Cu aproximativ 2000 de ani înainte de Cristos a trăit un bărbat temător de Dumnezeu şi credincios pe nume Avraam, care a fost numit: ,,prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23) şi tocmai de aceea Dumnezeu a făcut un legământ cu El jurându-se pe sine însuşi pr

Servere virtuale de la 20 eur / luna. Servere dedicate de la 100 eur / luna - servicii de administrare si monitorizare incluse. Colocare servere si echipamente de la 75 eur / luna. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

Cu aproximativ 2000 de ani înainte de Cristos a trăit un bărbat temător de Dumnezeu şi credincios pe nume Avraam, care a fost numit: ,,prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23) şi tocmai de aceea Dumnezeu a făcut un legământ cu El jurându-se pe sine însuşi promiţându-i: ,,Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta” (Geneza 22:18), astfel şi noi cei ce trăim în prezent putem fi binecuvântaţi sau nu în funcţie de atitudinea pe care o avem faţă de sămânţa lui Avraam.

Această promisiune îi este făcută lui Avraam de către Dumnezeu, când Acesta îi spune: ,,Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:2,3), dar aceasta îi este repetată şi lui Isac şi Iacov (vezi Geneza 26:3,4; 28:13,15). Dumnezeu şi-a ţinut această promisiune făcută lui Avraam, Isac şi Iacov, căci dacă citim cartea Geneza, observăm cum Avraam este binecuvântat, fiind bogat în turme şi aur, argint (Geneza 13:2), el este binecuvântat în Egipt primind diferite animale în dar (Geneza 12:16), apoi este binecuvântat cu victoria asupra celor 4 regi care l-au luat captiv pe Lot nepotul lui (Geneza 14:12-16), apoi este binecuvântat de Melhisedec rege şi preot al Salemului care i-a dat zeciuială din toate (Geneza 14:18-20), apoi a fost binecuvântat prin darurile ce le-a primit de la Abimelec (Geneza 20:14,15), prin favoarea ce a primit-o în faţa fiilor lui Het (Geneza 23:3-20), de fapt Avraam a fost binecuvântat în orice lucru (Geneza 24:1), după cum spune şi robul său care descrie binecuvântarea lui Avraam prin cuvintele: ,,Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. i-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari” (Geneza 24:35), chiar la adânci bătrâneţe a mai născut copii, murind sătul de zile (Geneza 25:1-8). Dar Dumnezeu conform făgăduinţei la binecuvântat şi pe fiul lui Avraam, Isac (Geneza25:11), la care ia dat o soţie frumoasă (Geneza 24:16; 67), a fost binecuvântat având rod însutit a semănăturilor lui şi a ajuns foarte bogat (Geneza 26:12-14). Mai târziu şi Iacov a fost foarte binecuvântat, căci a primit următoarea binecuvântare din partea Tatălui lui Isac: ,,Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer şi grăsimea pământului, grâu şi vin din belşug! Să-ţi fie supuse noroade şi neamuri să se închine înaintea ta! Să fii stăpânul fraţilor tăi şi fiii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.” (Geneza 27:28,29). Astfel această binecuvântare sa materializat începând cu perioada cât Iacov a lucrat la Laban socrul său, astfel după 20 de ani de muncă el a agonisit turme nenumărate de oi sănătoase, de cămile şi măgari, vite, dar şi sclavi şi roabe, plus soţiile Leea şi Rahela (Geneza 30:42,43; 33:13).

Dar şi alţii au fost binecuvântaţi prin ei, căci promisiunea era: ,,Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta” astfel regele Sodomei a fost binecuvântat prin Avraam, căci şi-a primit bogăţiile pierdute în război înapoi (Geneza 14:21-24), Lot nepotul său a fost eliberat (Geneza 14:16), şi scăpat şi de la nimicirea Sodomei (Geneza 19:12,13), Abimelec şi casa lui este binecuvântată cu sănătate prin Avraam (Geneza 20:17,18), casa Rebecăi este binecuvântată prin generozitatea robului lui Avraam (Geneza 24:22,53), mai târziu Abimelec este binecuvântat prin Isac cu care a făcut un legământ (Geneza 26:28,29), Laban şi casa lui a fost binecuvântat prin Iacov şi slujirea acestuia (Geneza 30:27). Dar să vedem în continuare următoarea promisiune:

Împlinirea literală a acestei făgăduinţe a lui Dumnezeu este că din Avraam a luat fiinţă naţiunea Israel, care a fost un neam mare mai ales în rolul pe care la jucat în relaţia cu Dumnezeu, căci Dumnezeu a vrut să facă din Israel o naţiune specială de regi şi preoţi care să constituie mijlocul prin care Dumnezeu va trata cu celelalte naţiuni (Exod 19:5,6). Promisiunea aceasta că ,,îţi voi face sămânţa foarte numeroasă” a fost cu atât mai extraordinară, dacă ne gândim că Sara soţia lui Avraam a fost stearpă şi era în vârstă de 90 de ani ne-având nici un copil (Geneza 17:17). Însă Iehova Dumnezeu a făcut ca ea să dea naştere pe Isac, dar Avraam a mai avut copii şi cu Agar sclava lui Sara (Geneza 16:2,11), care la născut pe Ismael din care au descins 12 prinţi (Geneza 17:20; 25:12-16). Avraam a mai avut soţii la bătrâneţe care i-au născut fii, din care au ieşit naţiuni ca: aşurimii, letuşimii, leumimii, fiii Cheturei, şi alţii (Geneza 25:1-4). Şi prin Isac a avut mulţi urmaşi, căci Isac a generat pe Esau din care se trag Edomiţii, şi pe Iacov din care se trag Israeliţii care în timpul lui Solomon sunt descrişi ca număr prin cuvintele deosebit de descriptive din 1Împăraţi 4:20: ,,Iuda şi Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe ţărmul mării. Ei mâncau, beau şi se veseleau.” Deci putem spune că într-adevăr sa împlinit promisiunea că ,,îţi voi face sămânţa foarte numeroasă, şi vei fi Tatăl multor naţiuni şi din tine vor ieşi împăraţi” Căci sămânţa lui Avraam a devenit numeroasă, el a devenit Tatăl multor naţiuni, printre care putem aminti: Israeliţii, Edomiţii, Aşurimii, Letuşimii, Leumimii, cele 12 triburi născute de Ismael, fii Cheturei şi alţii. Dar chiar şi promisiune că ,,din tine vor ieşi împăraţi” dacă ne gândim la faptul că numai din Ismael fiul avut cu Agar au ieşit 12 prinţi. Dar această promisiune-profeţie mai are şi o împlinire spirituală, căci Avraam este Tatăl tuturor credincioşilor şi tuturor celor ce fac faptele lui Avraam, adică a tuturor creştinilor care sunt declaraţi drepţi prin credinţă, ca Avraam (Ioan 8:39; Romani 4:12,16-25). Atunci ne dăm seama cât de mult a înmulţit Dumnezeu sămânţa lui Avraam, într-adevăr ca stele cerului, şi cu adevărat că el a dat naştere la un neam mare. Iar dacă ne gândim că creştinii sunt în toate naţiunile, atunci cu adevărat Avraam Tatăl nostru este Tatăl multor naţiuni. Ba mai mult, având în vedere că toţi creştinii sunt şi regi sau împăraţi (Apocalipsa 1:5,6; 5:9,10), atunci cu adevărat din Avraam au ieşit împăraţi. În concluzie la această promisiune vedem că împlinirea spirituală este şi mai mare ca cea literară şi fizică, pentru ca Dumnezeu să fie onorat în toate, El care poate ridica din pietre fii ai lui Avraam (Matei 3:9), El care poate face ca copii născuţi din Spiritul Său să fie copiii lui Avraam şi nu copii trupeşti (Romani 2:28,29; 9:8), dar şi aceştia vor fi, dacă nu stăruie în necredinţă (Romani 11:23).

Da, Dumnezeul şi Creatorul pământului ia spus în mod profetic că ţara Canaanului va fi a lui Avraam şi seminţiei lui pentru totdeauna (Geneza 12:1,5; 17:8; 1Cronici 16:16-18). Dovada cea mai clară este că Israelul şi în prezent locuieşte în Canaan. Chiar dacă sămânţa lui Avraam a fost dusă mai târziu ca roabă în Egipt timp de 430 de ani, ea a fost eliberată şi adusă din nou în Palestina (Geneza 15:13; Exod 12:40), chiar dacă Babilonieni a dus această sămânţă în exil în Babilon, după 70 de ani ei sau reîntors (Ieremia 29:10-14), chiar dacă pe parcursul secolelor evreii au fost împrăştiaţi, totuşi ei au revenit iar în anul 1948 au întemeiat statul Israel. Iar profeţiile Biblice arată că sămânţa lui Avraam după carne vor locui veşnic Canaanul, iar Ierusalimul va fi centrul sau capitala Noului Pământ transformat în paradis (Ezechiel cap.36-39; Amos 9:14,15; Isaia cap.60). O altă promisiune făcută de Dumnezeu lui Avraam, este că:

Ce puternic este Dumnezeul lui Avraam, încât să-I poată promite slujitorului Său, că sămânţa lui va stăpânii poarta vrăşmaşilor (Geneza 22:17), şi acelaşi lucru este dorit de familia lui Rebeca soţia lui Isac pentru sămânţa ei (Geneza 24:60). Şi într-adevăr Dumnezeu a făcut ca Israelul să nimicească multe naţiuni mândre, el a ieşit din Egipt şi a intrat în Canaan din biruinţă în Biruinţă, învingând pe egipteni, pe împăratul Aradului, pe regii Sihon şi Og (Exod 14:21-31; Numeri 21:1-3,21-35) pe regii şi naţiunile din Canaan începând cu Ierihonul, şi continuând cu hetiţii, amoriţii, canaaniţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii (Iosua cap.6,10-12). De fapt ori de câte ori Israel asculta de Dumnezeu avea biruinţa asupra naţiunilor vrăşmaşe, fie că era vorba de filisteni, de madianiţi, de sirieni sau asirieni, căci promisiunea Lui este: ,,El ne supune popoarele, El pune neamurile sub picioarele noastre.” (Psalmi 47:3,4 vezi şi 2Samuel 22:48; Psalmi 18:47). Dar această promisiune profetică are şi o împlinire spirituală, care se aplică la creştinii care sunt regi şi preoţi din momentul iertării lor (Apocalipsa 1:5,6), şi ei au autoritate asupra spiritelor necurate cu care duc un război spiritual (Efeseni 6:11-18), şi pe care îl pot birui stăpânind astfel poarta vrăşmaşilor. Ei ca şi apostolii care au avut autoritate peste toată puterea vrăşmaşului (Luca 10:17-19), pot birui prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi prin faptul că nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte (Apocalipsa 12:11). Iar în viitor chiar Satan va fi călcat sub picioarele lor şi toate naţiunile necredincioase vor fi nimicite, astfel creştinii care sunt sămânţa lui Avraam în spirit vor stăpânii poarta vrăşmaşilor (Romani 16:20; Apocalipsa 2:26,27; 17:14). Dar această promisiune făcută lui Avraam de a stăpânii poarta vrăşmaşilor mai are o împlinire viitoare care se referă la Israelul carnal care va repurta victoria contra naţiunilor strânse în jurul Ierusalimului, când Isus se va arăta şi aceste naţiuni vor fi nimicite (citeşte Zaharia cap.12,14). Chiar la ultima încercare de după mia de ani, fii lui Avraam vor stăpânii poarta vrăşmaşilor când cei ce se vor răzvrăti alături de Satan vor fi nimiciţi (Apocalipsa 20:7-9). Ultima promisiune făcută lui Avraam pe care o vom analiza este: <Toate familiile (naţiunile) pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta >

În această promisiune trebuie să identificăm două elemente: cine este sămânţa lui Avraam? Şi cine sunt naţiunile ce vor fi binecuvântate prin aceasta?

Toate naţiunile sunt binecuvântate prin Avraam, căci acesta este exemplu de credinţă pe care orice om din orice naţiune poate să-l urmeze primind astfel moştenirea vieţii veşnice împreună cu Avraam (Galateni 3:8,9). Dar toate naţiunile sunt binecuvântate şi prin intermediul seminţei lui Avraam, astfel când aplicăm expresia: < sămânţa lui Avraam > la Domnul Isus, naţiunile ce vor fi binecuvântate sunt creştinii din orice naţiune, iar binecuvântarea ce o primesc aceştia este Spiritul Sfânt şi moştenirea cerească (Galateni 3:14), însă se poate referi şi la naţiunile în frunte cu Israelul ce vor fi binecuvântate prin Isus pe noul Pământ (Isaia 9:6,7; 11:1-11; Romani 8:21), însă prima împlinire şi cea mai importantă este pentru creştini. Însă când aplicăm < sămânţa lui Avraam > la creştini, atunci naţiunile ce vor fi binecuvântate prin ei, sunt oamenii din orice naţiune ce se căiesc la sfârşitul zilelor şi aceştia vor moşteni pământul fiind binecuvântaţi cu un paradis terestru (Isaia 25:6,7; 27:6; cap.35; 60). Tot aceştia sunt şi cei binecuvântaţi prin < sămânţa lui Avraam > când ea se referă la iudeii naturali, căci Israelul şi Ierusalimul va fi o binecuvântare pentru Noul Pământ (Isaia 19:24; Amos 8:11-15).