Am încercat să-ţi atrag atenţia când ai deschis uşa, grăbit. Ţi-am sărutat fruntea cu boarea dimineţii. Am revărsat asupra ta mireasma dulce şi parfumată a florilor. Ţi-am fredonat o melodie de dragoste prin ciripitul păsărilor. Ai trecut pe lângă mine grăbind pasul.

Mai târziu, te-am privit mergând şi discutând cu prietenii. Ah! Cât aş fi dorit să schimbi câteva cuvinte şi cu mine! M-am apropiat şi am sperat să-mi vorbeşti. Ai trecut pe lângă mine, fără să mă bagi în seamă.

După amiază ţi-am trimis o ploaie înviorătoare şi ţi-am strălucit prin fiecare picătură. Am strigat din ceruri cu glas de tunet, doar, doar, Mă vei auzi. Apoi ţi-am pictat un curcubeu fermecător în mijlocul norilor Mei argintii. Mi-am zis: “Cu siguranţă Mă vei vedea!”, dar nu m-ai văzut.

Seara, la sfârşitul zilei, ţi-am trimis un apus minunat de soare. Apoi ţi-am făcut cu ochiul de mii de ori prin Stelele Mele Strălucitoare, nădăjduind că mă vei vedea. Am rămas înşelat şi de data aceasta.

În sfârşit, noaptea la culcare, am revărsat lumina lunii pe faţa ta, că să-ţi amintesc că nu te-am uitat. Am nădăjduit că măcar acum să-Mi vorbeşti înainte de culcare. Nu Mi-ai spus nici un cuvânt. M-a durut mult lucrul acesta; totuşi am continuat să stau de veghe la căpătâiul tău, nădăjduind ca măcar a doua zi dimineaţa vei observa prezenţa mea.

Tot astfel, în fiecare zi, am continuat să mă descopăr prin tot felul de căi, sperând că vei dori să fiu păstorul tău.

Eu pot să-ţi port de grijă ca nimeni altul. Eu sunt păstorul tău cel bun, care îşi dă viaţa pentru oile lui. Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. Dragostea Mea pentru tine este mai adâncă decât marea şi mai înaltă decât cerul. “Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea”. Vreau să Mi te dăruiesc şi am atâtea să-ţi împărtăşesc. Pentru binele tău te rog să-mi răspunzi. “Iată, Eu stau la uşă şi bat: - Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu mine.”