coloseni 1:27-29; 2:2,3,8-13).

Pentru a înţelege mai bine faptul că martorii lui Iehova predică o altă evanghelie de cea care a fost predicată de apostoli, şi au alte metode de convertire a oamenilor decât lucrarea Spiritului Sfânt, voi prezenta în continuare un tabel din care ne putem da seama de diferenţele dintre lucrarea Spiritului Sfânt şi lucrarea omenească pe care o fac martorii.

Mesajul şi metodele folosite de apostoli în primul secol e.n.	Mesajul şi metodele folosite de martorii lui Iehova.
MESAJUL: Dumnezeu iubeşte pe oameni, însă ei sunt păcătoşi, corupţi şi despărţiţi de El, însă prin jertfa lui Isus ei pot fi iertaţi şi împăcaţi cu Dumnezeu, dacă se căiesc sincer de păcate şi-l acceptă pe Isus ca Domn şi Salvator şi cred din inimă că el a murit şi a înviat pentru toţi oamenii. (2Corinteni 5:18-21; Fapte 2:31-39; 4: 10-12; 10:36-43).	MESAJUL: Dumnezeu promite un frumos paradis, în care nu va mai fi: boală, bătrâneţe, sărăcie, suferinţă şi moarte. Dacă cineva acceptă un studiu Biblic gratuit la domiciliu, va acumula o cunoştinţă exactă prin care va primi viaţa veşnică.
Scopul acestui mesaj: este de a-l conştientiza pe om de iubirea lui Dumnezeu, de faptul că este păcătos şi nu poate prin faptele lui bune să se apropie de Dumnezeu, ci doar prin Cristos, astfel omul care acceptă din inimă acest adevăr devine copil al lui Dumnezeu şi este adus la Cristos (Efeseni 2:8,9; 2Timotei 1:9,10).	Scopul acestui mesaj: este ca omul să fie instruit după principiile din cartea “Cunoştinţa” sau o altă carte şi să fie atras în Organizaţie. Omul care acceptă învăţăturile care i se vor preda în cadrul studiului din auxiliarele Societăţii este atras în Organizaţie, şi făcut dependent de ea.
SCHIMBAREA ÎN OM: se produce imediat ce omul acceptă aceste adevăruri simple, astfel omul primeşte Spiritul Sfânt, care începe să lucreze în credincios roada acestuia, şi să-l transforme după chipul lui Cristos şi se produce o cotitură radicală în viaţa lui, şi în ce priveşte practicarea păcatului, dar este implicată şi voinţa lui, cu umila recunoaştere a neputinţei omului şi cu setea de a primi ajutor de sus (Efeseni 1:13,14; Fapte 2:38-47; 16:14,15,29-34; Galateni 2:20; Filipeni 2:13; Tit 3:5-7).	SCHIMBAREA ÎN OM: se produce lent, pe măsură ce omul îşi însuşeşte principiile învăţate şi doreşte să aplice în viaţă, de pildă, astăzi la studiu a învăţat să nu mai fure, dacă este motivat destul de puternic de dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu nu mai fură, însă forţa implicată este doar o forţă a voinţei, a minţii, şi nu şi puterea Spiritului Sfânt, deoarece accentul nu este pus pe lucrarea lui Dumnezeu în om din cauza neputinţei lui, ci pe ce poate face omul pentru Dumnezeu.
efectul mesajului: îl smereşte pe om, îl conştientizează că este păcătos şi pierdut şi are nevoie de Cristos care este adevărul şi singură soluţie pentru a fi împăcat cu Dumnezeu, şi-l face dependent de El (1Corinteni 1:23-31; Fapte 2:37,38).	efectul mesajului: îl mândreşte pe om căci a acumulat o cunoştinţă superioară faţă de alţii, şi că el cunoaşte “adevărul” care constă în unele doctrine, pe care alte religii nu le au, şi îl face dependent de Organizaţie.
desfăşurarea progre-sului spiritual: omul aude evanghelia, îşi dă seama de păcătoşenia şi neputinţa sa, se căieşte, este salvat din păcat şi moarte prin credinţă, primeşte Spiritul Sfânt, care începe o lucrare de sfinţenie în persoană, se botează în apă, după care creşte în cunoştinţă şi maturitate, care îl ajută să rămână în salvarea lui Dumnezeu (Fapte 8:12,29-39; 16: 14,15, 29-34).	desfăşurarea progre-sului spiritual: omul aude mesajul martorilor şi îşi dă seama că Dumnezeu promite o lume nouă iar pentru a intra în ea e nevoie să studieze pentru ca să acumuleze o cunoştinţă prin care devine conştient că adevărul este în Organizaţie, face schimbări în viaţă, apoi devine vestitor nebotezat, apoi se botează, apoi pentru a fi salvat trebuie să fie într-o strânsă legătură cu Organizaţia.
salvarea se obţine prin: harul sau favoarea nemeritată a lui Dumnezeu, pe care ne-o însuşim prin credinţa în Isus, aceasta produce căinţă şi roade bune, astfel vei face fapte bune pentru că eşti salvat nu pentru a fi salvat, sau pentru aţi câştiga salvarea (Efeseni 2:8-10; Tit 3:5-7; Romani 3:22-26).	salvarea se obţine prin: acumulare de cunoştinţă, schimbări în viaţă, prin a deveni membru în Organizaţia martorii lui Iehova, în care va trebui să activezi pentru aţi câştiga salvarea, deci faci fapte bune nu pentru că eşti curat şi salvat, ci pentru a obţine salvarea.

În plus, este demn de menţionat că nu toţi creştinii sunt chemaţi la a avea slujba de Evanghelizator cum susţine Turnul de Veghere, căci Biblia spune că doar unii dintre creştini au acest dar, nu toţi sunt chemaţi la această slujbă (Efeseni 4:11). Astfel în primul secol existau creştini care erau implicaţi din plin în lucrarea evangheliei, aceştia erau apostolii şi evanghelizatorii, iar majoritatea creştinilor predicau evanghelia în mod ocazional, la rude, cunoştinţe, vecini, etc. Astfel de pildă, Pavel nu le îndeamnă pe văduvele tinere să predice ca evanghelizatoare (pioniere la Martori), ci să se căsătorească fiind gospodine (1Timotei 5:11-14). De asemenea este interesant că văduvele în vârstă, pentru a fi socotite adevărate văduve nu au ca criteriu, ,,dacă a predicat mult evanghelia”, ci: ,, O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat;  să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.” (1Timotei 5:9,10).

În altă ordine de idei, Martorii lui Iehova susţin că numai trebuie să-l predicăm pe Isus căci acesta este cunoscut. Însă conform Bibliei şi în prezent tot Cristos trebuie să fie subiectul central al Evangheliei (Coloseni 1:28,29; 1Corinteni 1:23,24; 2:2). Dacă în primul secol subiectul principal era Cristos, acesta este şi acum, căci noi nu putem modifica evanghelia, şi nici nu dorim să primim o altă evanghelie (Galateni 1:6-9). De asemenea, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelpciunea lui Dumnezeu, şi în El sunt ascunse toate bogăţiile cunoştinţei (Coloseni 2:2-4,8-10), astfel noi nu dorim ca oamenii să-şi întemeieze credinţa pe altceva, sau pe altcineva. Chiar dacă aparent Fiul lui Dumnezeu, este cunoscut ca fiind Isus, totuşi în general oamenii nu îl cunosc pe Isus Cristos (comp. cu 1Ioan 2:3-6), decât foarte superficial şi doar cu mintea, de aceea şi astăzi trebuie predicat tot Cristos şi acesta răstâgnit, ca oamenii să înveţe prin El, lepădarea de sine, adevărata cunoştinţă, adevărata cale spre Dumnezeu şi viaţa în iubire.

Dar chiar metodele de predicare sunt diferite, deoarece primii creştini pe lângă predicarea ocazională, ei foarte puţin predicau din casă în casă, ci căutau mulţimi de oameni (în singogi, în pieţe) pentru a predica, de altfel studiind Evangheliile şi cartea Faptele găsim doar trei pasaje despre predicarea din casă în casă (Luca 10.1,5-8; Fapte 5.42; 20:20) , pe când despre cea în public găsim zeci de pasaje - Luca 8.1-3; Matei 5:1,2; Fapte 2:14; 3:12; 10.17-20,24; 13:14,15,44; 14:1; 16.13,25-34; 17:1-4,10,17,19; 18.4,19; 19.8-10; 20:20,21; 24:10; 26.1,2; 28:17-23,30,31. Astfel metoda de lucru a apostolilor era următoarea: Ei mergeau într-o localitate, dacă acolo era o sinagogă predicau în ea, dacă nu în piaţă sau într-un loc unde se adunau oamenii (Fapte 17:17,22; 16:13). După ce predicau, cei ce credeau dintre mulţimea de ascultători erau botezaţi şi luaţi de o parte şi începeau cu aceştia să se întrunească în case particulare (Fapte 2:37-42; 17:34; 19:9,10). Aceştia la rândul lor predicau la cunoştinţe, rude, vecini şi astfel adunările creşteau. La Martorii lui Iehova se pune accentul pe lucrarea din casă în casă şi pe studii biblice, tocmai că lucrarea lor de predicare nu aduce o convertire autentică prin căinţă şi prin primirea Spiritului Sfânt, şi la ei ,,convertirea”, dacă o putem numi aşa, se produce lent sub impactul îndoctrinării omului în timpul studiului, astfel fiindcă nu este vorba de o naştere din Spiritul Sfânt care are loc în momentul când crezi în Isus din inimă, martorii folosesc o altă metodă care nu este biblică. Este adevărat că trebuie nu numai să vestim evanghelia, ci şi să învăţăm pe oameni, însă învăţarea trebuie să aibă loc după ce ai devenit ucenic (creştin) prin credinţă şi căinţă, şi nu pentru a deveni creştin, cum se întâmplă la Martorii lui Iehova (Matei 28:19,20; Fapte 19:9,10). Astfel ordinea este: predicaţi, cei ce acceptă mesajul devin ucenici, sunt botezaţi şi apoi învăţaţi.

Apostolii nu predicau de capul lor ci sub călăuzirea Spiritului Sfânt, astfel o dată Pavel a vrut să predice în Asia dar Spiritul lui Isus nu le-a dat voie, cu siguranţă inimile oamenilor nu erau pregătite pentru evanghelie, iar Isus ia vorbit lui Pavel printr-o viziune să meargă în Macedonia că acolo este nevoie de el (Fapte 16:6-10), astfel primii creştini au avut succes în mărturia lor căci erau călăuziţi supranatural de multe ori spre un câmp fertil de predicat, cât şi predica lor era inspirată (Ioan 14:26). Pe când Martorii lui Iehova predică în zone după organizarea Societăţii, nu după călăuzirea lui Isus, singurul care ne poate indica exact unde, cum şi când să predicăm pentru ca efectul să fie maxim, iar mesajul lor nu este inspirat de Dumnezeu.

Deci este clar că martorii lui Iehova predică o altă evanghelie, nu cea a harului lui Dumnezeu şi a lui Cristos (Fapte 20:24), ci cea a unei Organizaţii care pune accentul pe propriile fapte şi pe metode omeneşti, ceea ce nu poate conduce la pace cu Dumnezeu şi la roade prin Spirtul Sfânt (Isaia 64:6; Romani 3:20).

Dar să trecem la următorul semn prezentat în br. “Ce pretinde Dumnezeu”.

2. “Discipolii lui Isus trebuie să nu facă parte din această lume rea (Ioan 17:16). Ei nu se amestecă în afacerile politice ale lumii…evită comportamentul, practicile şi atitudinile dăunătoare care sunt răspândite în lume (Iacov 1:27; 4:4).”

Un alt lucru este că destui martori ai lui Iehova duc o viaţă duplicitară, în care are loc destul, conduita libertină, jocuri nesănătoase pe calculator, tot la fel ascultarea de muzică şi vizionarea de programe T.V necurate, egoismul, materialismul, lăcomia, care se poate vedea din lipsa dărniciei, şi din inventarea a tot felul de reguli în ce priveşte împrumutarea banilor, pofta ochilor, petrecerile, permisiunea ca unii martori să facă sport de performanţă, ceea ce implică spiritul de competiţie (1Corinteni 5:11; Efeseni 5:4,5; 1Petru 4:3; 1Ioan 2:15-17), sau aţi auzit voi cazuri de excludere pe motiv de lăcomie de avere sau zgârcenie? Sau poate martorii lui Iehova sunt imuni la lăcomie şi materialism? Cunosc cazuri clare de materialism, de participare la concerte de muzică lumească sau la discotecă, fără ca bătrânii să fi luat măsuri, cu toate că au aflat, însă pentru afirmaţia: “unele învăţături sunt şubrede şi discutabile” era să fiu exclus.

Poate mă vei întreba: există vreo biserică unde să nu existe şi uscături? Cu siguranţă nu, însă îţi spun trei lucruri care arată că religia martorii lui Iehova, este o parte a lumii. 1. În Iacov 1:27 se precizează: “Forma de închinare curată şi neîntinată din punctul de vedere al lui Dumnezeului şi Tatălui nostru este acesta: să te îngrijeşti de orfani şi de văduve, în necazul lor şi să te păstrezi fără pată din partea lumii.” Deci faptul că sunt într-o organizaţie care are nişte reguli despre neutralitate şi neimplicare în politică, etc. nu înseamnă că nu sunt o parte a lumii, ci conform cu Iacov 1:27 eu practic forma de închinare curată dacă nu sunt egoist şi mă păstrez fără pată din partea lumii, căci unii martori cred că dacă sunt în organizaţie dar au o viaţă dublă vor fi salvaţi, pe când chiar dacă în alte adunări creştine unii au o viaţă dublă, ei sunt învăţaţi că salvarea este ceva personal, tot aşa dacă eşti lumesc sau nu, astfel forma de închinare curată nu este o organizaţie ci un mod de viaţă, o decizie personală, cu privire la principiile la care aderi în viaţa ta de creştin. 2. Martorii lui Iehova nu au cum să învingă lumea căci nu sunt născuţi din nou sau din Dumnezeu, căci ei cred că doar 144.000 trebuie să se nască din nou, însă în 1Ioan 5:4 NW se spune: ”pentru că tot ce a fost născut din Dumnezeu învinge lumea…” Deci tot ce nu este născut din Dumnezeu nu poate învinge lumea, deoarece este din lume nu din Dumnezeu, fiind vrăşmaş cu El (Iacov 4:4), căci în Biblie nu sunt decât copii ai lui Dumnezeu transferaţi în Regatul cerurilor, sau copii ai Diavolului, supuşi lumii sale (1Ioan 3:1-10; Efeseni 2:1-6). De aceea, mulţi martori după un timp de la botezul lor cad într-un mod de viaţă egoist şi lumesc, căci nu au sămânţa lui Dumnezeu în ei, adică Spiritul Sfânt, prin care poate învinge faptele cărnii (Romani 8:13). 3. Pe lângă toate acestea cum pot ei să se păstreze separaţi de lume aflându-se într-o Organizaţie care tolerează practici lumeşti, ca cele despre curtea cu juri, despre împrumuturi de bani după reguli omeneşti, împodobirea cu lucruri scumpe, şi este dezinteresată de a face curăţenie printre cei lacomi, egoişti şi zgârciţi în congregaţie, nepunându-se accentul decât pe a-i aduce pe oameni în organizaţie nu pe a-i ajuta pe fraţi şi pe cei săraci din lume material, ceea ce ar mistui egoismul şi zgârcenia. Ei sunt interesaţi doar de o formă exterioară de sfinţenie care izbeşte privirea şi de un activism prin care să îndoctrinăm câţi mai mulţi oameni, nu ca şi Pavel care a descris lucrarea sa de predicare în teritoriu repartizat, prin cuvintele: “Numai că trebuia să ne aducem aminte de cei săraci. Tocmai acest lucru m-am şi străduit realmente să-l fac.” De aceea te întreb, în teritoriu în care mergi din casă în casă, ai pus în aplicare acest exemplu al lui Pavel de a-i căuta pe cei săraci pentru a-i ajuta? Sau ai primit o astfel de învăţătură prin “Ministerul nostru” din partea Organizaţiei?

În concluzie putem descrie starea din congregaţii prin cuvintele lui Pavel din 2Timotei 2:17 BCR: “…cuvântul lor roade ca o cangrenă.” Da cuvântul şi învăţătura lor nu are putere să-I ducă la tot mai multă sfinţenie şi lepădare de sine, ci are putere să-l transforme pe prozelit într-o persoană tot mai vicleană şi care să ştie să se strecoare cu abilitate printre principiile lui Dumnezeu, la ei se potrivesc cuvintele Domnului din Matei 23:15 NW: “Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor! Pentru că voi străbateţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit şi, când devine, faceţi din el o persoană pasibilă de Gheenă de două ori mai mult ca voi.” Dar să ilustrez, pentru martori este păcat să spui la cineva care ţine Paştele: “sărbători fericite”, sau să urezi viaţă lungă, celui ce a împlinit o anumită vârstă, însă să dansezi pe muzică lumească, sau să jocuri pe calculator care-ţi fură timpul şi mintea nu este păcat. Este păcat să ţi revelionul sau anul nou, dar să faci destindere şi petrecere în noaptea de revelion nu este păcat, este păcat să ţi sărbătoarea învierii Domnului, însă nu este păcat să-ţi celebrezi ziua nunţii.

Este clar spiritul fariseic, căci ei au multe reguli şi învăţături în toate domeniile (programe de televizor, muzică, internet, etc.) însă cum se face că membri nu prea respectă principiile Bibliei? Simplu, revistele permit şi subterfugii, în plus, cum poate învinge lumea cineva care înţelege prin a fi spiritual, doar a activa în congregaţie şi lucrare, şi nu înţelege că a fi spiritual izvorăşte în primul rând, din cât petreci în prezenţa lui Dumnezeu, nu din ceea ce faci pentru Dumnezeu.

1. IUBIRE: a) de fraţi, nu există un interes sincer, chiar organizat pentru bunăstarea şi ajutorarea fraţilor, ca în primul secol, unii marginalizaţi şi uitaţi, destui se plâng de lipsa iubirii. b) iubirea de semeni se rezumă în general la a-i ajuta să intre în Organizaţie. c) iubirea de duşmani, se rezumă la a nu face armata şi a nu participa la războaie, astfel martorii nu prea stăruie în rugăciune pentru ei, sau să le arate binefacere şi dărnicie.
2. RESPECT FAŢĂ DE BIBLIE: martorii lui Iehova urmează învăţături care contravin bibliei, iar autoritatea supremă, este Turnul de Veghere nu Biblia.
3. NUMELE DIVIN ONORAT: Până în 1931 nu s-a prea folosit, în prezent se foloseşte o formă inexactă a numelui, pe care pun un accent exagerat, iar prin neascultarea de alte porunci îl dezonorează.
4. PREDICAREA DESPRE REGAT: De când există această Organizaţie şi până în prezent se predică o altă evanghelie, a unor ani ca 1914, 1918, 1925, 1935, şi nu se pune accentul pe Cristos care este punctul central al evangheliei (Galateni 1:6-9; 1Corinteni 2:1,2).
5. NU FAC PARTE DIN LUME: Până în 1929 s-a permis participarea la războaie şi politică, iar în prezent se permit alte lucruri lumeşti, de asemenea ei nu sunt născuţi din Dumnezeu şi astfel nu pot birui lumea.

Pe lângă toate acestea trebuie să înţelegem că adevăraţii creştini nu-şi pot permite jumătăţi de măsură, căci ei ţin cont de următoarele principii:

• “puţină plămădeală dospeşte întreaga frământătură.” (Galateni 5:7-9 NW).
• “…cine va păzi toată legea şi va greşi într-o singură poruncă se face vinovat de toate” (Iacov 2:10 NW).
• “…şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.” (Luca 16:10 NW).

Înainte însă de a merge la următorul capitol, vreau să abordez şi un alt semn de identificare al adevăraţilor creştini, descris în 2Corinteni 3:17 NW unde se spune: “…Unde este Spiritul lui Iehova acolo este libertate.” Libertatea creştină nu înseamnă fărădelege sau o conduită lumească, ci înseamnă a trăi în iubire călăuzit de Spiritul sfânt, nu de reguli umane restrictive şi care de fapt în final de duc tot la păcat, ci de libertatea existentă şi arătată în Cristos.

TEMELE LA ÎNTRUNIRI: în congregaţiile martorilor lui Iehova cu ocazia programelor, totul este pregătit dinainte, adică, oricare martor care ţine o cuvântare sau o temă pe bază de întrebări şi răspunsuri, nu poate ţine ce subiect crede el că este nevoie, sau cum este călăuzit de Dumnezeu, ci trebuie să ţină tema pe baza programului şi a materialelor stabilite şi furnizate de Societatea Turnul de Veghere, deci aceasta i-a locul Spiritului Sfânt în ce priveşte călăuzirea programelor în congregaţie, astfel nu există libertatea existentă în primul secol descrisă de Pavel prin cuvintele din 1Corinteni 14:26 NW : “Ce este de făcut deci, fraţilor? Când vă întruniţi, unul are un psalm, altul are o învăţătură, altul are o revelaţie, altul are o limbă, altul are o interpretare. Toate să aibă loc pentru zidire.” Deci între primii creştini exista o libertate care permitea Spiritului Sfânt să se manifeste în fiecare, însă Conducerea martorilor nu permite aşa ceva, ceea ce conduce ca ei să stingă Spiritul, cât şi revelaţiile şi orice învăţătură pe care Dumnezeu a pus-o pe inima fraţilor (1Tesaloniceni 5:19-21).

ÎMBRĂCĂMINTE: martorii sunt obligaţi la întruniri şi în lucrarea de predicare să poarte o îmbrăcăminte de unde să nu lipsească cravata, de asemenea temele nu se pot ţine decât în sacou şi cravată, după cum suntem învăţaţi de cartea “Ghidul Şcolii” p.184,185, iar dacă nu vin astfel îmbrăcaţi şi dacă poartă barbă, sunt sfătuiţi în particular, iar ulterior dacă nu se schimbă nu vor mai primi teme. Însă Biblia nu ne dă astfel de reguli de îmbrăcăminte pentru cei ce merg în lucrarea de predicare sau pentru cei ce învăţau în adunările de atunci, este adevărat că trebuie să fim curaţi şi modeşti, dar acesta nu înseamnă să fim în costum şi la cravată, în plus, Isus săracul conform acestei reguli din “Ghidul Şcolii” nu s-ar fi putut înscrie la Şcoala de Minister Teocratic, căci el purta barbă (Isaia 50:6). Pentru a înţelege că acestea nu sunt vorbe în vânt, cunosc un caz, în care un martor al lui Iehova şi-a lăsat barbă dar într-un mod estetic, şi nu a mai primit teme, iar supraveghetorul Şcolii I-a spus că dacă nu se rade nu va mai primi teme. Deci putem spune că este Spiritul lui Iehova la întrunirile martorilor? Nu căci “Unde este Spiritul lui Iehova acolo este libertate.”

SALUTURI: în congregaţiile martorilor lui Iehova, în general membri se salută între ei cu saluturi folosite şi de cei din lume, dar nu aceasta e problema, ci faptul că privesc pe cei ce folosesc saluturi biblice ca fiind fanatici sau sectanţi, astfel dacă un martor îl salută pe un bătrân de congregaţie sau pe alţi martor cu saluturi ca: “Pace vouă” (Luca 24:36 NW); sau cu: “Bunătatea nemeritată a Domnului Isus să fie cu voi” (1Corinteni 16:22 NW); sau cu “Vă salut în Domnul” (Romani 16:22 NW), etc. ar fi considerat fanatic, şi probabil marginalizat în congregaţie fără a mai primi privilegii, dacă nu crezi experimentează, salută cu “pace” pe cei din congregaţia ta.

RUGĂCIUNI: martorii au foarte puţine rugăciuni atât la programe cât şi în general în viaţa particulară, căci ei în unele domenii sunt mai dependenţi de Organizaţie ca de Dumnezeu, ei nu ştiu că primii creştini au avut întruniri la care doar se rugau fără a face altceva, pentru a primi călăuzire, putere, eliberare, şi a fi în părtăşie cu Tatăl lor (Fapte 1:13,14; 12:5; 20:36-38). Dar mai mult decât atât, dacă la întrunirile martorilor te-ai pune în genunchi să te rogi, sau te-ai ruga cu mâinile ridicate, etc. ai fi considerat fanatic, deci există libertate în această religie care are pretenţia că este călăuzită de Spiritul lui Dumnezeu în tot ce face? Nu, căci “Unde este Spiritul lui Iehova acolo este libertate.”

SĂRBĂTORI: un alt aspect în care libertatea creştină este grav prejudiciată sunt sărbătorile, astfel un martor are voie să ţină doar o singură sărbătoare pe an, şi anume: Comemorarea morţii Domnului Isus, este adevărat că cina Domnului este singura sărbătoare poruncită în mod expres în Noul Legământ de către Isus (Luca 22:19), însă aceasta poate fi ţinută de mai multe ori pe an, după cum am văzut în capitolul precedent. În plus, există un principiu cu privire la libertatea creştină legat de sărbători pe care martorii nu-l cunosc, iar Conducerea nu ţine cont de el cu toate că îl cunoaşte. Este vorba de textul din Romani 14:5,6 BC unde se spune: “Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele Sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face.” Am ales traducerea Cornilescu căci ea parafrazează şi subliniază mai bine libertatea creştină, însă în orice traducere, ideea de bază este susţinută, şi anume: că fiecare creştin poate decide pentru el, dacă va considera o zi mai deosebită ca alta, şi dacă face acest lucru, poate alege anumite zile să ţină anumite sărbători sau celebrări de evenimente pentru Domnul. Este interesant cum este explicat în cartea: “Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor” acest pasaj, care poate ar uimi pe mulţi martori dacă ar afla de această explicaţie, care sună astfel: “Creştinii nu se află nici sub porunca de a ţine o zi, nici sub interdicţia de a nu ţine.” Însă câţi martori sunt conştienţi de această libertate? Oare ce s-ar întâmpla dacă ar auzi bătrânii de congregaţie că un martor ar ţine învierea Domnului? Căci a celebra evenimente importante din Biblie care se pot calcula la o dată fixă ca: intrarea lui Isus în Ierusalim, cu 5 zile înainte de moartea sa (Ioan 12:1,12-15); învierea Domnului după trei zile la 16 nisan (1Corinteni 15:4), înălţarea la cer cu 40 de zile după înviere (Fapte 1:3), coborârea Duhului Sfânt la Penticostă după 50 de zile (Fapte 2:1-41 comp. cu Levetic 23:15,16). Aceste celebrări nu sunt obligatorii ci facultative, fiecare creştin poate decide sa le ţină sau să nu le ţină (Romani 14:5). Oare aceste evenimente nu sunt mai importante decât celebrarea zilei nunţi pe care mulţi martori căsătoriţi o ţin? Probabil te întrebi: putem ţine sărbători care nu au fost poruncite expres în Biblie? Răspunsul la această întrebare este DA, căci avem principiul din Romani 14:5,6, dar şi exemple concrete de oameni care au inventat sărbători fără să fi fost dezaprobaţi de Dumnezeu, iar în continuare voi da exemplele pe care le cunosc eu din Biblie:

Deci, în concluzie putem sărbătorii şi alte sărbători decât cina Domnului care a fost poruncită expres, dacă prin aceste sărbători îi aducem onoare lui Dumnezeu şi lui Isus, însă martorii lui Iehova nu pot face lucrul acesta şi nici alte lucruri îngăduite de principiile libertăţii creştine, ceea ce înseamnă că în Organizaţie nu este libertate, deci nici Spiritul lui Iehova, căci “Unde este Spiritul lui Iehova acolo este libertate.”

Capitolul – 6 Doctrine elementare pierdute de martorii lui Iehova!

Moto: “…am găsit necesar să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi din greu pentru credinţa care le-a fost transmisă sfinţilor o dată pentru totdeauna.”

Iuda 3 NW

Societatea Turnul de Veghere se laudă că Organizaţia lor este o întoarcere la creştinismul primar, şi condamnă alte biserici şi mişcări creştine prin faptul că acestea au doctrine babilonice şi au pierdut unele doctrine existente în primul secol, ca de exemplu faptul că toţi creştinii sunt miniştri şi deci toţi trebuie să proclame evanghelia nu doar predicatorii, astfel martorii spun despre unele învăţături ca fiind: “doctrinele pierdute ale creştinătăţii”, însă ei uită că şi ei au doctrine elementare pierdute, după cum vom vedea în continuare.

Prima doctrină de aici este: “căinţa de faptele moarte”, astfel mesajul de bază al evangheliei predicate de Isus şi apostoli era căinţa sau pocăinţa (Matei 4:17; Fapte 2:38), însă martorii lui Iehova nu predică căinţa ca mesaj fundamental al evangheliei, adică să le spună oamenilor că sunt păcătoşi şi că trebuie să se căiască, niciodată nu am auzit cât am fost martor vreo introducere, sau vreun martor să spună oamenilor: “căiţi-vă”. În plus, dacă martorii ar avea această doctrină dezvoltată din plin în armonie cu Biblia, ar primi şi darul Spiritului Sfânt şi deci şi participarea la Noul Legământ, însă tocmai de aceea oamenii nu se nasc din Dumnezeu la predica lor, căci ei nu predică o evanghelie a căinţei, ci acest subiect este tratat superficial, mai târziu în timpul studiului şi nu ca mesaj de bază.

A doua doctrină este “credinţa în Dumnezeu”, chiar şi la acest capitol martorii au perimat această credinţă prin faptul că susţin că Dumnezeu nu ne mai vorbeşte astăzi în mod personal ci doar prin “sclavul fidel”, ceea ce este fals (Iacov 1:5; Evrei 3:7,8), nu mai face miracole, însă Isus spune în Ioan 14:12 BCR: “…cine crede în mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari decât acestea…” deci oricine crede cu sinceritate în Isus poate face prin credinţă lucrări de putere, şi aici textul nu se referă numai la lucrarea de predicare, căci Isus vorbeşte la plural spunând “lucrările” nu “lucrarea”, dar aceste miracole se vor face PRIN CREDINŢĂ.

A patra doctrină prezentată în acest pasaj este: “punerea mâinilor”, aceasta este o doctrină nu numai pierdută în parte, ci o doctrină pierdută complet, despre care majoritatea martorilor nu ştiu nimic, dar ea este prezentată de apostolul Pavel ca fiind o doctrină primară. În continuare voi prezenta pe scurt ceea ce învaţă Biblia despre punerea mâinilor. În Noul Legământ, se pun mâinile pe capul cuiva pentru a-l binecuvânta (Marcu 10:16), a numi într-o slujbă în congregaţie (Fapte 6:2-6; 1Timotei 5:22), a primi Spiritul Sfânt de la cineva cu autoritate (Fapte 8:17; 19:6), sau anumite daruri spirituale (1Timotei 4:14; 2Timotei 1:6). Este curios că la martorii lui Iehova instalarea în slujba de supraveghetor sau slujitor ministerial (diakon), nu se face prin punerea mâinilor, însă vedem din 1Timotei 4:14; 5:22 că punerea mâinilor nu o făceau doar apostolii, ci şi bătrânii de congregaţie. Deci această doctrină simbol al comuniunii dintre credincioşi şi al numirii în slujbă, care se poate aplica şi astăzi, cel puţin cu ocazia numirilor din congregaţie este complet eliminată de martorii lui Iehova.

Următoarea doctrină este “învierea morţilor şi judecata veşnică”, pe care martorii le-au încâlcit foarte tare, susţinând anul 1918 pentru prima înviere, şi primii ani de la începutul mileniului pentru a doua înviere, când de fapt învierile au loc la începutul mileniului şi la încheierea lui (Apocalipsa 20:4-6). Cât despre judecată, aceasta este o doctrină foarte tare perimată, căci martorii neagă judecata finală a tuturor oamenilor decedaţi despre care vorbeşte Biblia în Apocalipsa 20:11-15.

Alte doctrine şi practici elementare printre primii creştini pe care martorii fie le-au eliminat complet fie le-au distorsionat de numai pot fi identificate ca fiind apostolice. De pildă, mesele agape sau de iubire pe care primii creştini le ţineau (2Petru 2:13; Iuda 12), dar despre care martorii nu ştiu nimic, deoarece nu prea se potriveşte bine în viziunea Societăţii aceste mese la care erau adunaţi toţi creştinii (Fapte 2:42). Sau învăţătura despre “kharisme” sau darurile Spiritului Sfânt, pe care martorii o neglijează complet, căci de fapt cum mai pot ei să înveţe că fiecare creştin are un dar cum spune Biblia cel puţin (1Petru 4:10), căci atunci programul de întrunire ar trebui cârmuit de călăuzirea Spiritului Sfânt, dar aşa ele sunt călăuzite de directivele de la Broklin sau de la Filiale făcând astfel ca Spiritul să fie stins, căci degeaba dă Spiritul Sfânt daruri dacă acestea sunt blocate să fie folosite (1Corinteni 12:4-7,11; 1Tesaloniceni 5:19-21). Însă să vedem ce spune Biblia despre daruri.

În Biblie găsim următoarele liste cu daruri: Romani 12:6-8; 1Corinteni 12: 8-10, 28-30; Efeseni 4:11; 1Petru 4:10,11, dar acestea nu sunt exaustive (complete), să enumerăm totuşi aceste daruri: apostolatul, prorocia, învăţarea, evanghelizarea, păstorirea, deosebirea duhurilor, cuvântul de înţelepciune, de cunoştinţă, administrarea, conducerea, îmbărbătarea, darul minunilor, al vindecărilor, al credinţei, vorbirea în limbi, tălmăcirea limbilor, ajutorarea, slujirea, dărnicia, milostenia, vorbirea iscusită. Mai există şi alte daruri care nu apar în listele cu daruri, ca de pildă: darul iscusinţei manuale (Exod 31:1-3), darul ospitalităţii (1Petru 4:9,10), daruri muzicale, adică de a compune şi a cânta cu iscusinţă (Efeseni 5:18,19), darul mijlocirii în rugăciune (1Timotei 2:1; Zaharia 10:10), darul fricii sănătoase de Iehova (Isaia 11:2), exorcizării, sau darul scoaterii demonilor (Matei 10:8; Marcu 6:13), etc. După unii erudiţi toate darurile sunt permanente în adunarea creştină, după alţii unele daruri ca darurile semne, sunt temporare pentru anumite perioade de timp, este bine ca fiecare să cerceteze Biblia pentru a primi lumină în această privinţă. Astfel martorii chiar dacă cred că darurile semne nu se mai manifestă astăzi, totuşi ei ar putea ca alte biserici care cred ca şi ei, să se dea învăţătură şi libertate în manifestarea darurilor celorlalte ca: învăţarea, evanghelizarea, păstorirea, administrarea, conducerea, îmbărbătarea, ajutorarea, slujirea, dărnicia, milostenia, vorbirea iscusită.

Tot Biblia ne face de cunoscut şi slujbele sau funcţiile care existau în adunările din primul secol şi anume: apostolul, profetul (prorocul), păstorul, învăţătorul, evanghelizatorul (evanghelistul), slujitorul (diakonul), aceste slujiri apar în Efeseni 4:11; 1Timotei 3:8, dar pe care unele martorii le-au pierdut, cu toate că ele trebuie să fie până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi starea de om matur, adică până la venirea lui Cristos (Efeseni 4:11-13).

După cum am văzut fiecare credincios are cel puţin un dar (1Petru 4:10), însă martorii lui Iehova nu au căci această doctrină este pierdută în Organizaţie tocmai cu scopul unei mai bune manipulări din partea Conducerii. De asemenea, după modul cum sunt organizate întrunirile martorilor lui Iehova, conducerea acestora vrea să facă din toţi martorii, învăţători şi evanghelizatori, căci aceasta corespunde cu planul lor de a atrage cât mai mulţi în Organizaţie, dar lucrul acesta nu este posibil, căci Isus i-a dat pe unii învăţători, pe alţii evanghelizatori, şi la alţii alte slujbe şi daruri (Efeseni 4:11). Astfel cu ei se împlinesc cuvintele din 2Timotei 3:7 BCR unde se spune: “care totdeauna învaţă şi nu pot ajunge niciodată la cunoştinţa adevărului.”

Capitolul – 7 Extreme şi exagerări ale Martorilor lui Iehova?

Moto: “Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic…”

“Scopul poruncii este dragostea dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută. Unii fiindcă n-au nimerit ţinta au rătăcit spre vorbiri deşarte. Ei vor să fie învăţători ai legii şi nu ştiu ce spun, nici ce afirmă cu atâta tărie.” 1Timotei 1:5-7 BCR

Cu toate că studenţii în Biblie au celebrat zilele de naştere cu mare fast, acest lucru până în 1926 (JV p.200), în prezent ţinerea zilelor de naştere, sau simpla felicitare a unei persoane pentru împlinirea unei vârste, este un păcat care poate atrage după sine, excluderea. Înainte de a dezbate argumentele pro şi contra, vreau să spun din start că nu sunt un adept înfocat al petrecerilor sau al sărbătorilor. Însă nu îmi place când facem din părerea noastră o lege şi dăm putere cuvântului omenesc ca şi cum ar fi divin, învăţându-i pe oameni un punct de vedere omenesc dar prezentat ca şi cum ar fi punctul de vedere al lui Dumnezeu. Aceasta făceau unii din timpul lui Pavel despre care El spune: “Ei vor să fie învăţători ai legii şi nu ştiu ce spun, nici ce afirmă cu atâta tărie”, aceasta fac martorii în unele domenii doctrinale, ca de exemplu celebrarea zilelor de naştere, care este catalogată ca fiind un obicei păgân (Argumente p.425-427), iar în această privinţă se aduc două tipuri de argumente: citate din unele enciclopedii care spun că obiceiul de a da cadouri, a tortului cu lumânări, a sufla în lumânări, etc. vine din păgânism, însă martorii uită că şi verigheta pe care ei o poartă este tot un simbol venit din păgânism, dar pe care ei o practică pentru că şi-a pierdut simbolistica idolatră, dar tot aşa cei ce oferă daruri, nu oferă pentru a fi ocrotit de demoni, ci din iubire. Martorii lui Iehova susţin că este greşită ţinerea aniversării zilei de naştere şi din cauză că cu aceea ocazie nu Dumnezeu este glorificat, ci persoana sărbătorită, însă ei uită că martorii pot celebra ziua căsătoriei W 1998 15/10 p.30,31, în care centrul atenţiei este cuplul căsătorit şi nu Dumnezeu. Şi de asemenea nu ştiu, că unii dintre creştinii evanghelici îşi celebrează ziua de naştere fără a apele la obiceiuri cu conotaţii spiritiste, ca tortul cu lumânări şi spunerea unei dorinţe, ci într-un spirit de fraternitate şi căldură a dragostei, fără excese de mâncare şi băutură şi fără ca cel sărbătorit să fie ridicat în slăvi. Celălalt tip de dovezi, sunt cele trei versete în Biblie unde apare expresia: “ziua de naştere” în Geneza 40:20-22; Matei 14:6-10, unde cei ce au sărbătorit-o au fost păgâni, şi cu aceea ocazie a avut loc o crimă, însă aceste relatări nu conţin porunca din partea lui Iehova de a nu ţine ziua de naştere. Iar faptul că cu aceste ocazii a avut loc crime, nu înseamnă că la toate celebrările are loc o omucidere. Cât despre textul din Ecleziast 7:1-3, aici ni se spune că ziua morţii din anumite motive este mai bună decât ziua naşterii, după cum întristarea uneori este mai bună ca râsul, însă aceasta nu înseamnă că râsul nu este bun, tot aşa nu înseamnă că ziua de naştere nu este bună, căci toţi ne-am născut într-o zi. Un exemplu de bucurie cu ocazia naşterii a fost la naşterea lui Ioan Botezătorul (Luca 1:13,14,57,58), deci şi ziua naşterii poate aduce bucurie.

Există însă texte Biblice şi situaţii similare pe care martorii le trec cu vederea şi care au o anumită legătură cu acest subiect, de exemplu ceea ce a făcut fiica lui Iefta (Judecători 11:37-40), adică pur şi simplu a fost promotoarea unei sărbători în cinstea fecioriei ei, oare nu a fost ea în centru atenţiei, şi totuşi nu a fost condamnată de Iehova. Un alt exemplu este cel al fiilor lui Iov, care dădeau petreceri pe rând, probabil şi cu ocazia zilei lor de naştere, după cum reiese din Iov 1:4,5 Versiunea parafrazată “Living Bible”, unde se spune: “În fiecare an, când fiecare îşi celebra ziua de naştere, fiii lui Iov dădeau câte o petrecere.” Este interesant că Iov aducea jertfe pentru fiii lui pentru posibile păcate în inima lor, după cum spune v.5 dar nu pentru păcatul petrecerii zilei de naştere.

Martorii lui Iehova, cred că prin abţinerea de la transfuzii de sânge respectă cu scrupulozitate legea lui Iehova. Însă este interesant că Conducerea martorilor, nu-i lasă pe martori în mod individual să tragă aceste concluzii din Biblie, ci li se impune un anumit punct de vedere care are cel mult o bază deductiv-speculativă şi nu o bază clară în Sfintele Scripturi. Acest lucru este valabil şi cu privire la transfuziile de sânge, pe care “Sclavul Fidel” le interpretează ca fiind tot una cu a mânca sânge, practică pe care Biblia o interzice (Levetic 17:10-14; Fapte 15:28,29). Eu cred că acceptarea sau ne-acceptarea unei transfuzii de sânge ar trebui lăsată la decizia conştiinţei fiecăruia, deoarece în Biblia nu apare această practică, iar a mânca sânge nu este totuna cu a primi transfuzie de sânge după cum vom vedea în continuare. Nu înainte de a spune că pentru un martor a accepta o transfuzie de sânge chiar într-o situaţie critică poate atrage după aceea excluderea din Organizaţie, deci în gândirea Organizaţiei această practică este echivalentă cu păcatul curviei, însă curios dacă un martor mănâncă lucrurile jertfite idolilor, care de fapt apar în aceeaşi listă cu abţinerea de la sânge (Fapte 15:28,29), nu este nici măcar mustrat judiciar, vi se pare corect? Dar în continuare să intrăm în adâncime, pentru a vedea de ce transfuziile de sânge nu sunt echivalente cu a mânca sânge, despre care Biblia ne spune că este păcat (Deuteronomul 12:23). Dacă analizăm textele cele mai explicite din Geneza 9:3,4 şi Levetic 17:10-14, ne dăm seama ce se putea face cu sângele scurs dintr-o creatură moartă, şi motivul pentru care Dumnezeu ne-a poruncit să nu mâncăm sânge. În această privinţă, în Levetic 17:11-13 BC ne este explicat motivul pentru care mâncarea sângelui este interzisă, aici se precizează: “Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge. Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână.” Deci viaţa unei creaturi constă în sângele ei, care este o parte componentă vitală pentru a exista, cât şi reprezintă viaţa, căci prin sânge se face ispăşirea păcatelor. Deci evreii nu puteau să folosească sângele decât la jertfele de acoperirea păcatelor, celălalt sânge care nu era folosit la jertfe trebuia să fie îngropat în pământ, însă dacă ne gândim bine există diferenţe între a mânca sângele unei creaturi moarte şi a primi sânge dintr-o creatură vie, căci evreii care ţin legea cu rigurozitate din zilele noastre, nu mănâncă sânge de nici un fel, nici preparate care conţin sânge, însă în cazuri în care implică nevoia de transfuzie aceştia nu o refuză, pentru că nu consideră a mânca sânge sinonim cu a primi sânge prin transfuzie. De ce spun eu cu atâta tărie că a mânca sânge nu este totuna cu transfuzia de sânge, ei bine în continuare voi prezenta un tabel cu diferenţele dintre aceste două practici:

Fără a avea pretenţia că am epuizat acest subiect, vreau doar să mai precizez, că nu neg foloasele înlocuitorilor de sânge ca dextranul, soluţia salină, etc., nici faptul că uneori transfuziile de sânge sunt periculoase din cauza ne-testării suficiente a sângelui donat, însă martorii lui Iehova exagerează când nu acceptă nici măcar propriul sânge ca să fie stocat şi folosit mai târziu, sau când nu acceptă nici chiar în situaţii limită derivate din sânge ca: eritrocite, leucocite, etc. Sau când poartă cu ei tot timpul şi în mod obligatoriu o hârtie care conţine o directivă medicală, un document prin care cel care îl poartă ordonă cadrelor medicale ca indiferent de situaţie să nu i se administreze sânge, care de fapt în Biblie este viaţă.

Traducerea Lumii Noi (în engleza, New World Translation) este traducerea oficiala a Bibliei Martorilor lui Iehova publicata de Turnul de Veghere şi Societatea Tractatului din Brooklyn, New York, şi care acum este folosita de aproape majoritatea Martorilor din lume. Cu toate că martorii lui Iehova laudă mult traducerea lor a Bibliei ca fiind cea mai bună şi exactă, uneori chiar făcând referire la unul sau doi erudiţi care au declarat unele lucruri favorabile în favoarea acestei traduceri, însă în realitate dacă o compari cu textul ebraic şi cel grecesc, această traducere în multe puncte este inexactă şi părtinitoare, pentru a susţine doctrinele Turnului de Veghere. Deşi nu a apărut tradusa în întregime şi în româneşte, ea este citata în publicaţiile organizaţiei din limba romana, fiind astfel folosita şi de către Martorii romani. Aceasta traducere a fost aspru criticata pentru redările ei părtinitoare. Aceasta scurta analiza nu doreşte decât sa atragă atenţia creştinilor cât si ne-creştinilor asupra unei Biblii care pe nedrept se poate numi aşa, să dezvăluie câteva din metodele folosite la falsificarea Cuvântului lui Dumnezeu şi adaptarea Lui la doctrinele prestabilite ale cultului Martorilor lui Iehova.

Este de asemenea necesar să clarific de la bun început ce înseamnă să acuzi o traducere a Bibliei de părtinire doctrinară. Deşi toate traducerile Bibliei, care s-au efectuat pană acum reflectă într-o oarecare măsură convingerile doctrinare ale traducătorului, unele traduceri sunt prea părtinitoare ajungând pană în punctul în care distorsioneaza grav înţelesul Bibliei cum este cazul în traducerea NW. Recunoscând acest fapt, că toate traducerile reflecta unele părtiniri şi înclinaţii, însă din partea unei Organizaţii care pretinde că este singura religie aprobată de Dumnezeu, că are cea mai bună traducere a Bibliei, şi tocmai scopul acestei traduceri era de a repara unele greşeli de traducere, însă a făcut altele tot foarte grave, şi cu scopul de a susţine doctrinele Turnului de Veghere, acest lucru nu ar fi trebuit să se întâmple.

Pentru textele care vor fi discutate nu se va recurge la examinări complete ci doar la scurte comentarii pentru a se putea acoperi un număr cât mai mare de pasaje. În cele mai multe cazuri cititorul poate verifica ce s-a spus consultând propria (daca poseda una!) Traducere Interliniară a Regatului a Scripturilor Greceşti folosită de Martorii lui Iehova. Aceasta traducere interliniara are tipărită pe partea dreapta a paginii ediţia din 1984 a Traducerii Lumii Noi a Noului Testament. Pe partea stânga se afla textul în greceşte din 1881 al lui Westcott-Hort cu propria traducere interliniară cuvânt cu cuvânt din 1969 a Societăţii Turnului de Veghere, care este tipărită dedesubtul cuvintelor greceşti ale lexiconului Westcott-Hort. Editorii Traducerii Interliniare a Regatului explica scopul acestei lucrări: "Traducerea interliniara cuvânt cu cuvânt şi Traducerea Lumii Noi sunt aşezate paralel în pagină astfel încât să poată fi făcute comparaţii între texte. Doar aşa se poate determina acurateţea oricărei traduceri moderne"(!?)

Numai comparând versiunea The Kingdom Interlinear, care este un interliniar grec-englez, acesta a fost retipărit de Societate în 1985 şi este mult mai literal ca Traducerea Lumii Noi, observi diferenţe şi tendinţe care trag foc la oala Turnului de Veghere. De fapt, cei ce laudă Traducerea Lumii Noi, sunt doi sau trei erudiţi, a căror declaraţii se perpetuează şi se repetă în publicaţiile Societăţii, iar unele dintre aceste laude se referă la Traducerea Lumii noi, prima ediţie din 1961 şi nu la ediţiile ulterioare care sunt tot mai falsificate.

O primă categorie de falsuri în Traducerea Lumii Noi, este cea a cuvintelor introduse în plus, dar care şi schimbă sensul textului, să dau un exemplu textul din Evrei 9:27 care conform cu NW sună astfel: “Şi, aşa cum oamenilor le este rezervat să moară o dată pentru totdeauna, iar după aceea o judecată,” cuvintele “pentru totdeauna,” nu apar în textul grecesc nici în interliniarul Societăţii, ci sunt introduse în plus, făcând ca doctrina despre judecata morţilor să fie perimată.

Un alt exemplu este cel din 1Timotei 3:8 unde apare în greacă cuvântul: “diako,nouj” tradus în alte traduceri cu “diaconii” BCR sau “slujitorii” NT.93, doar în Traducerea Lumii Noi s-a mai adăugat un cuvânt fiind tradus cu: “slujitorii ministeriali” ca să se potrivească cu Organizarea martorilor lui Iehova care le spune la diakoni, “slujitori ministeriali”, însă dacă Pavel dorea să-I numească aşa, ar fi scris “slujitori ministeriali” însă el scrie doar: “slujitorii”( “diako,nouj”- “diakonos”).

În Romani 8:28, expresia "toate lucrurile" este schimbata cu, "toate lucrurile sale". Lucrul acesta sugerează că Dumnezeu nu lucrează "toate lucrurile" împreuna pentru binele acelora care-l iubesc pe Dumnezeu, ci doar acele lucruri pe care El însuşi le face şi asupra cărora El are controlul. Aceasta retraducere îngăduie ca crezul lor sa fie că Dumnezeu nu are control asupra tuturor lucrurilor, ceea ce este o foarte slaba percepţie a atotputerniciei Sale.

Unele din adăugirile din NW, schimba înţelesul atât de clar încât falsifică sensul textului, astfel în 1 Corinteni 14:14-16, expresia "dar al" este adăugată, schimbând cuvântul "spiritul" cu "dar al spiritului". Rezultatul este înlăturarea contrastului lui Pavel dintre propriul său "spirit" şi “spiritul lui Dumnezeu” sau “dar al Spiritului” făcându-se o confuzie.

"Traducerea Lumii Noi" în româneşte (NW) sau "New World Translation" în engleza, omite sau scoate ori de cate ori este nevoie cuvinte cheie atunci când păstrarea lor în text contrazice învăţătura Martorilor lui Iehova. Cel mai strigător exemplu este Romani 8:1. Iată redarea lor: "Prin urmare, pentru cei care sunt în comuniune cu Cristos Isus nu există nici o condamnare", exemplu care omite cuvântul "acum". Aceasta omitere este în mod evident motivată de faptul că Martorii lui Iehova nu cred că cineva poate pretinde să fie scapăt de condamnare în prezent, ei nu cred cu adevărat că prin credinţa şi comuniunea lui Cristos nu mai eşti sub condamnare, ci ei cred că doar la sfârşitul lumii scapi de condamnare, când intri în lumea nouă.

Ar trebui de asemenea menţionat Ioan 14:14. În NW acesta se citeşte, "Daca cereţi vreun lucru în numele meu, eu îl voi face". Totuşi textul grecesc din "Kingdom Interliniar Translation are expresia "meu" după "cereţi". De aceea, ar trebui tradus: "Daca voi îmi cereţi mie ceva, voi face". Este adevărat că unele manuscrise greceşti de mai târziu au omis acest cuvânt, însă majoritatea celor timpurii l-au inclus, iar cele mai moderne ediţii ale Noului Testament Grecesc, inclusiv cele folosite de Martori în crearea NW, îl includ. De aceea s-ar fi cuvenit să aibă menţionată această variantă intr-o notiţă, însă este de aşteptat ca lucrul acesta să fie aşa deoarece martorii cred cu tărie că rugăciunea la Isus Cristos este greşită.

Manuscrisele Noului Testament din limba greacă nu apare numele divin YHWH, ca şi în Vechiul Testament, însă Scripturile greceşti creştine (Noul Testament), citează din Vechiul Testament unele pasaje în care apare şi tetagrama, astfel este foarte posibil ca scrierile originale ale Noului Testament să fi conţinut tetagrama, însă noi în prezent, cu manuscrisele pe care le avem, cu excepţia cazurilor de citat din Vechiul Testament unde apare tetagrama, nu putem stabili clar unde trebuie restabilit numele lui Dumnezeu în locul expresiei “Domnul” şi unde nu.

Traducerea Lumii Noi a introdus în Scripturile greceşti creştine în 237 de locuri numele “Iehova” (vezi Apendicele la p.412 lb. Română), însă verificând toate aceste locuri unde apare “Iehova”, numai în peste o sută de texte numele “YHWH” (Iehova), ar fi justificat din punct de vedere al citatelor Vechiului Testament să se introducă, mai precis după opinia mea doar în 140 de locuri şi nu în 237, ceea ce conduce la denaturarea Scripturii. Căci în unele locuri termenul “Domnul” se referă la Isus Cristos, însă Traducerea Lumii Noi l-a înlocuit cu Iehova, dându-I un alt sens textului şi făcându-se vinovaţi de denaturarea Cuvântului lui Dumnezeu. Să dau câteva exemple:

• Fapte 1:24; 7:60 unde în textul grecesc apare: ”κυριε” (“Doamne”), Ίi este posibil să se refere la Cristos şi nu l-a Iehova, tot la fel şi Marcu 5:19; Fapte 2:47; 8:25; 10:33; 11:21; 13:11,12,44; 14:23; 15:35,36; 16:14,15; 18:21,25; 19:20; Romani 12:11; 1Corinteni 4:4; 11:32; 16:7,10; Efeseni 2:21; 5:8,9; 6:4; Coloseni 3:13, 16,22,23,24; 1Tesaloniceni 1:8; 5:2; 2Tesaloniceni 2:2; 3:1; 2Timotei 4:14, în toate aceste pasaje introducerea numelui “Iehova” este un mare risc deoarece nu sunt citate din Vechiul Testament, şi se pot referi la persoana lui Isus.
• Romani 10:13, unde Traducerea martorilor traduce astfel: “Fiindcă ,,oricine va invoca numele lui Iehova va fi salvat.” Iar aceste text este un text favorit şi folosit des de către martori, însă traducerea corectă este: “Fiindcă ,,oricine va invoca numele Domnului” (gr.”Κυριου”) va fi salvat.” Dar poate te întrebi, bine dar textul din Romani 10:13 nu este un citat din Ioel 2:32 unde apare Iehova? Ba da, este un citat din Ioel 2:32 unde apare tetagrama, dar Pavel i-a acel principiu de acolo şi îl aplică la Isus Cristos, căci contextul din Romani 10:13 se referă la Cristos (v.9-15), acelaşi lucru îl face Petru în 1Petru 2.3 care citează din Psalmul 34:8 unde apare tetagrama dar el îl aplică la Cristos, lucru observat şi de conducerea Societăţii care a tradus în 1Petru 2:3 nu cu Iehova, ci cu “Domnul”. Însă în Romani 10:13 ei nu au observat acest lucru, că Pavel vorbea despre Israelul care nu-l acceptă pe Isus (10:1-3), şi că ei au nevoie să li se predice despre Isus să creadă în el ca Domn al tuturor şi să cheme numele lui spre salvarea lor (Romani 10:9-14). Astfel acest text mult folosit de martori este un fals de traducere şi interpretare. Însă eu cred că Ioel 2:32 mai este citat în Fapte 2:21 de apostolul Petru, iar în acest text, contextul ne permite să introducem numele lui Dumnezeu – Iahve.

Alte texte în care din greacă traducerea este “Domnul” şi în care martorii în traducerea lor au inserat “Iehova”, dar care nu are suport nici în context, nici ca citat al Vechiului testament sunt următoarele: Romani 14:8,9; 2Corinteni 3:15-18; Coloseni 3:23,24, etc. unde în contextul acestor texte nu se referă la Tatăl ci la Fiul lui Dumnezeu Isus, astfel nu-şi are locul in aceste pasaje introducerea expresiei “Iehova”.

Desigur, este posibil să se facă prea mult caz de aceasta observaţie. Cuvinte ca "în", "al", "prin", şi "cu" nu poseda într-adevăr o semnificaţie doctrinară. Doar atunci când aceste părţi de vorbire sunt ataşate altor cuvinte dobândesc într-adevăr o semnificaţie. Este de asemenea important să recunoaştem că o prepoziţie poate avea înţelesuri / sensuri diferite în contexte diferite. Deşi lucrul acesta este adevărat, totuşi prepoziţiile au sensuri şi funcţiuni identificabile iar ele nu pot fi traduse după bunul plac al cuiva.

Ca o încălcare a acestui principiu, NW traduce simpla prepoziţie "în" (greceşte, "en") cu variaţii inutile care deseori ascund sau modifica sensul pasajului. De exemplu în Coloseni 2:6-12 prepoziţia "în" este tradusa de către NW folosind inutile modificări. Expresia greceasca "en auto"("în El") este tradusa "în comuniune cu el" (vers. 6b), iar "în El" (din vers.7a şi 9) este tradus "prin el" (vers.10). "En ho” este tradus "prin relaţia cu el" (vers.1 la, 12a ). Aceste variaţii ale lui "în" nu slujesc unui scop util, ci subminează unitatea pasajului şi ascund ideea autorului că viata creştină constă într-o legătura supranaturala cu Cristos.

Exista multe alte pasaje in NW. unde "în" este parafrazat pentru a evita dealtfel sensul clar al textului. Spre exemplu, în Matei 5:19 "în" este tradus "în ce priveşte".

Un alt fel de traducere greşită priveşte cuvântul "a crede". Una dintre cele mai supărătoare învăţaturi pentru Creştinismul evanghelic şi pentru adevărul despre salvare este că Dumnezeu socoteşte pe păcătos ca fiind drept pe baza unui simplu act de credinţă sau încredere în Cristos. Bineînţeles, atunci când "credinţa" sau "încredinţarea" este redusă doar la o acceptare mintala a unei doctrine, în mod cuvenit aceasta este respinsă. Însă, justificarea sau îndreptăţirea, în biblie este bazata pe credinţa în Cristos şi nu pe credinţa într-o doctrină. Foarte notabila în aceasta privinţă este traducerea cuvântului grecesc "a crede" (“pisteuo”) sub forma de, "a exercita credinţă" în loc de "a crede". Aşa cum şi alţii au observat, "a exercita credinţă" sugerează mai mult decât numai a crede. Expresia sugerează a face fapte în virtutea credinţei, ceea ce ar lăsa să se înţeleagă că credinţa împreună cu faptele ne salvează pe noi, şi nu doar credinţa cum spune clar Pavel în Efeseni 2:8-10 iar faptele le facem după ce suntem salvaţi şi nu pentru a fi salvaţi, ci pentru că am fost salvaţi. Aproape întotdeauna NW. traduce, "a exercita credinţă" atunci când versetul priveşte îndreptăţirea şi iertarea fară plata a lui Dumnezeu a acelora care cred în Cristos (ex. Ioan 1:12; 3:16-18; însă observaţi şi vers.15; Rom.4:3; Gal.3:22).

S-a observat mai devreme că în 1 Corinteni 14:12-16 expresia "dar al" este adăugată de cinci ori, schimbând "spirit" în "dar al spiritului". În alte locuri NW, parafrazează frecvent simplul cuvânt "spirit", spre exemplu, în Evrei 12:9, "Tatăl duhurilor" ( sau "spiritelor"), devine "Tatăl vieţii noastre spirituale", tot la fel şi în Evrei 12:23. Iar în Galateni 6:18, "spiritul vostru" este parafrazat, "spiritul pe care îl manifestaţi” ! Astfel se denaturează sensul Scripturii, care vorbeşte în aceste pasaje de spiritele din cer, fie cu referire la îngeri (Evrei 12:9), fie cu privire la creştinii care vor merge în cer ca spirite (Evrei 12:23), fie de spiritul omului şi nu de spiritul (atitudinea) manifestată de Galateni cum încearcă să sucească traducerea NW (Galateni 6:18).

Astfel descrierea lui Iuda a unor anumiţi oameni "care n-au Duhul" BCR devine în NW, "oameni …fără spiritualitate" (Iuda 19), şi astfel este stricat sensul cuvintelor lui Iuda, şi nu este de mirare, căci mulţi martori în inima lor nu sunt siguri dacă au sau nu Spiritul Sfânt.

Un exemplu şi mai limpede se găseşte 1Ioan 4:1-6. Ioan tocmai a afirmat că noi ştim că comuniunea noastră cu Dumnezeu este sigură "prin (în engleza chiar, "datorita spiritului", n.tr.) spiritul pe care ni l-a dat" (1 Ioan 3:24). Următoarea propoziţie (1Ioan 4:1) din NW spune: "Iubiţilor, să nu credeţi orice exprimare inspirată, ci verificaţi exprimările inspirate..." (4:1a; cu sublinierile proprii). Nimeni nu ar bănui vreodată că această redare "exprimare inspirată" traduce acelaşi cuvânt grecesc ("pneuma"), care acum este tradus "spirit" în 3:24 (vezi, de asemenea, 4:2, 3, 6). Deci în loc să fie consecvenţi, ei traduc după bunul plac acelaşi cuvânt din greacă pentru a se potrivi interpretărilor şi teologiei lor care nu cred că Spiritul Sfânt poate vorbi, căci este doar o forţă activă.

În mod similar Traducerea martorilor lui Iehova, înlocuieşte unii termeni pentru a se potrivi cu doctrinele lor organizatorice, de pildă în Romani 16:1 Traducerea Lumii Noi, traduce după cum urmează: “V-o recomand pe Fivi, sora noastră, care este ministru al congregaţiei din Chencrea,” Astfel această versiune, traduce cuvântul din greacă “dia,konon”-“diakonon” slujitoare cu ministră pentru a nu recunoaşte că şi femeile pot servi ca diakoniţe sau slujitoare, cum apare tradus în alte versiuni.

"Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta ca, daca va adăuga cineva la ele, Dumnezeu ii va adaugă urgiile scrise in cartea aceasta. Si daca scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta" (Apoc.22:18,19 BC).

În concluzie, acestea sunt doar câteva exemple de falsificări ale Cuvântului lui Dumnezeu pentru aşi susţine doctrinele, ceea ce îi descalifică din statul de Organizaţie cinstită, care transmite în mod exact şi fidel Cuvântul lui Iehova, ba mai mult îşi atrage condamnarea lui Dumnezeu care a declarat în Proverbe 30:5,6 BC: “Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos.” De aceea sfatul meu este să cauţi o altă traducere mai bună pentru studiul tău personal, ba chiar să ai mai multe pentru a le compara, sau chiar textul din ebraică şi greacă dacă poţi face rost de el. În limba română, traduceri destul de bune ale Bibliei sunt: Biblia Cornilescu revizuită prima ediţie fiind din 1989, sau Biblia de la Bucureşti 2001 care are la bază versiunea Cornilescu din 1931, iar Noul Testament cel mai bine tradus după opinia mea în limba română, este Noul Testament 1993 făcut de Societatea Christliche Literatur-Verbreitung.

Martorii lui Iehova spun că sunt creştini, nume care vine de la Cristos, însă ei atât prin învăţăturile lor cât şi prin trăirea lor nu-l glorifică pe Isus Cristos la nivelul expus în Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru a ne da seama dacă martorii sunt creştini şi au o gândire ca a primilor creştini, să facem un test. Dacă eşti martor al lui Iehova, întreabă-te: ai auzit la tine în congregaţie vreodată omagierea Domnului Isus prin cuvinte de genul: “glorificat şi preamărit să fie Domnul Isus”? Ce sar întâmpla dacă un martor ar exclama aceste cuvinte în public, în sala Regatului, la vreo întrunire? Ar mai primi el după aceea privilegii? Poate te întrebi, bine dar este corectă o astfel de aclamare a lui Isus? Să lăsăm ca însuşi Biblia să ne răspundă la această întrebare, trecând în revistă câteva pasaje ignorate de “Sclavul Fidel” dar care provin din gândirea şi practica primilor creştini, şi chiar a lui Isus.

• “…iar numele Domnului Isus continua să fie preamărit.” – Fapte 19:17 NW, şi nici nu este de mirare, căci în numele lui Isus se făceau miracole mari.
• “pentru ca numele Domnului nostru Isus să fie glorificat în voi…” 2Tesaloniceni 1:12 NW, şi e normal acest lucru căci însuşi Isus a spus în Ioan 5:23 NW următoarele:
• “pentru ca toţi să-l onoreze pe Fiul aşa cum onorează pe Tatăl. Cel care nu îl onorează pe Fiul nu-l onorează pe Tatăl care l-a trimis.” Deci fiindcă martorii lui Iehova nu-l onorează pe Fiul la adevărata valoare, ei nu-l onorează nici pe Tatăl, care de fapt i-a acordat glorie singurului său Fiu, după cum se spune şi în 2Petru 1:17 NW:
• “Căci el (Isus) a primit de la Dumnezeu,Tatăl, onoare şi glorie…”, acest lucru apostolul Petru nu numai că îl recunoaşte dar el şi aplică prin exclamarea din finalul celei de a doua scrisori a lui, ceea ce niciodată nu este proclamat în sălile Regatului, şi anume:
• “…în cunoaşterea Domnului şi Salvatorului nostru Isus Cristos. A lui să fie gloria şi acum, şi până în ziua eternităţii.” (2Petru 3:18 NW). Tot ceva asemănător are loc şi în cer unde îngerii proclamă următoarele cu privire la mielul biruitor:
• “…Mielul care a fost înjunghiat este demn să primească puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi forţa şi onoarea şi gloria şi binecuvântarea.” (Apocalipsa 5:13 NW). Ba chiar pe noul pământ Regele Cristos va fi lăudat, după cum se arată în Psalmii 45:1,11,17; 72:1,17.

Biblia însă nu ne învaţă numai să-l onorăm pe Stăpânul Isus (Ioan 12:13; Iuda 4), ci să şi avem părtăşie şi comuniune cu fratele nostru mai mare Isus. Poate te întrebi: vrei să spui că nu este păcat să te rogi la Isus? Nu este păcat să te rogi Domnului Isus, chiar dacă martorii susţin acest lucru, ei se roagă la Iehova prin Isus, şi acest lucru nu este greşit, căci principiile din Biblie ne îndeamnă să ne rugăm la Tatăl prin Isus ca mijlocitor şi mare preot (1Timotei 2:5; Coloseni 3:17; Ioan 16:23), însă a vorbi uneori cu fratele tău mai mare şi cu Marele Preot ce te reprezintă în faţa lui Dumnezeu nu este greşit, căci chiar dacă Biblia ne învaţă să ne rugăm Tatălui prin Isus, ea oferă şi excepţii de la această regulă, care nu-l înjoseşte pe Tatăl, după cum vom vedea în continuare.

Rugăciunea la Isus era folosită uneori de primii creştini, chiar Învăţătorul Isus a lăsat să se înţeleagă o astfel de practică, când a spus în Matei 7:21,22 NW: “Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne…Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne…”, este curios nu, căci Isus nu-i condamnă pe aceştia pentru că s-au rugat lui prin cuvintele: “Doamne, Doamne”, ci pentru că n-au făcut voia Tatălui (vezi şi Luca 6:46). Şi acest lucru a fost practicat de primii creştini uneori, astfel chiar Biblia conţine rugăciuni la Isus direct, sau cuvinte care lasă să se înţeleagă o astfel de practică. Da, cu toate că în general creştinii se rugau Tatălui prin Isus, există şi situaţii când ei se rugau la Isus, ca de exemplu: Fapte 1:24 unde e posibil că rugăciunea să fie adresată lui Isus, nu lui Iehova cum apare tradus în NW, căci în original apare “Doamne” (gr. ”κυριε”). Un text clar Ίi fără dubii de rugăciune la Isus este cel al lui Ştefan, care spune în Fapte 7:59: “…în timp ce el chema şi zicea: ,,Doamne Isus, primeşte spiritul meu.” , iar explicaţia “Sclavului Fidel” la acest text nu stă în picioare, căci Ştefan nu a invocat pe Isus, fiind într-o viziune cu el, ci rugăciunea lui a fost rugăciune în spirit, căci după ce l-a văzut pe Dumnezeu şi pe Isus în viziunea descrisă în v.55,56, evreii l-au târât pe Ştefan în afara oraşului (v.58,59), şi apoi Ştefan s-a rugat la Isus nu în timpul viziunii. În plus, chiar şi în v.60 este menţionată o rugăciune care probabil s-a adresat tot Domnului Isus, căci în originalul grecesc apare cuvântul: ”κυριε” (Doamne), ca Ίi în Fapte 1:24 şi 7:59, aşa că introducerea expresiei “Iehova” în v.60 nu are o bază temeinică.

De asemenea chiar Isus învaţă pe ucenici posibilitatea de a se ruga Lui în Ioan 14:14, chiar dacă din unele traduceri nu reiese acest lucru, totuşi textul grecesc susţine acest lucru, iar unele traduceri literale traduc corect, ca de exemplu NT.93, unde acest pasaj este tradus astfel: “Dacă Îmi cereţi ceva în numele Meu, Eu voi face.” (vezi şi versiunea: The Kingdom Interlinear). Deci Isus îi învaţă pe ucenici, posibilitatea ca să-i ceară Lui Isus, care va îndeplini cererea.

O altă dovadă de rugăciune la Isus, sunt cuvintele de mulţumire spuse de Pavel în 1Timotei 1:12, pe care Traducerea Lumii noi le-a diluat, însă în versiunea The Kingdom Interlinear, făcută tot de Societate este tradus ca şi în BCR: “Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care mi-a dat putere…”. Ai auzit tu vreodată ca un martor să rostească astfel de cuvinte? Nu, cu siguranţă, ceea ce înseamnă că gândirea lor diferă de optica lui Pavel cu privire la persoana şi comuniunea cu Domnul Isus. Alte posibile texte în care apare posibile referiri la relaţia prin rugăciune cu Cristos, sunt: Fapte 22:16; Romani 10:1,9-14 BCR unde se spune: “Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi… Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci cu inima ta crezi şi eşti îndreptăţit, şi prin mărturisirea cu gura ajungi la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el (Isus), nu va fi dat de ruşine.” Căci nu este nici o deosebire între iudeu şi grec; căci acelaşi Domn al tuturor (Isus), este bogat faţă de toţi cei care îl cheamă (în rugăciune). Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului (Isus), va fi mântuit.” Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut?…” Deci în acest text Pavel ne încurajează să-l invocăm pe Domnul tuturor pe Isus, pentru că prin el suntem salvaţi şi declaraţi drepţi.

Iar în 1Corinteni 1:2 BC, se spune: “către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru…”, arătând că creştinii chemau numele lui Isus Domnul tuturor.

În concluzie, martorii lui Iehova nu au o comuniune cu Isus, nu-l onorează la adevărata valoare şi astfel recunoaşterea lor că Isus este Domnul şi Salvatorul lor este mai mult formală nu reală.

Capitolul – 8 Ce este de făcut dacă eşti Martor al lui Iehova?

Moto: “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin intermediul meu” Ioan 14:6 NW

“…pe cel care vine la mine nicidecum nu-l voi alunga.”

În primul rând sugestia mea este, să iei Biblia, chiar mai multe traduceri ale Bibliei, un caiet cu notiţe, şi pentru o perioadă să citeşti doar Biblia fără alte publicaţii, şi să te rogi mult lui Dumnezeu pentru lumină, având atitudinea psalmistului din Psalmii 43:3; 119:34; 143:10, poate ar fi bine să-ţi iei concediu dacă poţi, pentru a putea să mergi undeva, într-un loc retras, departe de Sala Regatului, de publicaţii şi influenţe de orice fel, doar cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi în special să citeşti Noul Testament sub rugăciune, şi-ţi vei da seama cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă religia Martorii lui Iehova este o restaurare a primilor creştini sau nu. NU UITA, tu poţi singur, doar cu ajutorul Spiritului Sfânt să înţelegi Scriptura, după cum se spune în Proverbe 28:5b BCR: “…cei ce caută pe DOMNUL înţeleg totul.” Deci dacă eşti sincer Dumnezeu îţi va dezvălui adevărul său, dacă vei fi ca un copil mic care nu ştie prea multe dar doreşte să înveţe de la Tatăl său cu încredere vei afla adevărul şi adevărul te va face liber (Ioan 8:32).

1. Dumnezeu te iubeşte (Ioan 3:16; Romani 5:8);
2. Domnul Isus a murit şi pentru tine (1Corinteni 15:3; 1Petru 2:24,25);
3. Ai Cuvântul complet al lui Dumnezeu, care te poate călăuzi în tot adevărul (Psalmul 119:105; Ioan 17:17), de aceea nu eşti părăsit, de fapt Dumnezeu doreşte să fi salvat şi fericit, mai mult decât doreşti tu, căci este numele lui în joc, El te iubeşte mai mult decât te iubeşti tu (Isaia 49:15).

Acestea sunt lucruri axiomatice, ele sunt o bază sigură pentru credinţa voastră, în plus, nu uitaţi, voi v-aţi dedicat nu unei Organizaţii ci Creatorului, lui Iehova Dumnezeu, de aceea trăiţi conform dedicării voastre dar făcând realmente voinţa lui Dumnezeu şi nu voia unor oameni care contrazic Cuvântul sacru al Celui Preaînalt. Fiţi ca Psalmistul care a spus că urăşte orice cale a minciunii (Psalmul 119:128). Însă dacă veţi rămâne în Organizaţie veţi putea spune acest lucru? De aceea fi sincer şi înţelege următorul principiu expus de fapt şi în Turnul de Veghere dar ne-aplicat. Astfel în W 1/7 1995 p.7 se spune: “aceasta este o atitudine care împleteşte fericita încredere că adevărul poate fi realmente găsit cu supunere umilă în faţa adevărului, indiferent când şi unde iese la iveală. De la cei care i se închină Dumnezeului adevărului se aşteaptă o astfel de receptivitate la adevăr.” Prin urmare, indiferent cine îţi spune un adevăr, chiar şi un simplu om din afara Organizaţiei, adevărul rămâne adevăr chiar dacă nu ne convine. Atunci să nu ne complăcem în minciună în semi-adevăruri, căci tot în acel Turn de Veghere se spunea: “Adevărul este deseori dezagreat deoarece el nu susţine prejudecăţi sau mituri. Faptul de a vedea cum convingerile noastre sunt demascate ca fiind neadevăruri, poate fi ceva decepţinant mai ales dacă ni le-am însuşit de la conducători religioşi de încredere. Unele persoane ar putea asemăna această experienţă cu descoperirea faptului că părinţii în care aveai încredere erau de fapt criminali deghizaţi.” Dar nu este mai bine să afli adevărul decât să trăieşti în minciună? Nu este mai bine să cunoşti realitatea decât să fi manipulat? Ce rost are să ne amăgim că suntem în adevăr dacă susţinem o Organizaţie care are doctrine primare în dezacord cu Biblia cartea adevărului, şi să răspândim în continuare publicaţii expirate şi înşelătoare? Nu uitaţi ce spune în această privinţă W 1/12 1995 p.7: “Amintiţi-vă chiar şi cantităţi foarte mici de agenţi poluanţi pot avea consecinţe îngrozitoare…tradiţiile contaminate din punct de vedere spiritual sunt chiar mai periculoase. Aveţi curajul să vă eliberaţi de convingerile tradiţionale pe care le-aţi urmat probabil timp de ani de zile, dacă se dovedeşte că acestea sunt în contradicţie cu adevărul.” Dar mă vei întreba: unde să mă duc? Cunosc altă Organizaţie mai bună? Gândeşte-te, ce este mai de condamnat în ochii lui Iehova, un om care rămâne într-o organizaţie falsă, sau un om care o părăseşte chiar dacă când pleacă nu cunoaşte altă Organizaţie mai bună? Această problemă se spune şi în W 1/3 1995 p.3 (în articol se vorbeşte de Biserica Catolică, însă voi aplica principiul la martorii lui Iehova): “De ce să o abandonăm? Avem altceva de ales? Ştiu că religia mea este greşită în multe privinţe, dar sper că se va schimba. Nu voi renunţa la serviciul meu util în cadrul bisericii. O altă soluţie ar fi separarea de această biserică (organizaţie) din cauza defectelor ei şi din iubire pentru valori mai înalte şi poate pentru a fi creştini mai autentici.”

Accepţi şi simţi condamnarea păcătoşeniei tale pe care o face Spiritul Sfânt – încă de la primul pas, este o conlucrare între tine şi Spiritul Sfânt, nimeni nu se poate naşte din nou, dacă Spiritul Sfânt nu găseşte în tine o inimă sinceră şi smerită, care se lasă convinsă de natura ei păcătoasă şi coruptă, căci un rol al Duhului Sfânt este să dovedească lumea ca fiind vinovată în ce priveşte păcatul (Ioan 16:8). Astfel Spiritul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă aderenţă în tine, să poate să te oglindească în adevărata faţă a ta, descoperindu-ţi starea ta păcătoasă de corupt, nelegiuit, viclean, vrăşmaş cu Dumnezeu şi hidoşenia păcatului (Romani 3:9-18,23; 8:7,8; Iacov 4:4; Iov 15:16). El îţi dovedeşte nu numai că ai moştenit păcatul, dar şi că ai dat curs păcatului nestăpânindu-te când puteai să o faci. El îţi va arăta că natura ta este coruptă şi stricată şi te va face să vezi păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu, ca pe ceva scârbos şi nelegiuit dacă eşti bineînţeles receptiv, atunci, la fel ca evreii din ziua Penticostei care au rămas străpunşi în inimă, vei zice: ”Fraţilor ce să facem?” sau ca temnicerul din Filipi:”…ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“ (Fapte 2:37;16:30). Atunci începi să-ţi dai seama cât de păcătos şi pierdut eşti fiind sub condamnarea morţii, despărţit de Dumnezeu prin păcatele tale (Isaia 59:1-4). Ba mai mult îţi dai seama că nu te poţi auto-salva prin faptele bune pe care le-ai făcut, deoarece acestea sunt ca o haină murdară înaintea lui (Isaia 64:6),căci nu ai fost creat prin Isus la fapte bune, doar atunci faptele tale sunt lucrarea lui Dumnezeu (Efeseni 2:10).

Accepţi că Cristos a murit pentru păcatele tale fără această jertfă fiind pierdut, astfel crezi că într-adevăr Isus Cristos a murit pentru păcatele tale, astfel toată vina şi fărădelegea noastră a fost transferată asupra lui Cristos care a fost făcut păcat şi blestem pentru noi (2Corinteni 5:21; Galateni 3:13), astfel El a suferit o moarte chinuitoare pe lemn, astfel prin rănile lui suntem vindecaţi (Isaia 53;1Petru 2:24). Prin urmare întreabă-te în mod serios: crezi că Isus a murit în locul tău pentru păcatele tale (Romani 4:25)? Dacă da, atunci înţelegi că El te-a cumpărat prin jertfa sa pentru Dumnezeu şi din momentul când exerciţi credinţă în El, Isus va deveni Domnul şi Salvatorul tău, ne mai-trăind pentru tine ci pentru El (Fapte 4:12; 5:31; 2Corinteni 5:14,15).

Următorul pas este căinţa sinceră, adică un regret profund, o părere de rău pentru faptele noastre rele pe care le-am făcut, acest regret va conduce la mărturisirea păcatelor noastre la Dumnezeu Tatăl prin Isus Marele Preot (1Ioan 1:7-9;2:1,2). Iar căinţa autentică produce roade bune şi o schimbare a modului de gândire, de vorbire, de acţiune greşit şi vom fi prompţi şi fermi în lupta cu înclinaţia de a păcătui (Proverbe 28:13; Matei 3:8; Romani 12:9; Evrei 3:7,8). Căinţa adevărată se observă prin atitudinea faţă de păcat, privindu-l ca Dumnezeu, ne minimalizându-l şi ne mai practicându-l (1Ioan 3:4,8).

Tot în rugăciunea în care ne-am exprimat căinţa putem să ne re-dedicăm viaţa Creatorului, adică să-I spunem Celui Prea Înalt că viaţa noastră io consacrăm lui (Deuteronomul 26:17), devenind proprietatea lui Dumnezeu, iar de atunci în colo nu egoismul va trona pe tronul vieţii noastre ci Domnul Isus, pe care îl vom urma încontinuu ca ucenici ai lui (Matei 16:24; Romani 14:7,8).

 Astfel se va împlini promisiunea din Ioan 10:10 BCR unde Isus spune: “Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi să o aibă din belşug.”, da tu poţi avea viaţă din belşug făcând aceşti paşi din inimă, tu poţi deveni o făptură nouă în Cristos, nu uita Domnul Isus îţi face invitaţia din Apocalipsa 3:20 BC: “Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Auzi tu cum bate Isus la uşa inimii tale? Îi vei deschide tu uşa? El nu o forţează, depinde de tine dacă ai să o deschizi, poţi face aceasta rugându-te lui Dumnezeu şi spunând că eşti păcătos că nu ai merite în faţa lui şi că-l primeşti pe Isus ca Domnul şi Salvatorul tău, spune-I că doreşti să fi călăuzit în tot adevărul, cere-i Tatălui, Spiritul Sfânt şi înfierea ca copil al lui Dumnezeu şi ca acesta să pună în tine siguranţa faptului că eşti salvat prin Isus Cristos, şi atunci se vor împlini cuvintele din Ioan 8:36 NW: “Dacă Fiul vă eliberează veţi fi cu adevărat liberi.”

Dar cum poţi să-şi dai seama dacă eşti născut din nou? Există un semn interior şi unul exterior după care poţi să-şi dai seama dacă eşti născut din nou. Cel interior este că în momentul când eşti botezat cu Duhul Sfânt simţi în inima ta următoarele lucruri descrise de Biblie: o mai mare putere de a lupta cu păcatul (Romani 8:13), te simţi Înfiat ca copil al lui Dumnezeu, după cum se spune în Romani 8:15 BCR: “ci aţi primit un duh de înfiere, prin care strigăm: Ava, Tată!” şi simţi mărturia Duhului Sfânt după cum reiese din v.16: ”Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”, în plus simţi căldura dragostei lui Dumnezeu turnată în inima ta care te copleşeşte şi îţi dă o forţă ne bănuită în a manifesta răbdare, amabilitate şi stăpânire de sine (Romani 5:3-5), de asemenea, guşti în mod anticipat din moştenirea cerească, simţi că eşti cetăţean al cerului smuls din acest sistem al lumii şi transferat în Regatul Fiului iubirii, fiind pecetluit cu Spiritul Sfânt ca proprietate a lui Dumnezeu (Evrei 6:4,5; Efeseni 1:13,14; 4:30; Filipeni 3:20; Coloseni 1:13). Simţi că în viaţa ta a apărut o schimbare profundă la 180 de grade, eşti un alt om, o făptură nouă în Cristos (2Corinteni 5:17,18). Observi o apropiere de Dumnezeu şi că din inima ta curg râuri de apă vie cum a zis Isus (Ioan 7:38,39).

Dar să analizăm puţin şi semnul exterior, acesta se manifestă prin roadele şi darurile Duhului Sfânt. Dacă cineva este născut din Dumnezeu trebuie să aibă într-o anumită măsură roada Duhului Sfânt descrisă în Galateni 5:22,23, şi îşi dă seama că aceste roade nu le are doar prin proprie străduinţă, ci o putere de sus îl ajută în a le avea. Bineînţeles că aceste roade cât şi ceea ce simţim poate fluctua după măsura credinţei noastre şi a relaţiei cu Tatăl ceresc pe parcursul timpului. Aceste roade vor fi vizibile în acţiunile noastre, căci cel născut din Dumnezeu nu practică păcatul (1Ioan 3:9), astfel cantitatea şi gravitatea păcatelor va scade pe zi ce trece, deoarece sămânţa lui Dumnezeu, adică Duhul Sfânt va duce la o modelare după chipul lui Dumnezeu în personalitatea noastră şi la practicarea dreptăţii (1Ioan 3:9;4:13). Tot în momentul naşterii din nou, vom observa că am primit un dar spiritual pe care trebuie să-l folosim spre slujirea altora, astfel fiecare copil al lui Dumnezeu are cel puţin un dar al Duhului Sfânt, pe care trebuie să-l afle şi să lucreze cu el pentru a nu se atrofia (Romani 12:4,5;1Petru 4:10). Pentru a cunoaşte ce dar ai primit este bine să cunoşti listele cu daruri spirituale din Biblie care cu toate că nu sunt complete ne oferă o imagine despre darurile bunătăţii ne meritate ale lui Dumnezeu (Exod 31:3-5; Rom.12:6-8; 1Corinteni 12:7-11,28-30; Efeseni 4:11; 1Petru 4:9-11). De asemenea este bine să ştim că Dumnezeu împarte darurile sale în general după necesităţi şi după înclinaţiile noastre naturale, dar pot fi şi excepţii de la aceste principii generale (Exod 4:10-16;Fapte 18:24-28).

După ce te-ai născut din nou, încearcă să găseşti o adunare, care să fie condusă de Spiritul Sfânt, şi unde Cuvântul lui Dumnezeu să fie respectat, unde învăţăturile despre naşterea din nou, despre salvarea prin har (favoare nemeritată), despre Noul Legământ să fie susţinute. Dacă nu găseşti o astfel de adunare în localitatea ta, încearcă împreună cu prietenii tăi, cu familia ta să vă adunaţi regulat pentru părtăşie creştină. De asemenea aş dori să ţi cont de un lucru, de care te sfătuiesc din experienţă pentru că şi eu am fost un Martor al lui Iehova, în primul an cel puţin, după ce ai plecat din organizaţie, încearcă să laşi la o parte activismul, adică lucrarea de predicare, pentru că tu ai nevoie de un timp, de curăţire de tiparele de gândire şi acţiune, pe care le-a imprimat Societatea Turnul de Veghere în tine, pentru ca să nu te trezeşti, că predici o altă evanghelie (Galateni 1:6-9), sau că aduci lui Dumnezeu jertfe neplăcute lui, de aceea stai un timp, stai în ascultare, concentrează-te asupra relaţiei tale cu Dumnezeu, fă-ţi timp în fiecare zi de a sta în prezenţa lui prin rugăciune, la început vei sta câteva minute pe zi, dar cu timpul vei sta dacă perseverezi, chiar câteva ore în prezenţa lui, căci aşa ajungi să-l cunoşti şi să înţelegi voia lui, de aceea îţi spun încă o dată, nu te pripi să activezi, ci roagă-te şi studiază cât mai mult, şi după ce înţelegi clar voia lui, vei activa cu eficienţă maximă, şi cu putere şi călăuzire de la El, nu îi sluji cum crezi tu că îi bine, ci aşteaptă ca El să-ţi spună cum să-I slujeşti, ca să nu te trezeşti că jertfele tale să fie ne-primite, ba mai mult să-I aducă chiar un de-serviciu lui Dumnezeu, după cum se spune în 1Samuel 15:22,23 BCR: “Îi plac DOMNULUI (lui Iehova NW) mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul DOMNULUI (lui Iehova NW)? Iată, ascultarea face mai mult decât jertfele şi luarea aminte mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci…voinţa proprie este ca şi nelegiuirea şi idolatria…” Un alt sfat din experienţă, este să mergi şi să vizitezi pe rând bisericile din localitatea ta, dar nu pentru a critica, nu cu o gândire negativă, ci să iei cei bun de la fiecare, căci aproape fiecare mişcare religioasă, are fragmente din adevăr, iar la timpul stabilit de Dumnezeu, cu câţiva ani înainte de venirea lui Isus Cristos, Dumnezeu va restaura poporul său (Hagai 2:6-9; Apocalipsa 18:2-4), prin turnarea din nou a Spiritului Sfânt ca la Penticosta din primul secol (Ioel 2:27-32; Apocalipsa cap.11).

De fapt, şi mai presus de toate, adevărul nu sunt nişte doctrine, ci adevărul este o persoană, adevărul este Isus (Ioan 14:6), şi doar în comuniune cu Dumnezeul adevărului (Psalmul 31:5), Iahve, şi cu Domnul adevărului, Isus vom putea înţelege cuvântul adevărului (Ioan 17:17) şi vom putea trăi adevărul. Astfel învăţătura adevărului nu poate fi ruptă de persoana care este adevărul, astfel dacă îl ai pe Isus care este adevărul, ai şi adevărul ca doctrină, însă dacă nu-l ai pe Isus n-ai nici învăţătura lui, căci noi nu putem despărţi pe învăţătorul de lucrarea lui, învăţăturile, deci dacă îl ai pe învăţătorul ai şi învăţăturile, dar dacă nu-l ai pe învăţătorul nu a-i nici învăţăturile adevărului.

Capitolul – 9 În loc de epilog!

Moto: #9; “…ca laţ aţi devenit în turnul de veghere.”

1. Această Organizaţie a făcut greşeli şi va mai face în doctrine esenţiale, ceea ce arată că nu este teocratică adică condusă de Dumnezeu.
2. Societatea Turnul de Veghere are învăţături paradoxale care uneori se contrazic între ele sau contrazic Biblia.
3. Primeşte încontinuu o lumină nouă mai mare, dar realitatea este că uneori această lumină mult lăudată este întuneric.
4. Martorii lui Iehova mărturisesc despre ei înşişi ca fiind religia adevărată, fără să aibă mărturia lui Dumnezeu, astfel această mărturisire este falsă.
5. Conducerea martorilor nu poate fi “Sclavul Fidel” din Matei 24:45-47, căci ei nu ascultă de Stăpân şi ignoră Cuvântul lui Dumnezeu.
6. Oricine contrazice Societatea Turnul de Veghere este apostat care a părăsit închinarea la Iehova, a forţat lumina şi este vrednic de condamnarea lui Dumnezeu, indiferent dacă acest duce o viaţă sfântă şi credincioasă, fiind loial lui Dumnezeu.
7. Doar în Organizaţie există posibilitatea de a înţelege Biblia şi de a fi salvat, astfel fără Organizaţie nu poţi primi viaţa veşnică, nici să înţelegi Biblia fără revista Turnul de Veghere, ceea ce este o blasfemie la adresa lui Cristos singurul mandatat de Dumnezeu să fie adevărul şi viaţa.

Sper însă că martorii lui Iehova sinceri nu se vor supăra că am făcut de cunoscut unele adevăruri, după cum s-a întâmplat în cazul lui Pavel, care a spus în Galateni 4:16 NW: “Am devenit eu duşmanul vostru pentru că vă spun adevărul?” De fapt, ceea ce este important nu sunt atât greşelile Organizaţiei, ci faptul de a înţelege că eşti păcătos şi despărţit de Dumnezeu, că nu există decât copii ai lui Dumnezeu sau copii ai Diavolului, şi tu trebuie să te naşti din nou pentru a deveni copil al lui Dumnezeu, şi tu ai nevoie de o relaţie personală intimă cu Dumnezeu, prin care să fi călăuzit şi păstrat în salvarea lui Cristos, tu trebuie să te rupi de o Organizaţie care te făcut dependent de ea, pentru a devenii total dependent de Dumnezeu.

1. Un studiu intensiv cu rugăciune cât mai multă, având cât mai multe traduceri ale Bibliei, caută călăuzirea Spiritului Sfânt.
2. Înainte de a pleca din Organizaţie tu poţi face ceva ce nimeni din afara Organizaţiei nu poate face, şi anume să discuţi cu prietenii tăi dintre martori, fă-o pe rând, pune-le unele întrebări ca şi cum nu şti să explici şi să argumentezi o anumită explicaţie a Societăţii în lucrarea de predicare. Pune-le la toţi martorii pe care-i cunoşti scrisori anonime, cu învăţăturile Bibliei care contrazic doctrinele Organizaţiei, poţi lua material din această carte. După aceea discută în particular cu ei şi vezi cum au reacţionat la materialul anonim primit, dar nu discuta cu mai mult de unul sau un cuplu o dată. În mod similar, încearcă să pui unele întrebări la studiul de carte şi la studiul Turnului de Veghere, dar cu maximă atenţie şi numai după o pregătire în profunzime a subiectului.
3. Poţi să îmi ceri sprijinul scriindu-mi o scrisoare pe adresa: Işfa Alin, România, Arad, 2900, Str. Meţianu nr.1; Sc.B; Ap.12; Telefon: 0257-285452; E-mail: alin_isfa@yahoo.com, deoarece doar cineva care a fost în Organizaţie te poate înţelege.
4. Însă dacă nu vrei să pleci din Organizaţie, nu uita că în viitor va apărea o restaurare totală a adevăratului creştinism, o dată cu trezirea fecioarelor din Matei 25 1-13, cu apariţia celor doi martori din Apocalipsa 11, cu împlinirea din nou a profeţiei din Ioel 2:28-32, deci nu te pripi să cataloghezi unele lucrări de putere, miracole şi semne ca fiind de la Diavolul ca să nu păcătuieşti împotriva Spiritului Sfânt.

Pe lângă toate acestea, nu uita că există oameni care vă iubesc, care se roagă pentru voi, pentru binecuvântare şi călăuzire pentru voi, chiar dacă nu sunt în Organizaţie, eu nu vă consider duşmanii mei, chiar dacă am fost rănit de mulţi martori i-am iertat şi sunt gata să releg prietenia cu ei, iar dacă am greşit cu ceva chiar şi în această carte, vă rog să mă iertaţi nu sunt infailibil.