BluePink XHost

Gazduire site-uri web nelimitata ca spatiu si trafic lunar la doar 15 eur / an. Inregistrare domenii .ro .com .net .org .info .biz .com.ro .org.ro la preturi preferentiale. Pentru oferta detaliata accesati site-ul BluePink

Concepţia larg răspândită cu privire la starea morţilor atât în cultele creştine, cât şi în celelalte, poate fi rezumată după cum urmează: când un om moare, sufletul lui supravieţuieşte morţii, iar în funcţie de faptele bune sau rele, merge fie în iad fie în rai.

• Dar susţine Biblia că după moarte, omul nu-şi încetează existenţa?
• Apare în Sfânta Scriptură învăţătura despre un suflet nemuritor?
• De asemenea, sunt cei răi chinuiţi veşnic în iad?

La toate aceste întrebări vom încerca să le răspundem cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu.

1. Ce spune Biblia despre starea celor decedaţi şi despre Locuinţa Morţilor?

Biblia prezintă moartea ca fiind opusul vieţii, nu ca fiind o uşă spre altă viaţă, ci fiind capătul vieţii, după cum se spune în Iov 7:7,10 despre moarte:”…ochiul meu nu va mai vedea binele…ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi…”, oare sufletul dreptului Iov, nu ar mai fi văzut binele dacă mergea în cer după moarte? Sau Dumnezeu care vede totul (Iov 28:24), cum de nu-l mai vede? Numai dacă nu mai există, atunci Dumnezeu nu-l mai vede, nu-I aşa? În plus în Iov 10:8,9 se precizează “…Şi totuşi tu mă nimiceşti!…vrei din nou să mă aduci în ţărână?”Deci integrul Iov nu urma să meargă în cer după moarte, ci în ţărână. Iar v.18-22 se arată că moartea duce la inexistenţă, prin cuvintele:”…O de aş fi murit…Aş fi ca şi cum n-aş fi fost…”, aceiaşi ideie este subliniată şi în Ecleziast 9:5,6:”Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi NU ŞTIU NIMIC…şi dragostea lor, şi ura lor, şi invidia lor, de mult au şi pierit…”. Deci cei decedaţi nu mai sunt conştienţi de nimic, căci ei nu mai există (Psalmul 146:4), indiferent dacă sunt buni sau răi (Iov 24:19-24). Astfel nu degeaba compară Domnul Iesus moartea cu un somn (Ioan 11:11-14; vezi şi Iov 17:11-16). În concluzie Sfânta Biblie nu susţine învăţătura conform căreia există viaţă după moarte, ci ea învaţă că moartea duce la inexistenţă, iar morţii fie buni fie răi merg în Locuinţa Morţilor, după cum se spune în Ecleziast 9:10:”Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune”. Deci omul la moarte merge în Locuinţa Morţilor, nici în iad, nici în rai, iar Locuinţa Morţilor este mormântul tuturor oamenilor (Isaia 14:15; termenul ebraic:sheohl este echivalentul termenului grecesc haides, deoarece Fapte 2:27 citează din Psalmul 16:10). În plus în Isaia 38:10,11,12,17,18 se spune despre starea din Locuinţa Morţilor următoarele:”…În mijlocul vieţii mele trebuie să mă duc la porţile Locuinţei Morţilor…acolo unde TOTUL A ÎNCETAT SĂ FIE, nu voi mai vedea vreun om…îmi simt firul vieţii tăiat ca un ţesător… căci nu Locuinţa Morţilor te laudă, nu moartea te sărbătoreşte şi cei care s-au coborât în groapă nu mai nădăjduiesc în adevărul tău”. Deci în Locuinţa Morţilor (Mormântul comun al Omenirii) totul a încetat să existe (vezi şi Psalmii 6:5;115:17;141:7;Geneza 44:29;Ezechiel 32:27), de fapt aceasta este asociată cu moartea, nu cu viaţa (Apocalipsa 1:18;20:14), şi este sinonimă cu nimicirea (Osea 13:14).

2. Ce spune Biblia despre SUFLET?

Cuvântul lui Dumnezeu arată că omul este un suflet, nu că are un suflet, astfel în Biblie cuvântul suflet se referă în general la om sau animal ca întreg. Astfel în Geneza 2:7 citim definiţia biblică a sufletului: "Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu."astfel omul este un suflet viu din combinaţia: ţărână+suflare de viaţă=suflet, deci la moartea omului, când suflarea de viaţă se întoarce la Dumnezeu (Ecleziast 12:7), nu rămâne decât ţărâna, căci: suflet - suflare de viaţă=ţărână. Duhul sau suflarea de viaţă este o forţă impersonală a lui Dumnezeu, care nu I-a nimic din personalitatea noastră (Iov 34:12-15). De exemplu duhul lui Iesus a plecat la Dumnezeu în clipa morţii lui (Luca 23:46), dar El a rămas în mormânt neexistând trei zile până la înviere, când duhul de viaţă la readus la existenţă (Ioan 20:17; Fapte 1:3; 1 Corinteni 15:4). Revenind din nou la ideia că sufletul este omul, citeşte cu atenţie următoarele texte Biblice: Exod 1:5; 12:4,14 BCR n.s.; Levetic BCR 20:6n.s.; Deuteronomul 24:7; Ieremia 31:14; Psalmii 57:6;72:14;119:28;107:9; Fapte 27:37; Romani 13:1; 1Petru 3:20,etc.În plus cuvântul suflet se poate referi la viaţa omului după cum reise din Geneza 9:5 BCR n.s; Levetic 17:11 BCR n.s; Deuteronomul 12:23; Proverbe 29:24 BCR n.s; Isaia 43:4 BCR n.s; Matei 16:25; Luca 21:19; Iacov 1:21, sau viaţa animalelor, căci şi ele sunt suflete: Geneza 1:30 BCR n.s; Levetic 24:18NW; 1Samuel 22:19-22; Ezechiel 47:9BCR n.s; Revelaţia 8:9NW; 16:3NW.

În consecinţă sufletul este muritor, după cum reise din zeci de texte biblice, poate pentru unii care merg de zeci de ani la Biserică aceste explicaţii ar fi şocante, căci acolo se învaţă ceva cu totul diferit, dar aceasta este realitatea pe care o prezintă Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu . De pildă că sufletul moare odată cu omul reise clar din următoarele pasaje:Exod12:15,19 "…acel suflet va fi nimicit." (vezi şi Numeri 9:13;Iosua 2:13); de asemenea în Ezechiel 18:4,20 se spune:"…sufletul care păcătuieşte acela va muri."Acelaşi lucru este susţinut şi de Scrierile Noului Legământde exemplu în Fapte 3:23 NT.93; BC.31 se precizează:"orice suflet care nu va asculta de profetul acela va fi nimicit din popor", sau Iacov 5:20 care vorbeşte de salvarea unui suflet de la moarte, dar cum poate fi salvat sufletul de la moarte dacă acesta este nemuritor? Citeşte cu atenţie şi următoarele texte Scripturale în care în textul original apare cuvântul ebraic:"nephesh" sau grecesc "psy-khe"tradus cu suflet în limba română, dar care în unele traduceri a fost înlocuit cu viaţă, fiinţă, vietate:Levetic 18:29; 19:8; 1Samuel 22:19-22; Psalmii 33:19; 56:13; Ezechiel 13:18-20; 17:17; Matei 2:20; 20:28; Marcu 3:4; Luca 6:9; 17:33; Ioan 12:25; Romani 11:3; Evrei 10:39. Deci Biblia nu susţine că sufletul este nemuritor, ci contrariu, că sufletul este omul şi că este muritor ca omul.

3. Este Învăţătura despre Iad sau Infern o doctrină adevărată?

După cum ne dăm seama, dacă nu există viaţă după moarte, sau suflet nemuritor, nu există nici iadul. Cu toate că în Biblie nu apare cuvântul iad, totuşi unii traducători au mers până acolo încât au falsificat Cuvântul lui Dumnezeu, înlocuind expresia "Locuinţa Morţilor" cu "Iad" sau "Infern". Astfel sa promovat o învăţătură falsă de la Diavolul, Tatăl minciunii (Ioan 8:44). Ba mai mult se crează şi confuzie, căci conform cu Biblia Ortodoxă, Isus a fost în iad (Fapte 2:27), vi se pare corect ca dreptul Cristos, Fiul lui Dumnezeu să meargă în iad?

În plus expresiile:"foc veşnic", lac (iaz) de foc, gheena, nu se referă la un loc de tortură veşnic, ci sunt simboluri ale distrugerii veşnice. Astfel când Biblia vorbeşte de foc veşnic, acesta nu are sensul de foc literal care durează veşnic, ci de faptul că efectul focului este veşnic, astfel cei ce au suferit această pedeapsă sau o vor suferi nu vor mai veni la viaţă niciodată. De pildă Iuda 7 vorbeşte de "pedeapsa focului veşnic" care a suferito oraşele Sodoma şi Gomora, dar noi ştim că focul care a nimicit acele oraşe s-a stins de mult (Ieremia 49:18; 50:39,40), dar efectul focului este veşnic, adică acei locuitori au fost distruşi pentru todeauna (2Petru 2:6; Isaia 13:19-22). Tot la fel termenul gheena sau gheena focului se referă tot la distrugere, căci când Iesus a folosit acest cuvânt, în afara zidurilor Ierusalimului era un loc unde se aruncau gunoaie şi corpurile moarte ale criminalilor şi ale animalelor, peste care se presăra sulf, care întreţinea arderea, astfel nimic viu nu era aruncat în gheenă, iar acet loc reprezintă nu un loc al chinului ci al distrugerii după cum spune chiar Domnul Iesus în Matei 10:28 unde se precizează :"…care poate să distrugă atât sufletul cât şi corpul în Gheenă."NW. Iar lacul de foc la fel se referă la moartea a doua adică cea veşnică (Apocalipsa 20:14; 21:8).

De fapt învăţătura despre un iad sau un infern în care sunt chinuiţi oamenii îl dezonorează pe Dumnezeu iubirii şi al dreptăţii. Cum poate fi Dumnezeu dragoste (1Ioan 4:8), dacă îi chinuie veşnic sufletele oamenilor? Care părinte iubitor ar face aşa ceva, chiar cu copii răi, adică să-I chinuie pentru todeauna? Sau vi se pare drept că Dumnezeu este drept ca pentru păcate făcute timp de 70 sau 80 de ani să primească o pedeapsă, torturarea eternă? Vi se pare drept şi corect ca Dumnezeu să ne poruncească să ne iubim şi vrăşmaşii iar El să îi chinuie etern? (Matei 5:38-48) Sau se armonizează doctrina iadului cu descrierea că:"El nu ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe vecie."Poate spune Biblia că Dumnezeu nu ceartă fără încetare şi nu ţine mânia pe veci dacă Dumnezeu îi chinuie veşnic pe oameni?(Psalmul 103:9; 30:5; Ieremia 3:5; Isaia 57:16; Mica 7:8). Sau vi se pare corect şi just că Dumnezeu luminilor să colaboreze cu Diavolul şi acesta să-I chinuie pe oameni? Poate Dumnezeul Adevărului să colaboreze cu Dumnezeul Minciunii? Biblia arată că însuşi Satan va fi nimicit (Romani 16:20; Evrei 2:14). Vi se pare iubiţilor că de la Satan vine răul şi tot pe mâna lui să fim daţi pentru a fi pedepsiţi? Pe lângă toate acestea este clar că învăţătura despre iad vine de la Diavol şi aruncă o pată asupra Tatălui nostru îndurător. Astfel religiile care promovează o astfel de învăţătură, pun mai presus cuvântul oamenilor decât cel al lui Dumnezeu, promovând minciuni şi doctrine omeneşti.

Este adevărat că acest subiect este vast, de aceea nu avem pretenţia că am tratat complet acest subiect.