În primul rând, nu este nici o dovadă că evangheliile ar fi fost scrise în greacă, Evanghelistul Luca era şi el din Antiohia (Siria) deci avea limba maternă arameica.
Este un semn de întrebare la fel de mare dacă Theophilus înţelegea limba arameică sau nu şi dacă era nevoie ca să îi traducă în greacă mărturiile martorilor oculari din Israel care vorbau arameică şi se putea înţelege perfect cu ei în această limbă.
Despre Matei (Levi) şi ceilalţi evanghelişti se ştie că erau iudei toţi. Episcopul sau Evanghelistul Marcu era iudeu (mesianic) creştinat la Ierusalim. Apostolul şi Evanghelistul Ioan a fost tot iudeu probabil din seminţia lui Beniamin, fiul lui Zebedei, din familie de pescari. El ar fi scris Evanghelia la câţiva ani după Apocalipsa şi deci a finalizat-o în secolul II, fiind probabil cel mai tânăr ucenic al Domnului.
Aphraates a putut traduce Evanghelia după Matei şi alte evanghelii la fel de bine din ebraică direct la fel ca V.T. Astfel se explică de ce era nevoie de recenzie ca să corespundă cu versiunile din greacă.
Problema e dacă manuscrisele Bisericii de Est provin din traducerile lui Aphraates sau provin din scrierile originale. Se ştie că acestea sunt scrise pe piele de oaie cu caractere Estragela originale cum scriau israeliţii şi iudei pe mâneci şi pe grinzile uşilor iar Aphraates a scris în dialectul siriac modern pe care chiar el la recensat.
O altă dovadă în acest sens este că Lamsa pentru care Arameica care se vobeşte în Estul Tuciei era limba maternă a întâmpinat probleme când a tradus textul Bisericii de Est în engleză. El este original din triburile creştine care au păstrat Peshita dar ei vorbind altă limbă cu au avut contact cu lumea civilizată. În documentele despre viaţa lui Lamsa se susţine că triburile lui nu au ştiut de descoperirea continetului American şi de reforma lui Luter până apoximativ îna nul 1900, el fiind născut în 1892 a putut în tinereţe să plece la şcoală în Iran şi la facultate în Turcia după învazia turcă de la începutul primului război mondial.
După ce şi-a continuat mai târziu studiile pe continetul American a avut lupte cu pildele care aveau înţeles greşit în limba engleză, aceta fiind motivul pentru care a decis să le traducă din Peshita Biserici de Est şi pentru a facilita o înţelegere între Est şi Vest.
Vezi:
http://en.wikipedia.org/wiki/Lamsa_BibleLamsa's translation technique was highly criticised by academics when the book was first published.[1][2] Translating difficult passages in the Peshitta, Lamsa appears to fall back on the English King James Version of the Bible.
Tehnica de traducere a lui Lamsa a fost puternic criticată de academinieni deoarece el când a întâmpinat probleme de traducere sau pasaje inexistente în arameică a dat întâietate la Versiunea King James din limba engleză, preluând de acolo pasajele problemă. Astfel a fost creat şi interniliarul arameic - englez. Scopul lui a fost doar să recenzeze KJV şi să concorde cu arameica unde aparent apar contradicţii.
Eu nu ştiu să mai fi realizat cineva a traducere chiar şi parţială a textului Bisericii de Est în special una literară la care să nu fie adăugat nimic la textul arameic.
However, a minority argue for Aramaic primacy of the New Testament text.
Aici nu se pune problema ca toate cărţile N.T. să fi fost scrise de la început în arameică ci dacă N.T. ca întregime ar fi existat în arameică, cărţile care erau scrise iniţial în diferite limbi (ebraică, coptă, greacă, s.a.) să fi foat traduse în această limbă înainte ca canonul să exite în întrregime în greacă sau în de oricare altă limbă. Ceea ce ar face ca arameica să primeze faţă de greacă fiind nevoie să se pună cap la cap toate manuscrisele şi să se facă o recenzie la textul critic din greacă în mod asemănător cum au fost analizate manuscrisele greceşti cele mai vechi când s-a format textus receptus.
Lamsa a susţinut că, în timp ce cele mai multe din cărţile Vechiul Testament au fost scris în ebraică, originalul a fost pierdut şi în prezent versiunea ebraică, de text masoretic, a fost re-tradus din Peshitta.
Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. (Marcu 9:42)