Pe HaiSaRadem.ro vei gasi bancuri, glume, imagini, video, fun, bancuri online, bancuri tari, imagini haioase, videoclipuri haioase, distractie online. Nu ne crede pe cuvant, intra pe HaiSaRadem.ro ca sa te convingi.

1. Ce este Regatul lui Dumnezeu ?

Pentru a căuta mai întâi Regatul trebuie să înţelegem în primul rând, ce este acesta ? Regatul sau Împărăţia lui Dumnezeu este manifestarea în toate formele a suveranităţii şi Domniei lui Iehova Dumnezeu, deoarece El este Regele eternităţii (1Timotei 1:17 NW), şi Domnul Suveran, Stăpânul tuturor naţiunilor (1Cronici 29:12; Psalmul 96:9-11; 99:1-4). Regatul lui Dumnezeu îl are în frunte pe Regele numit de Dumnezeu: Isus Cristos, care are titlul de Rege al regilor şi Domn al domnilor (Apocalipsa 19:16 NW), ca şi Tatăl (1Timotei 6:15). Din Regat mai fac parte şi îngerii fideli, care slujesc pentru bunul mers al Regatului (Matei 25:31; Luca 1:35,36; Apocalipsa 14:6,7). Din Regat fac parte şi sfinţii, adică creştinii, care sunt Fii ai Regatului (Matei 13:38), şi prin ei se manifestă împărăţia lui Dumnezeu pe pământ (Matei 25:1). Aceştia îşi vor manifesta din plin autoritatea regală, în viitor când vor merge în cer, unde vor avea poziţii de mare autoritate (Daniel 7:18,27; 1Corinteni 6:2,3; Apocalipsa 20:6). În prezent, Regatul lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor, căci pe pământ acesta se manifestă doar prin adunarea creştină, născută pentru o viaţă cerească (Efeseni 1:3,4,13,14; 2:4-7) şi lucrarea Duhului Sfânt, care vine de la Dumnezeu Regele nostru (Isaia 33:22), prin urmare manifestarea Regatului pe pământ este în special de natură spirituală (Romani 14:17), dar poate include şi binecuvântări materiale (Luca 9:11-17), însă în viitor, domeniul pământesc al Regatului va include mari binecuvântări spirituale şi materiale (Isaia 11:6-9; 32:15-17; 35; 65:22; Psalmul 46:8,9; 72:16; Efeseni 1:10). Alte manifestări ale Regatului este selecţia între creştinii falşi de cei adevăraţi ce are loc la încheierea epocii (Matei 13:24-30, 38-43; 25:31-46).

2. Cine sunt cei ce vor face parte din Regatul cerurilor ?

Aceasta speranţa de a merge în cer a fost data pentru un timp (1Petru 1:10-12), ea durează de la învierea lui Cristos până în perioada convertirii Israelului carnal, care va avea loc în viitor (Romani 11:25,26). Aceasta speranţa este pentru toţi creştinii, căci toţi care îi slujesc lui Isus şi cred în El vor fi în cer lângă El, fiind fii ai lui Dumnezeu şi născuţi din El (Ioan 12:26;Romani 8:14-17; 1Ioan 5:1com. cu 1Petru 1:3,4). De fapt creştinii nu au decât o singura speranţa (Efeseni 4:4), cea cerească (Filipeni 3:20), aceştia constituie mireasa lui Cristos (Efeseni 5:25-27) şi aceştia vor merge în cer cu funcţiile de Regi, Preoţi şi Judecători împreuna cu Cristos, exercitându-le peste oamenii de pe pământ şi peste îngeri (Apocalipsa 1:6 20:6;1Corinteni 6:2,3).

Dar mireasa lui Cristos are şi însoţitoare, acestea o vor însoţi în cer la nunta (Psalmul 45:9,14,15), acestea sunt descrise probabil în Apocalipsa 7:9-17;19:1,6 ca fiind o Mare Mulţime din toate naţiunile, aceştia se împăcă cu Dumnezeu în perioada Marelui necaz, având rolul în cer de a sluji în templul lui Dumnezeu. După cum mireasa are însoţitoare, tot aşa mirele are însoţitori pe cei 144.000 descrişi în Apocalipsa 7:1-8; 14:1-5, iar Biblia ne furnizează 3 indicii clare, care ne vor ajuta sa-i identificam, acestea sunt: 1. identificaţi ca fiind din toate seminţiile fiilor lui Israel (Ap.7: 4), 2. “Ei sunt aceia care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini” (Ap.14: 4 BCR), astfel este potrivit ca însoţitorii mirelui sa fie virgini ca mirele. 3.”Ľ ei sunt aceia care urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod” (Ap.14: 4),astfel aceştia sunt însoţitorii mirelui mergând la cer probabil cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de mireasa care va fi strămutata în cer la venirea lui Cristos (1Corinteni 15:23,51-53;1Tesaloniceni 4:16,17). Acest lucru este arătat în Apocalipsa 12 unde cei 144.000 sunt reprezentaţi de copilul de parte bărbăteasca răpit la tronul lui Dumnezeu cu aproximativ trei ani şi jumătate înainte de legarea lui Satan (Ap.12:4-6). Toţi aceştia (Mireasa, însoţitoarele ei şi cei 144.000 însoţitorii mirelui) vor merge în cer în corpuri spirituale nu carnale (1Corinteni 15:42-44,50;Filipeni 3:20,21;compara Romani 8:29 cu 1Petru 3:18). Există mai multe categorii de răscumpăraţi în cer deoarece Biblia vorbeşte de mai multe poziţii în cer (Ioan 14:2,3;Matei 11:11 compara cu 18:4;Luca 19:17-19).

Cei ce vor moşteni pământul sunt: supravieţuitorii a zilei de mânie a lui Iehova, care vor locui pământul (Daniel 7:13,14;Maleahi 4:1-3; Apocalipsa 20:3,8;Psalmul 37:9-11,29). Aceştia provin din Israelul care se întoarce la Iehova şi Isus în timpul sfârşitului, despre aceasta convertire şi moştenire a ţari lor vorbesc aproape toţi profeţii (Isaia 44:1-5;Ezechiel 37:21-28;Amos 9:11-15). Pe lângă aceştia se vor alipi oameni din toate naţiunile, care se vor căii în perioada sfârşitului, invocând numele lui Dumnezeu cu credinţa (Zaharia 14:11-16;Fapte 2:21;Mica 4:1-4;Isaia 2:2-4).

Pe lângă Israel şi naţiunile convertite şi salvate în ultim moment, cei ce vor locui pământul sunt şi credincioşii din vechime şi toţi drepţii care vor avea parte de a doua înviere de după mileniu (Ap.20: 5,11-15;Ioan 5:28,29). Atât ei cât şi cei ce au rămas fideli la ultima încercare provocata de eliberarea lui Satan, vor moşteni pământul pentru eternitate (Ap.20: 1-10;Isaia 60:21; 66:22).

Avem multe motive să căutăm mai întâi Regatul, aşa cum suntem îndemnaţi în Matei 6:33; Luca 12:31, dar să enumerăm câteva: În primul rând orice altceva am căuta în viaţa noastră, făcând din acel lucru ţelul vieţii noastre, acesta până la urmă s-ar dovedi deşert, deoarece toate lucrurile sunt trecătoare, orice am alege, fie o carieră strălucitoare, fie strângerea de bogăţii, sau faima, etc. În contrast cu acestea însă, Regatul lui Dumnezeu este etern, el nu trece (2Petru 1:11). Iar dacă vom face parte din el, vom exista şi noi veşnic. În plus comorile Regatului nu seacă, şi de ele nu putem fi deposedaţi (Luca 12:33).

Un alt motiv de a căuta mai întâi Regatul, este că aşa putem să avem o viaţă echilibrată, ferită de îngrijorări, deoarece Domnul Isus a promis în Matei 6:33: “…şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Deci însuşi Regele Isus Cristos ne garantează că necesităţile noastre materiale vor fi satisfăcute, dacă Regatul este prioritar în viaţa noastră. Crezi tu cu sinceritate lucrul acesta ? Să fim fermi convinşi că acesta este singurul ţel care nu ne va dezamăgi, ducând în prezent la o viaţă fericită, căci primim o familie de fraţi şi surori, o muncă plină de satisfacţie pentru Regele, iar în final nemurirea la venirea Regelui Regilor (Luca 18:29,30; Marcu 10:29,30).

5. Care trebuie să fie atitudinea celor ce caută mai întâi Regatul ?

Răspunsul la această întrebare poate fi rezumat în următoarea idee: Regatul trebuie să fie totul în viaţa lor, acest lucru este bine reliefat de Isus Cristos în pildele cu comoara ascunsă şi cu perla de mare preţ (Matei 13:44-46). Atitudinea corectă, este subliniată în aceste ilustrări prin următoarele principii care se desprind din aceste ilustrări: 1. Căutarea asiduă, perseverentă, căci nu este uşor să cauţi o comoară ascunsă şi să o găseşti fără perseverenţa motivată de dorinţa nestrămutată de a o găsi; 2. Să fi dispus să vinzi tot ce ai, adică să faci orice sacrificiu, ca timpul tău, banii tăi, energia ta, căci doar aşa vei pune mâna pe Regat, să te mulţumeşti cu strictul necesar din punct de vedere material, ne-risipind, bani, timp şi energie, ci susţinând din plin interesele Regatului (Matei 11:12; 1Timotei 6:8; Evrei 13:5), căci să nu uităm, căci nimeni nu pune mâna pe Regat decât după ce vinde tot ce are, sau transformă toate bunurile sale în bunuri ale Regatului. Un Fiu al Regatului, are încredinţarea fermă în realizările Regatului şi în biruinţa Regelui regilor, el este convins de realităţile Regatului în inima lui (Efeseni 1:17-19). De asemenea el se roagă des: “să vină Regatul tău” cu o dorinţă înfocată, după dreptatea şi justiţia pe care o va aduce Regatul, tânjind după perspectiva de a fi alături de Domnul domnilor în cer. În plus se va ruga pentru ca Stăpânul secerişului să scoată secerători la secerişul său (Matei 9:37,38).

Un exemplu extraordinar este în persoana lui Isus Cristos, care a făcut din Regat, centrul şi plăcerea vieţii lui (Ioan 4:34). El a susţinut Suveranitatea lui Dumnezeu în diferite moduri, ca de exemplu: El a predicat şi a învăţat pe oameni despre Regat, în orice moment al zilei, sacrificându-se pe sine uneori (Luca 4:43; 8:1; 9:11; Marcu 6:30-34). El a susţinut Regatul chiar şi în împrejurări potrivnice, până la moartea sa ca Rege al iudeilor (Ioan 18:36,37; 19:19,20). El nu numai că a învăţat despre Regat, dar a şi trăit pe baza principiilor Regatului, şi a manifestat domnia plină de iubire a Tatălui Ceresc, astfel a făcut vindecări, semne lucrări de putere, învieri, a hrănit flămânzi, a potolit furtuni, etc. toate acestea sunt o reflectare a ce are să facă Regele Isus când va veni şi va fi întronat ca Rege peste naţiuni (Marcu 1:32-39; 5:39-42; Luca 9:1,2; Ioan 11:23-25; 39-44; Luca 8:2-25; 9:12-17; Marcu 10:45).

În primul rând să devenim Fii ai Regatului, prin naşterea din nou, adică prin botezul în apă şi cu Duhul Sfânt (Ioan 3:5). După ce am devenit Fii ai Regatului, să lăsăm ca Regele Isus să domnească în viaţa noastră, adică să ne transforme după chipul său, având astfel roadele Duhului Sfânt prin puterea lui Dumnezeu (Galateni 2:20; 5:22,23). De asemenea un Fiu al lui Dumnezeu este harnic şi zelos în a spori avuţia stăpânului, astfel el se va lăsa călăuzit de Duhul şi îmboldit de El va predica evanghelie, atât în timp favorabil cât şi în timp nefavorabil, atât ocazional va mărturisi pe Cristos, cât şi fixându-şi un timp pentru a face ucenici (Matei 24:14; 28:19,20; 2Timotei 4:2). Bineînţeles că nu este vorba de a predica mecanic, ca şi cum ne-am împlini o datorie, ci cu bucurie, cu fervoare, ca şi cum am găsit o sursă inepuizabilă de bogăţie şi dorim s-o împărtăşim altora (comp. cu Luca 15:9). Prin urmare întreabă-te: Te-ai născut din nou ca Fiu al Regatului ? Preţuieşti la adevărata valoare, Regatul ? Le spui şi altora despre bogăţiile insondabile ale Regatului ?

O altă modalitate de a căuta mai întâi Regatul este de a sluji în adunare cu darurile tale spirituale (1Petru 4:10), de a vizita bolnavii, rugându-te pentru ei, de a ajuta pe săraci, toate aceste lucruri vor reflecta îngrijirea Regelui faţă de oameni prin Fii acestuia (Romani 15:25-27; Galateni 2:10; Psalmul 112:9), întreabă-te: Îţi foloseşti din plin darurile Duhului Sfânt pentru a-I sluji pe alţii ? Sau te îngrijeşti din punct de vedere material de alţii ca o manifestare a Regatului ? De asemenea putem susţinem financiar Regatul şi prin contribuţiile noastre pentru adunare, pentru evanghelizare şi tipărirea de literatură creştină, etc. Prin toate acestea noi arătăm că suntem administratori înţelepţi ai bogăţiilor nedrepte (Luca 16:1-11; Proverbe 3:9,10).

În limba greacă în care sa redactat Noul Testament, cuvântul parabolă are următoarea semnificaţie, conform cu un dicţionar Biblic: “pildă, punerea unui lucru lângă altul, juxtapunere, metaforic, o comparare a unui lucru cu altul, o asemănare, similitudine, un exemplu prin care este ilustrată o doctrină, un percept…o zicătoare concisă, plină de conţinut şi instructivă, implicând o asemănare sau comparaţie şi având forţă povăţuitoare; un aforism, maximă, dicton…proverb.” Isus a folosit parabole în metodele lui de instruire din următoarele motive: I. Prin aceasta s-a făcut o cernere între cei cu adevărat interesaţi, de cei dezinteresaţi (Matei 13:13-16); II. Ilustrările au avantajul că prin ele adevărul poate fi înţeles mai uşor (Luca 11:5-13); III. În plus, învăţătura se întipăreşte mai bine în minte şi inimă, convinge mai uşor şi îmboldeşte la acţiune (Matei 13:44-46).

Însă trebuie să evităm pericolul interpretării greşite al parabolelor, şi aceasta o putem face ţinând cont de două principii, atunci când interpretăm vreo pildă: 1) În fiecare ilustrare trebuie să găsim ideea cheie sau esenţa şi scopul pentru care s-a spus pilda, iar când o interpretăm să ne concentrăm asupra ideii principale. 2) Nu considera pilda o paralelă perfectă, deci nu încerca ca în toate detaliile să găseşti paralele, dar nu lăsa amănuntele importante ne-interpretate.

Această parabolă cât şi explicaţia ei o găsim în următoarele texte Scripturale, pe care te invit să le citeşti: Matei 13:3-9,18-23; Marcu 4:3-20; Luca 8:4-15; Elementele acestei pilde sunt: Semănătorul care îl reprezintă pe Isus Cristos, cât şi pe fraţii lui care predică vestea bună; sămânţa reprezintă Cuvântul despre Regat (Matei 13:19), sau Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 8:11), care este vestit. El cade în patru tipuri de sol, aceasta semnifică starea diferită a inimii oamenilor din lume, căci ţarina este lumea. Pământul de lângă drum, simbolizează un pământ bătătorit, adică o inimă împietrită unde nu intră Cuvântul pentru a germina, astfel păsările, adică agenţii lui Satan îl pot culege. Al doilea tip de sol, este cel stâncos, care ilustrează bine omul care acceptă cu bucurie vestea bună, dar nu este statornic şi din cauza necazurilor, ispitelor şi a persecuţiilor, Cuvântul nu dă roade în ei. Al treilea tip de pământ este cel ce are spini, care reprezintă omul acaparat de griji şi dorinţe de înavuţire şi de tot felul de pofte şi plăceri ale vieţii, care înăbuşă Cuvântul făcându-l neroditor. Al patrulea teren este bun, care înţelege Cuvântul, sau îi prinde sensul, aducând rod, dar acesta în cantităţi diferite, după puterile fiecăruia. Calităţile unui om cu o inimă receptivă la Cuvânt sunt: a) O inimă cinstită, care pune pe prim plan Regatul sau lucrurile spirituale; b) Doritor de a-i prinde sensul Cuvântului, dorind să aplice şi să aducă rod; c) Aduce roade în răbdare sau prin perseverenţă, astfel el nu se descurajează repede, indiferent de timpuri sau împrejurări nefavorabile. Scopul acestei pilde, este un îndemn de a fi receptiv la Cuvântul lui Dumnezeu, căci nu toţi cei ce primesc la început Cuvântul sunt sinceri.

Această ilustrare o găsim în Matei 13:24-30, iar explicarea ei în Matei 13:37-43. Elementele acestei pilde sunt: Un om care seamănă sămânţă bună, acesta este Fiul omului, Isus Cristos, ţarina în care seamănă este lumea, sămânţa bună sunt “fii Regatului” NW, pe care Isus îi lasă în această lume, ca să dea rod. Vrăşmaşul este Satan, iar neghina îi simbolizează pe fii Diavolului, în special creştinii falşi care pretind a fi grâu. Este interesant comentariul pe care îl face cartea: Natural History of the Bible, asupra tipului de neghină folosit în această parabolă, această lucrare declară: “neghina (zizania) este aceeaşi cu arabul < zawan >, din care derivă numele grecesc al plantei ce poartă azi denumirea ştiinţifică de <Lolium Temulentum> sau neghină ameţitoare…Aceasta este un fel de plantă în genul secarei, fiind singura specie din familia ierboaselor ale cărei seminţe sunt otrăvitoare. Zawan derivă din <zan>, care înseamnă: a voma, efectul consumării neghinei ameţitoare constând în greţuri violente, convulsii şi diaree, sfârşitul fiind adesea moartea…se aseamănă în toate privinţele cu grâul, până în momentul apariţiei spicului.” Prin urmare neghina sau zizania, ilustrează bine efectul rău pe care îl are copii Diavolului, pentru oricine consumă din fructele lor, şi în special al creştinilor falşi, deoarece neghina în parabolă nu a apărut decât după ce Domnul Isus a semănat sămânţa bună, iar aceasta apare în grâu, adică în mijlocul creştinilor adevăraţi, după înfinţarea creştinismului. Evenimentele parabolei, se întind pe perioada de timp care începe cu primul secol al erei noastre, când Isus începe semănarea seminţei bune, mai târziu, după plecarea lui la cer şi moartea apostolilor se infiltrează,

creştinii falşi asemănători grâului, dar care în realitate nu sunt altceva decât neghină ameţitoare, acest lucru a fost profeţit şi de apostoli (Fapte 20:29,30; 2Petru 2:1,2). Această stare de amestec între grâu şi neghină continuă până la seceriş, care are loc la sfârşitul lumii, când clasa grâului va fi separată de cea a neghinei, fiind transferată în cer, unde va străluci ca soarele (Matei 13:43), iar după aceea creştinii falşi asemănaţi cu zizania vor fi aruncaţi în cuptor, adică vor fi distruşi definitiv după ce vor fi chinuiţi scurt timp în perioada sfârşitului (Matei 13:42 comp.cu 6:30). Ţinta parabolei, este de a arăta că Diavolul va contraface lucrarea lui Dumnezeu prin semănarea neghinei, dar să avem răbdare, căci la timpul secerişului, fiecare va fi dezvăluit ce este în realitate: neghină sau grâu ?

Aici Domnul Isus Cristos compară Regatul cerurilor cu un grăunte de muştar care o dată semănat are o creştere formidabilă, după cum creşte şi aluatul în care s-a pus drojdie. Unii interpretează negativ această pildă, spunând că creşterea formidabilă de aici se referă la înmulţirea apostaziei după moartea apostolilor, dar să citim cu atenţie aceste pilde consemnate în Matei 13:31-34; Luca 13:18-21. Cei ce interpretează în mod negativ această creştere a Regatului, aduc ca argumente, ideea că păsările reprezintă slujitorii lui Satan din pilda Semănătorului, care culeg sămânţa semănată pe drum. Un alt argument promovat de aceştia este că aluatul în Biblie reprezintă corupţia (Matei 13:4; 1Corinteni 5:6,7). Dar aceştia uită că ceea ce primează în interpretarea unui pasaj sau pilde sunt detaliile relatării şi apoi asemănările cu alte învăţături din Biblie, în plus această interpretare negativă forţează textul deoarece, nu aluatul este adăugat (adică apostazia care vine după moartea apostolilor), ci Cristos compară aluatul cu Regatul cerurilor din start, şi acesta este ascuns în trei măsuri de făină, în greacă este folosit cuvântul: “saton”, pentru măsura care conform cu NT.93 n.s. cuprinde 13,125 litri, deci trei măsuri în total, aproximativ 40 de litri de făină, astfel aluatul care este mic ca cantitate în comparaţie cu făina dă o creştere foarte mare. Tot la fel şi sămânţa de muştar, care era cunoscută în timpul lui Isus ca fiind cea mai mică sămânţă, dar când creşte devine o plantă mare, reliefând astfel ce creştere o să aibă membri Regatului cerurilor, de asemenea în Luca 17:6 se arată că o credinţă de mărimea unei seminţe de muştar poate avea efecte mari, tot aşa Regatul cerurilor care l-a început era doar Isus, a crescut într-un mod formidabil după moartea, învierea şi înălţarea lui la cer, adică după ce sămânţa a putrezit şi încolţit (comp. cu Ioan 12:24,32). În plus, în relatarea paralelă din Marcu 4:30-32, se spune un detaliu în plus despre păsări, şi anume că acestea se odihnesc sau locuiesc la umbra copacului, fiind astfel ocrotite de razele de soare, păsările pot să descrie “marea mulţime” din Apocalipsa 7:9-17; 19:1 care vor fi însoţitoarele miresei la nunta din cer (Psalmul 45:14,15) şi care ca slujitori a-i templului ceresc vor fi ocrotiţi de orice arşiţă, deoarece se adăpostesc la umbra Regatului cerurilor, adică a miresei lui Cristos, aceştia îşi fac cuiburile în crengi (Matei 13:32) adică în cer, şi aceasta după ce Regatul este stabilit, adică după ce s-a împlinit “numărul complet al oamenilor naţiunilor” NW (Romani 11:25), adică dezvoltarea completă a copacului de muştar, de fapt “marea mulţime” apare ca clasă în perioada necazului celui mare. Dar deoarece în Evanghelia după Marcu păsările sunt văzute că locuiesc la umbra ramurilor aceştia îi poate simboliza pe oamenii naţiunilor care se vor căii în perioada sfârşitului lumii, şi care vor moşteni pământul, comparaţi în Isaia 60:8-12 cu nişte porumbei care zboară spre porumbarul lor. Omul care seamănă sămânţa de muştar îl reprezintă pe Fiul Omului, iar terenul unde este semănată, este lumea, iar sămânţa de muştar semnifică cuvântul credinţei care dă o creştere fenomenală. Scopul acestor pilde este de a sublinia creşterea fenomenală a Regatului cerurilor.

Această parabolă o găsim consemnată în Matei 13:47-52, este demn de menţionat că aceasta este foarte asemănătoare cu cea despre grâu şi neghină, deoarece în ambele ilustrări are loc o selecţie care are loc la sfârşitul actualului sistem de lucruri. Năvodul este Regatul cerurilor care este aruncat în mare, o dată cu serviciul lui Isus Cristos. Acesta prinde tot felul de peştii, astfel poporul lui Dumnezeu de pe pământ care sunt reprezentanţii cerului ca regi şi preoţi din locurile cereşti (Apocalipsa 1:6 comp. cu Efeseni 2:6) este compus atât din peşti buni (creştini adevăraţi) cât şi din peşti răi (creştini falşi), dar la venirea Domnului îi selectează pe cei buni, adică fiii Regatului de cei răi, adică fiii Diavolului care vor fi nimiciţi, după o suferinţă temporară în momentul executării judecăţii, peştii buni vor fi strânşi în vase, faptul că sunt mai multe vase, indică că cerul are diferite camere şi poziţii (Ioan 14:2,3), totuşi toţi peşti buni vor beneficia de nemurire şi fericire .

Această pildă nu o găsim decât în Marcu 4:26-29, unde se arată că Regatul lui Dumnezeu, este ca atunci când un om aruncă sămânţa în pământ, şi aceasta creşte fără să ştie el cum şi indiferent de ce face el, dar când roada este coaptă, pune secera în ea, pentru că a venit timpul secerişului. Astfel în această parabolă se subliniază creşterea implacabilă a Regatului, dar care este inexplicabilă din punct de vedere uman. Omul care seamănă sămânţa bună în pământ este corpul de creştini al lui Isus, adică creştinii, deoarece ei seamănă dar nu ei fac să crească, şi nici nu înţeleg pe deplin creşterea şi dezvoltarea seminţelor (1Corinteni 3:6,7). În plus, nici Isus Cristos, nici Tatăl lui nu dorm, ci Ei sunt activi pentru a da creşterea (Psalmul 121:4; Ioan 5:17; Apocalipsa 3:1; 5:6). Astfel partea noastră este să semănăm, căci pământul care este bun rodeşte singur din punct de vedere uman, căci ajutorul divin este invizibil. Însă la timpul secerişului, Cristos capul adunării creştine va pune secera în grâu, adică îl va tăia pentru a-l strămuta în cer (Matei 13:30). Scopul acestei pilde este biruinţa şi dezvoltarea sigură a Regatului.

Domnul Isus dă o pildă consemnată în cele trei evanghelii sinoptice, în Matei 21:33-43; Marcu 12:1-12; Luca 20:9-19, elementele acestei ilustrări sunt: Un gospodar care sădeşte o vie, acesta îl reprezintă pe Iehova Dumnezeu (Ioan 15:1), care a dus în fiinţă poporul Israel, adică via (Isaia 5:7; Psalmul 80:9; Ieremia 2:21). Viticultorii la care a arendat-o, sunt conducătorii naţiunii Israel, iar robii pe care I-a trimis după roadele cuvenite, sunt profeţii din vechime, până la Ioan Botezătorul, pe care aceştia I-au bătut, maltratat şi ucis (Ieremia 44:4,5; Evrei 11:36,37; 2Cronici 24:21). Fiul pe care Stăpânul viei l-a trimis este Isus Cristos, care a fost ucis din gelozie, deoarece El fiind moştenitorul viei, şi aceasta s-a petrecut afară din vie, adică în afara Ierusalimului (Evrei 13:12,13). Venirea Stăpânului reprezintă distrugerea Ierusalimului în anul 70 e.n., când armatele romane au distrus sediul conducerii religioase şi politice a Israelului. Scopul acestei pilde, a fost de a demasca pe conducătorii religioşi din timpul lui Isus, care au fost infideli Stăpânului viei, ne-ascultând nici de Fiul lui care este piatra unghiulară a casei lui Dumnezeu. Iac concluzia pildei este că Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la conducătorii evrei şi va fi dat oamenilor din toate naţiunile care vor forma un popor care va aduce roade.

În Matei 22:1-14, Fiul lui Dumnezeu, dă o parabolă, iar personajele acesteia sunt: Un Rege, are un Fiu şi organizează o nuntă pentru acesta, Regele este Dumnezeu Tatăl, iar Fiul este Isus, robii trimişi să-I cheme pe invitaţi la nuntă sunt ucenicii lui Isus care au fost trimişi în primul rând la oile pierdute ale lui Israel, care sunt invitaţi la nunta Fiului de Rege. Invitaţii însă nu au acceptat invitaţia, prin urmare Israelul ca naţiune a pierdut privilegiul de a fi participanţi la petrecerea de nuntă, adică de a merge în cer (Ioan 1:11-13; Matei 10:5-7; Fapte 3:25,26). Iar scuzele pe care le-au adus aceştia erau neîntemeiate, conform cu pilda celor invitaţi la cină care se aseamănă foarte mult cu această parabolă (Luca 14:16-24), invitaţii au spus că nu pot să vină pentru că şi-au cumpărat un ogor, de parcă nu putea să-l vadă după nuntă, sau oare noaptea când probabil a avut loc nunta, îşi vor putea vedea ogorul ? Alţii au adus ca scuze, faptul că şi-au cumpărat boi, şi trebuie să-I încerce, de parcă ar putea să-I încerce în noaptea nunţii ? Altul a spus că s-a căsătorit, de parcă nu putea să vină cu soţia împreună la nuntă ? Problema lor nu era că nu puteau veni, ci că nu doreau să vină, lucru subliniat bine de atitudinea pe care au avut-o faţă de robii care le-au dus invitaţia, aceştia au fost batjocoriţi şi omorâţi, arătând astfel o ostilitate foarte mare faţă de invitaţie, Rege şi Fiul său (vezi şi Fapte 5:40; 7:55-58; 12:1,2). Dar Regele (Iehova) s-a mâniat, şi-a trimis oştile (armatele romane), care au ars cetatea (Ierusalimul), acestea au avut loc în anul 70 e.n. din cauză că celor la care li s-a trimis invitaţia de a veni la nunta Fiului de Rege au refuzat, robii Regelui sunt trimişi la răspântiile drumurilor, în pieţe şi pe străzi, aducând oameni să umple sala de nuntă. Dar nu toţi cei ce au intrat în sala de nuntă şi-au schimbat viaţa deplin, de aceea înainte de a începe petrecerea de nuntă, adică intrarea în cer, are loc o inspecţie, unde cei ce nu au haina de nuntă, care reprezintă faptele drepte ale sfinţilor, ca efect al primirii harului (Apocalipsa 19:8), sunt aruncaţi afară, ne-intrând în Regat. Întunericul de afară unde sunt aruncaţi, simbolizează despărţirea de Dumnezeu care este lumină, ducând aceasta la distrugerea lor (Matei 25:30 comp. cu 13:42; 2Tesaloniceni 1:8,9). Pilda se încheie cu concluzia: Căci mulţi sunt chemaţi dar puţini sunt aleşi, adică atât din Israel cât şi dintre neamuri (Romani 9:24), au mulţi posibilitatea să fie salvaţi, deoarece mulţi au auzit de Cristos, sau chiar fac parte dintr-o biserică care spune că aparţine lui Cristos, dar nu intră la nunta Fiului de Rege, fie din cauză că nu preţuiesc la adevărata valoare această chemare, prin urmare nu sunt îmbrăcaţi corespunzător în haina dreptăţii, fie au intrat în sala de nuntă care este adunarea creştină (Luca 14:23 comp. cu 1Timotei 3:15), fără a fi regeneraţi prin Duhul Sfânt, care să le procure haina sfinţeniei. De aceea să fim vigilenţi, căci nu toţi cei ce pretind a fi Fii ai camerei de nuntă, adică Fii ai Regatului sunt în realitate astfel, căci Isus precizează: “…au strâns pe toţi pe care I-au găsit, şi BUNI şi RĂI…”. Ţinta acestei ilustrări a fost naţiunea Israel care a refuzat invitaţia la nuntă, cât şi orice om ce nu priveşte cu seriozitate invitaţia de a participa la nunta Fiului de Rege.

Relatarea despre “robul credincios şi înţelept” (BCR) sau “sclavul fidel şi prevăzător” (NW), o găsim în Matei 24:45-51 şi în Luca 12:42-48, aceasta cuprinde următoarele personaje şi situaţii: Un sclav sau un administrator, care are rolul de a da hrană peste ceata slugilor, acest sclav reprezintă un grup de conducători din trupul lui Cristos cum au fost apostolii şi bătrânii, în primul secol al e.n. care au tratat chestiuni doctrinale (Fapte 15), dând hrană spirituală la timpul potrivit (Fapte 15:1,2; 16:4), acest sclav fidel nu îi reprezintă pe toţi creştinii, ci pe cei ce supraveghează ceata slugilor, dar principiile valabile pentru ei de a aştepta cu credincioşie şi răbdare sosirea Stăpânului, care este Cristos, sunt valabile pentru toţi creştinii (Luca 12:47,48). De asemenea este bine să precizăm un lucru, şi anume faptul că unii oameni din trupul lui Cristos sunt chemaţi la a da hrană, nu înseamnă că creştinii nu pot înţelege Biblia fără ei, căci toţi creştinii sunt călăuziţi de Duhul Sfânt, şi deci pot cu ajutorul lui Dumnezeu găsi explicarea corectă a Scripturilor (Romani 8:14; 1Corinteni 2:10-13; Proverbe 3:32; 28:5), ci Domnul Isus subliniază aici că unii au chemarea specială de a da învăţătură, şi de a se lupta pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna (Iuda 3), în fruntea poporului lui Dumnezeu. Dar aceasta nu este un motiv să se îngâmfe sau să se considere superiori (1Corinteni 4:7), în plus, răspunderea lor este foarte mare, căci cui i s-a dat mult i se va cere mult.

Venirea Stăpânului are loc în viitor la o dată necunoscută, şi atunci dacă va fi găsit dând hrană spirituală la timp, va fi pus peste toate bunurile lui Isus, cele din cer şi de pe pământ. Există însă pericolul ca acel sclav să spună: “Stăpânul meu întârzie să vină” şi atunci să înceapă să-şi facă de cap în poporul lui Dumnezeu, dar aceasta va duce la distrugerea acestui sclav, odată cu venirea Domnului. Concluzia acestei relatări este, să fim credincioşi până la venirea Domnului, îndeplinindu-ne misiunea cu răbdare şi fidelitate, în acelaşi timp respectându-ne tovarăşii de slujbă, indiferent de poziţia lor în poporul lui Dumnezeu.

Aici în Matei 25:1-13, Regatul cerurilor este asemănat cu 10 fecioare, care aşteaptă pe mire să vină cu alaiul lui nupţial şi să intre la petrecerea de nuntă. În această pildă ca şi în cea cu Fiul de Rege, nu apare vreo mireasă, tocmai că fecioarele care-l aşteaptă pe mire sunt clasa miresei (2Corinteni 11:2). Toate cele 10 fecioare îl aşteaptă pe mire, având candelele aprinse pentru a lumina calea lor şi a mirelui care va veni. Însă cinci dintre fecioare sunt nechibzuite sau nebune, pentru că nu şi-au luat undelemn de rezervă, iar cinci fecioare sunt înţelepte sau prevăzătoare pentru că au luat undelemn în plus faţă de cel avut în candelă, în vase de rezervă. Deoarece Mirele care este Cristos, întârzie să vină, toate fecioarele au adormit. Această adormire a avut loc, după moartea apostolilor, când a apărut o stare de somnolenţă, întuneric spiritual, care a dus la apostazie (Ioan 12:35; 2Tesaloniceni 2:6,7). Este interesant însă că fecioarele nu sunt condamnate de Mirele Isus, pentru că au adormit, ci din alt motiv, căci după o perioadă de somn din partea fecioarelor, la miezul nopţii, are loc strigarea: “Iată Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare!” Acest strigăt care are loc la miezul nopţii, face ca fecioarele să se trezească, însă în două posturi diferite, cele înţelepte cu undelemn suficient pentru a lumina coloana nupţială care trebuia să vină, pe când cele nechibzuite, începea să li se stingă candelele, din pricină că nu aveau vase de rezervă cu undelemn de unde să-şi alimenteze din nou candelele, prin urmare au fost sfătuite de cele înţelepte să se ducă până în piaţă pentru aşi cumpăra undelemn de la cei ce vând. Însă între timp Mirele cu cortegiul de nuntă se apropie şi găseşte doar cinci fecioare care îl aşteptau cu candelele aprinse, astfel acestea împreună cu mirele şi cu însoţitorii acestuia au intrat la petrecerea de nuntă, adică în cer, iar când au venit cele cinci fecioare nechibzuite, era târziu şi nu au putut intra la nuntă, căci Mirele nu le cunoştea, căci ele nu au fost la întâmpinarea lui, astfel au fost respinse şi aruncate în întunericul de afară, suferind dezaprobarea şi distrugerea împreună cu lumea. Ce trist deznodământ pentru acestea! De aceea îndemnul pildei este: “Vegheaţi căci nu ştiţi ziua nici ceasul.” Deci fiţi prevăzători, luaţi-vă undelemn de rezervă, nu trageţi concluzii pripite, căci Mirele din punctul nostru de vedere v-a întârzia. Perioada de timp între trezirea fecioarelor şi sosirea efectivă a Mirelui este perioada de trezire a poporului lui Dumnezeu, odată cu turnarea din nou a Spiritului Sfânt ca la Penticosta din primul secol e.n. când se va împlini încă o dată profeţia din Ioel 2:28-30, adică când va avea loc ploaia târzie a Duhului Sfânt (Ioel 2:23,28-32), aceasta are loc cu câţiva ani înainte de venirea Domnului Isus. Astfel chiar dacă trăim într-un timp de adormire spirituală, trebuie să avem ulei de rezervă, pentru ca să aşteptăm într-un mod înţelept pe Regele nostru, aducându-I onoare prin lumina ce o dă candela sufletului nostru, pentru ca la auzirea glasului: “Iată Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare! ”să ne dovedim a fi fecioare înţelepte, având din abundenţă undelemn adică tărie spirituală. Astfel chiar dacă trăim într-un timp de somnolenţă spirituală să fim ca şi Sunamita, care reprezintă mireasa lui Cristos şi care spune în Cântarea Cântărilor: “Adormisem, dar inima mea îmi veghea…” (Cântarea Cântărilor 5:2).

I. Care sunt pildele pe care le-am explicat în acest articol ?

II. Care este tâlcul sau îndemnul principal al acestor parabole ?

Aceste două ilustrări sunt asemănătoare, ele se găsesc în Matei 25:14-30 şi în Luca 19:11-27, în ambele ilustrări omul care le încredinţează talanţii, respectiv minele, este Fiul omului, robii la care le încredinţează avuţia sunt toţi creştinii, iar avuţia (talanţii sau minele), reprezintă toate lucrurile şi darurile spirituale care le-am primit din partea Stăpânului, cum ar fi: putere de a predica vestea bună şi a face ucenici, darurile Duhului Sfânt cu care putem sluji în corpul lui Cristos, chiar bunuri materiale prin care putem manifesta dărnicia şi binefacerea, atrăgând astfel suflete la Cristos, de fapt talanţii sunt orice lucru pe care l-am primit de la Cristos pentru a promova interesele sale pe pământ. Fiecare slujitor primeşte talanţi în funcţie de puterea lui, ei trebuie să-I pună în negoţ, pentru a spori averea Stăpânului. Plecarea din ţară a Regelui, este plecarea de pe pământ a lui Isus după înviere, iar timpul mult care se scurge până la venirea din nou a Regelui, este timpul de la înălţarea lui Isus până la venirea sa care va avea loc în viitor, şi atunci va face socoteală cu robii săi. Pe cei ce au lucrat şi au adus talanţi, adică oameni la adevăr, El îi laudă prin cuvintele: “bine rob bun şi credincios” , chiar dacă unii au adus mai puţin şi alţii mai mult, în funcţie de capacitatea fiecăruia, El îi apreciază că au făcut tot ce au putut. Dar celui ce nu a lucrat cu talantul încredinţat i s-a spus: “rob rău şi leneş” care nici măcar nu a vrut să dea talantul la bancheri pentru a-I da dobânda Stăpânului de aceea va avea parte de pierzare, adică aruncare în întunericul de afară, care va culmina cu distrugerea.

În parabola cu minele din Luca 19:11-27, fiecărui slujitor I se dă doar o mină în mod egal, care indică valoarea identică a fiecăruia în faţa lui Dumnezeu, deoarece toţi au primit acelaşi Duh Sfânt şi acelaşi adevăr, cu care trebuie să lucreze, ei trebuie să fructifice darul primit, într-un context ostil, deoarece cetăţenii îl urăsc pe Stăpân şi nu doresc conducerea lui. Cu toate că fiecare a primit adevărul despre mântuire dat de Cristos prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt, totuşi zelul, puterea şi împrejurările diferă, astfel rezultatele sunt diferite, unul aduce zece mine, altul cinci mine, iar cel ce nu lucrează spre a spori avuţia Stăpânului o pierde şi pe cea ce a avut-o. Este interesant că toţi robi fideli intră în Regat, dar responsabilităţi-le şi poziţia vor fi diferite, în funcţie de sârguinţa şi credincioşia din prezent. Astfel Cel ce a adus zece mine, va primi în stăpânire zece cetăţi, iar Cel ce a adus cinci mine va primi în stăpânire cinci cetăţi, de aceea Biblia vorbeşte de a fi mare în Regatul cerurilor (Matei 18:4), sau de a fi mic în Regatul cerurilor (Matei 11:11). Parabola se încheie cu îndemnul dat de Isus ca sclavii loiali să-I taie pe cetăţenii care îl urau pe Rege, aceştia sunt oamenii acestei lumi, care după ce omul de origine nobilă primeşte Împărăţia, la venirea lui, atunci când are loc întronarea lui Cristos (Matei 19:28; 25:31), va trimite şi pe aleşii săi proaspăt glorificaţi, în asociere cu îngerii să execute judecată asupra acestei lumi care nu l-a acceptat pe Cristos (1Tesaloniceni 3:13; Apocalipsa 2:26,27; 17:14). Scopul acestor pilde este un îndemn la loialitate şi hărnicie, căci după faptă şi răsplată.

Această ilustrare se desfăşoară la venirea lui Isus Cristos, atunci are loc întronarea lui ca Rege peste naţiunile lumii, şi atunci îşi va manifesta autoritatea, făcând ca Regatul lumii să devină Regatul lui (Apocalipsa 11:15-18; Psalmul 110:1,2). În această viziune sunt două clase: OILE şi CAPRELE, oile sunt cei ce fac bine fraţilor lui Isus, adică celorlalţi creştini, chiar dacă unii par neînsemnaţi, în ochii lui Cristos sunt însemnaţi, căci ei sunt trupul lui (Evrei 2:11), în plus, aceştia ca toţi fraţii autentici ai lui Isus Cristos fac voia lui Dumnezeu (Matei 12:50). Oile din parabolă nu se referă la cei ce se întorc în ultim moment la Dumnezeu care vor moşteni pământul, căci oile ascultă de păstorul Cel bun, cum îi aud glasul (Ioan 10:3-5). Un alt argument care ne ajută să identificăm clasa oilor, este faptul că oile moştenesc Regatul pregătit de la întemeierea lumii, descris prin cuvinte profetice în Geneza 3:15 unde se spune că sămânţa femeii (Isus şi fraţii săi), va zdrobi capul şarpelui (Satan), aceasta este o manifestare a Regatului cererilor (Psalmul 110:1,2; Romani 16:20; Galateni 3:16,29). Un alt argument îl găsim în asemănarea cu pilda despre selecţia între grâu şi neghină, unde nu apare vreo referire la vreo clasă pământească, chiar dacă în realitate o astfel de clasă va exista, dar din unghiul viziunii parabolei, ea nu apare. Astfel oile de aici sunt fraţii lui Cristos cu speranţă cerească, care vor fi în viaţă la venirea Domnului, ei sunt “cei drepţi” (comp. v.37 cu Matei 13:43), care vor străluci ca soarele în cer, prin primirea unui corp glorios spiritual (1Corinteni 15:40; Daniel 12:3). De fapt, oile primesc viaţă veşnică la venirea Domnului, pe când cei de pe pământ o vor primi-o după ce se va împlini cei o mie de ani (Apocalipsa 20: 6 comp. cu Isaia 65:20). Scopul acestei ilustrări este de a ne iubi unii pe alţii, manifestând un interes sincer personal faţă de chiar Cel mai neînsemnat frate sau soră, iar acest ajutor să fie practic, nu numai teoretic. În contrast, caprele sunt pretenţioase şi îşi arogă virtuţi pe care nu le au, ele insinuează, că dacă Domnul Isus personal ar fi fost în nevoie, ei l-ar fi ajutat, dar oare cât de sincer îl iubeau ei pe Isus, dacă nu îi iubea pe fraţi săi, care sunt trup din trupul său, oare dacă nu iubim pe cei ce îi vedem, îl iubim pe Cel ce nu-l vedem (1Ioan 4:20,21) ?

Chiar dacă Regatul lumii nu a devenit încă Regatul lui Dumnezeu şi al lui Cristos (Apocalipsa 11:15), totuşi creştinii în momentul când se nasc din nou devin Fii ai Regatului, făcând parte din Regat căci ei sunt transferaţi în “Regatul Fiului iubirii lui” (Coloseni 1:13 NW), adică în Regatul cerurilor, care se manifestă pe pământ la ora

actuală prin adunarea creştină, al cărui cap este Isus (Efeseni 1:20-22; 2:6). Astfel creştinii au fost smulşi din acest sistem de lucruri, al Celui Rău (Galateni 1:4), pentru a începe o viaţă nouă de părtăşie cu Dumnezeu Tatăl şi cu Regele Isus Cristos şi cu fraţii noştri care sunt şi ei Fii ai Regatului, iar prin participarea noastră la întrunirile creştine (Evrei 10:24,25), unde iubirea şi principiile Regelui sunt aplicate se manifestă Regatul iubirii, căci acolo găseşti: “…dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17), şi prezenţa lui Cristos Regele regilor (Matei 18:20).

În primul rând, având în vedere că partea cea mai însemnată a Regatului este invizibilă, căci este în ceruri, trebuie să avem ochii inimii noastre deschişi, având o credinţă fermă, neclintită, ca şi cum am văzut Regatul în plinătatea lui (Efeseni 1:18 comp. cu Evrei 11:27). Un exemplu minunat în această privinţă este profetul Elisei, pentru care oştile de îngeri invizibile trimise în sprijinul lui erau atât de reale ca şi cum le-ar fi văzut cu ochi de carne (2Împăraţi 6:17), acest nivel spiritual poate fi atins, numai umblând cu Dumnezeu, având o relaţie foarte strânsă cu Tatăl, stând cât mai mult în prezenţa lui. De asemenea, trebuie să fim fermi încredinţaţi de dreptatea şi iubirea Creatorului, de aceea nu este suficient să crezi că El există şi lucrează, ci şi că este drept întotdeauna, chiar când treci prin situaţii limită, când crezi că Dumnezeu te-a uita, tu trebuie să fi încredinţat, că dreptatea este baza tronului lui de domnie (Psalmul 89:14; 97:2). De asemenea să crezi în bunătatea şi iubirea s-a insondabilă (Psalmul 145:7; Efeseni 2:7; 1Cronici 21:13).

Un alt lucru care ne poate ajuta să considerăm Regatul o realitate, este manifestarea lui în trecut şi în prezent, ca o realitate palpabilă. De exemplu, în trecut unele manifestări ale Regatului, care sunt fapte istorice este acţiunea de Domn Suveran a lui Iehova, când a eliberat cu forţă poporul Israel din Egipt, după aceea acest popor a devenit o teocraţie, adică condus de Dumnezeu, care şi-a exercitat stăpânirea prin diferiţi conducători şi apoi prin Regii care domneau pe tronul lui Iehova (1Cronici 19: 23; Ieremia 3:17), care erau unşii lui Iehova din cetatea Marelui Împărat care era Ierusalimul (1Împăraţi 1:39; 5:5; Matei 5:35). Venirea lui Mesia pe pământ, este tot o realitate a Regatului, căci Isus este Regatul (Luca 17:21), lucrarea de vestire a evangheliei pe care Isus a iniţiat-o şi adunarea creştină sunt alte realităţi de netăgăduit a Regatului. Dar poate cea mai intimă şi simţită, manifestare ca o realitate a Regatului, este naşterea ta din nou, ca Fiu al lui Dumnezeu, când ai primit Duhul de înfiere, devenind parte în Regat, devenind rege şi preot (Apocalipsa 1:6), atunci ai gustat în mod anticipat bucuria şi puterea cerului, de fapt ai primit un avans al moştenirii tale din Regat (Efeseni 1:13,14; Evrei 6:4,5). Astfel întreabă-te: Este Regatul o realitate pentru tine ? Trăieşti tu cu adevărat ca susţinător sârguincios al Regatului ? Este viaţa ta strâns ataşată şi gravitează în jurul Regatului ?

Cu toate că apostolii erau oameni cu aceleaşi slăbiciuni şi patimi ca şi noi (Fapte 14:15), totuşi ei constituie un excelent exemplu pentru noi, deoarece ei au călcat pe urmele marelui apostol Isus Cristos (Evrei 3:1; 1Corinteni 11:1). Ei au depus mărturie în public şi din casă în casă, predicând vestea bună despre Isus, în ciuda faptului că au fost persecutaţi, bătuţi şi batjocoriţi (Fapte 5:41,42; 20:20). Aceştia au vorbit cu îndrăzneală fiind Martori pentru Isus şi ai învierii lui înaintea întregului popor (Fapte 2:32; 3:15), chiar duşmanii lor au recunoscut că umblaseră cu Isus, deoarece au văzut curajul şi libertatea de exprimare în vorbirea lor (Fapte 4:13). Apostolii s-au arătat ca lucrători sârguincioşi ai Regatului, şi prin faptul că au coordonat lucrarea de predicare şi au înfiinţat adunări, şi le-au sprijinit (Fapte 8:14; 11:26; 14:23; 15:36; Galateni 2:9). Chiar dacă nu suntem apostoli, şi nu avem ungerea lor, totuşi putem să ne lăsăm ca unelte în mâna lui Dumnezeu, oare cum ar arăta lucrurile în biserici, dacă fiecare şi-ar da toată silinţa în lucrarea lui Dumnezeu (2Petru 1:5)? De aceea de câte ori avem ocazia, la colegi, vecini, rude, să depunem mărturie prin comportamentul nostru şi prin mărturia noastră verbală, în măsura talantului primit. Din păcate unii sunt plătiţi să predice, şi o fac doar duminica şi de la amvon, dragilor să lăsăm ca viaţa noastră să fie manifestarea Regatului, a Suveranităţii lui Dumnezeu, călcând pe urmele apostolilor, şi rugându-ne lui Dumnezeu să ne dea şi voinţa şi înfăptuirea în a lucra cu sârguinţă, convingere, perseverenţă şi din dragoste pentru Dumnezeu şi semenii noştri (Filipeni 2:13; Coloseni 1:9,10; 4:12), căci nu are rost să luptăm şi să ne muncim pentru o altă împărăţie, căci orice alt lucru va trece, dar Regatul lui Dumnezeu nu va trece niciodată (2Petru 1:11), fă-ţi partea ta, pentru a fi o parte a lui.