BluePink XHost

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Domnul Isus Cristos şi-a început activitatea de predicare proclamând următoarele: ,,De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” (Matei 4:17). Dar pocăinţa sau căinţa nu este doar subiectul central al predicii Domnului Isus, ci chiar mai mult, Dumnezeu ne porunceşte tuturor să ne pocăim, când ne spune prin apostolul Pavel următoarele în Fapte 17:30: ,,Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” , căci de pocăinţă depinde viaţa noastră după cum se spune în Fapte 11:18: ,,… „Dumnezeu a dat, deci, şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţă.” Însă cum vei răspunde tu la oferta lui Dumnezeu? Vrei tu să ai viaţă veşnică fericită? Dacă da, atunci pentru a înţelege mai bine porunca lui Dumnezeu de a pocăii de păcate care duce la viaţă, vom răspunde în continuare la următoarele întrebări:

• De ce să ne căim?

Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu spune în Romani 3:23 următoarele: ”căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu.” Tocmai de aceea Sfânta Scriptură îl descrie pe om ca fiind: păcătos, nelegiuit, nedrept, viclean şi vrăşmaş cu Dumnezeu (Romani 3:9-12;8:7; 1Petru 3:18; Iacov 4:4). Ba mai mult Biblia arată că omul este corupt (Iov14:4;15:14,16). Poate crezi că termeni ca: păcătos, necurat, corupt, duşman cu Dumnezeu sunt o exagerare pentru a caracteriza natura umană, dar Biblia nu minte, de asemenea gândeşte-te la faptele şi atitudinile pe care Biblia le descrie ca fiind păcat, după cum urmează: omuciderea, adulterul, desfrânare, minciuna, furtul, înşelăciunea, lăcomia de bani, zgârcenia, mânia, vorbirea injurioasă, invidia, certurile, vrăjitoria, beţia, petreceri dezmăţate, etc., toate acestea sunt păcate de moarte (1Corinteni 6:9,10; Galateni 5:19-21; Romani 1:29-32). Este vreun om care să nu fi făcut nici unul din aceste păcate? Iar dacă a făcut cel puţin unul atunci a încălcat toată legea căci este scris: ”Căci, cine va păzi toată legea, şi va greşi într-o singură poruncă, se face vinovat de toate ”Iacov 2:10. Atunci observând aceste lucruri înţelegem de ce trebuie să ne căim, dar să vedem în continuare:

Pocăinţa sau căinţa nu este aparenţa la un cult sau la o biserică, nu este mărturisirea pe care o facem preotului, nu este botezul în apă, căci poţi să te botezi în apă fie ca copil fie la maturitate fără a te fi căit cu adevărat, nu este rostirea de cuvinte frumoase într-o rugăciune. Ea nu înseamnă să fi membru într-o sectă, cum cred unii, care gândesc că a te pocăii însemnă să devii membru dintr-o religie. Căinţa adevărată nu este cunoaşterea Bibliei, căci mulţi cunosc Biblia şi totuşi ei nu se pocăiesc de faptele lor rele. Căinţa nu înseamnă reformarea vieţii sau disciplinarea ei, căci mulţi îşi schimbă viaţă fie din motive de sănătate, cum ar fi cei ce se lasă de ţigări sau de băutură pentru că aşa le-a recomandat doctorul. Sau schimbare din alte motive, frica de a fi prinşi de poliţie lăsându-se astfel de hoţie, etc. Pocăinţa autentică este altceva, ea implică şi rugăciune şi cunoaşterea Bibliei şi are ca efect botezul în apă pentru Isus, dar ea este mult mai mult decât atât, după cum vom vedea în continuare:

Căinţa sau pocăinţa adevărată este sentimentul de regret profund faţă de faptele, gândurile, vorbele şi atitudinile noastre rele, este o atitudine de întristare, de părere de rău, care naşte în noi, voinţa şi hotărârea de a nu mai repeta cele făcute. Pocăinţa este înnoirea minţii care îl transformă pe omul care se căieşte (în greacă ,metanoia”) care înseamnă conform unui lexicon grec: ,,remuşcare, întoarcere, convertire, începutul unei noi vieţi…” ea nu este posibilă cu adevărat fără lucrarea Duhului Sfânt care ne convinge şi ne arată gravitatea păcatului nostru şi faptul că suntem păcătoşi, corupţi şi neascultători faţă de dreptatea lui Dumnezeu (Ioan 16:8). Ea aduce în viaţa omului smerit, roadă vrednică de pocăinţă (Matei 3:8), adică schimbarea modului de viaţă, de la atitudini şi acţiuni greşite la atitudini şi acţiuni bune, adică schimbarea tiparelor comportamentale (Efeseni 4:21-32). Pocăinţa adevărată aduce o ură sfântă faţă de lucrurile necurate, şi o teamă sănătoasă de Dumnezeu, ea mai implică mărturisirea păcatelor noastre lui Dumnezeu cerându-ne iertare de la El prin Domnul nostru Isus (Proverbe 28:13; 1Ioan 1:8; 2:1,2). Pocăinţa se poate manifesta şi prin plâns, bocet şi prin post, însă criteriu după care se stabileşte adevărata pocăinţă sunt roadele (Ioel 2:12,13; Fapte 26:18,20). Astfel omul care se căieşte, regretă păcatul din străfundul inimii, el recunoaşte că este un păcat împotriva lui Dumnezeu, că a adus o pată numelui lui Dumnezeu, el are o reacţie asemănătoare cu Iov care a spus în Iov 42:6: ,,De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă.” Omul care se căieşte cu adevărat urăşte şi este scârbă de păcatul Său, îşi dă seama de cât rău a produs păcatul Său, în relaţia lui cu Dumnezeu, şi cât rău a produs semenilor săi acest păcat direct sau indirect. El nu dă vina pe alţii, ci recunoaşte că El este vinovat şi regretă modul de acţiune egoist şi mândru, şi este hotărât să repare ce mai poate fi reparat, şi să nu mai permită ca acel păcat să mai vină în viaţa lui (Luca 18:8-10; 1Petru 4:1-3). Dar să vedem în continuare:

În continuare să punem în contrast căinţa adevărată de cea falsă: Pocăinţa falsă, Se manifestă printr-o întristare, chiar lacrimi, motivată de pierderea prestigiului, a avantajelor, a poziţiei sau privilegiilor, din Societate sau biserică, după ce păcatul tău a devenit cunoscut. Omul ce nu se căieşte cu adevărat, este întristat de perspectiva de a fi mustrat, de urmările fărădelegilor sale, de faptul că acestea au ajuns la lumină, au devenit cunoscute. El nu este îngrijorat că a adus ocară lui Dumnezeu, că a pus o pată pe trupul lui Cristos, creând posibile pricini de poticnire şi făcând ca creştinii să aibă un prost renume din pricina acelei fapte rele.

El aduce tot felul de scuze şi justificări, dă vina pe alţii, subapreciază urmările păcatului său, nu este conştient de grozăvia păcatului Său (Această descriere a căinţei false se bazează pe textele Biblice din: Geneza 25:29-34; 27:34; Evrei 12:16,17; 1Samuel 15:17-25,30; Ieremia 15:6,7. Pe care te îndemnăm să le citeşti şi să reflectezi asupra lor cu seriozitate).

Pocăinţa Adevărată, Se manifestă printr-un regret al păcatului din străfundul inimii, El recunoaşte că este un păcat împotriva lui Dumnezeu, că a adus o pată numelui lui Dumnezeu. Urăşte şi este scârbă de păcatul Său, îşi dă seama de cât rău a produs păcatul Său, în relaţia lui cu Dumnezeu, şi cât rău a produs semenilor săi acest păcat direct sau indirect. Nu dă vina pe alţii, ci recunoaşte că El este vinovat. Recunoaşte şi regretă modul de acţiune egoist şi mândru. Este hotărât să repare ce mai poate fi reparat, şi să nu mai permită ca acel păcat să mai vină în viaţa lui. (Pe baza textelor din 2Cronici 7:14; 33:15,16; Isaia 55:6-8; Ieremia 15:6; 18:8, 2Corinteni 7:10,11, am descris întristarea după voia lui Dumnezeu sau căinţa adevărată, la care te îndemnăm să citeşti şi să reflectezi). Dar să răspundem şi la întrebarea:

Biblia dă următoarele avertismente clare celor ce le place să trăiască în păcat, şi nu vor să-şi schimbe modul de viaţă prin puterea lui Dumnezeu, celor ce sunt mai mult iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, pe aceştia, Domnul Isus îi avertizează: ,,Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.” (Luca 13:3) da, pe cei ce nu vor să se căiască de faptele lor rele îi aşteaptă lacul de foc şi moartea a doua, adică veşnică (Apocalipsa 20:14; 21:8), din care nu mai există scăpare sau înviere, ei în loc să se bucure de viaţa veşnică fericită şi promisă de Dumnezeu, prin păcatele lor ei fac ce spune Biblia în Romani 2:5: ,,Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni… mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. Necaz şi strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul… Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele…” Cu siguranţă cei ce sunt împietriţi şi mândri şi nu vor să se căiască, au parte de dureri şi suferinţe din cauza nelegiuirilor lor încă din viaţa aceasta, căci păcatul atrage suferinţă, fiindcă cine seamănă în viaţa lor lucruri rele vor secera lucruri rele (Galateni 6:8; Osea 8:7) şi în final, judecata dreaptă a lui Dumnezeu şi osânda veşnică, căci pe Dumnezeu care este Sfânt şi Drept nu-l putem păcăli sau cumpără, El nu glumeşte cu păcatul. Însă pentru cei ce doresc să se căiască, pentru cei ce doresc să-şi schimbe viaţa şi să guste din viaţa din belşug (Ioan 10:10) pe care o promite Isus, căinţa va aduce: Bucurie în ceruri, căci este scris în Luca 15:7,10: ,,Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte…Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.” Iar celui ce se căieşte îi aduce iertarea păcatelor şi o relaţie bună cu Dumnezeu după cum este scris: ,,Pocăiţi-vă, deci, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare” (Fapte 3:19). Ea aduce salvare din păcat şi moarte şi ne oferă viaţa veşnică (Fapte 11:18; 2 Corinteni 7:10).  

Dacă răspunsul la aceste întrebări este NU, atunci hotărăşte-te acum, nu amâna, căci amânarea nu-ţi adună decât mânie în cupa mâniei lui Dumnezeu, vrei tu să-ţi atragi mânia lui Dumnezeu sau vrei să-i bucuri inima? (Proverbe 27:11) Dacă te-ai hotărât şi vrei ca Dumnezeu să-ţi dea pocăinţa prin puterea Lui şi să-ţi schimbe viaţa ta fă următoarea rugăciune: Tată ceresc, Dumnezeule Sfânt, vin în prezenţa Ta, prin sângele vărsat de Fiul Tău pentru mine la Golgota, îmi pare rău că te-am întristat prin păcatele mele şi te rog să mă ierţi dându-mi o conştiinţă curată pentru a trăi o viaţă pentru tine, înnoieşte-mă Tu şi sfinţeşte-mă prin puterea Ta şi fă din mine un copil al Tău. AMIN

Dacă ai făcut această rugăciune cu sinceritate, mulţumeşte-i lui Dumnezeu că El ţi-a iertat păcatele datorită căinţei tale sincere exprimată în rugăciune şi arată-ţi în mod public această căinţă şi iertarea păcatelor efectuând botezul în apă, după cum este scris: „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre…” (Fapte 2:38).

Apoi predică şi la alţi oameni cunoscuţi sau necunoscuţi pocăinţa şi viaţa nouă ce ai primit-o, căci Domnul Isus a poruncit: ,,Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.“ (Luca 24:47; vezi şi: Marcu 1:15; 6:12; Fapte 20:21).