de innoire » Mie Iul 30, 2008 8:06 pm
Doctrina sufletului nemuritor si arderea mortilor
Satan a mintit prima pereche de oameni, cu afirmatia bombastica: "Hotarat ca nu veti muri!". Insa ei au murit, si au pierit in marele potop si urmasii lor care au trait in nelegiuire umpland lumea de atunci cu violenta. Insa Satan Diavolul a ramas acelasi, dupa cum spune si proverbul intelept: Lupul isi schimba parul dar naravul ba! Satan si-a schimbat doar parul, adica a schimbat doar exteriorul acelei minciuni spuse atunci, spunand acelasi lucru in continuare sub o alta forma: nemurirea sufletului. El nu mai putea insela lumea atat de fatis, fiindca toti stiau ca mor, de aceea ii trebuia un alibi, un pretext mai bun. Astfel a luat fiinta invatatura ca omul moare doar cu corpul, insa sufletul lui este nemuritor si prin acest suflet omul mort traieste de fapt in continuare. El a inspirat pe pagani sa arda mortii, ca sufletul lor sa poata fi eliberat cat mai repede din trupul carnal. Aceasta practica s-a raspandit mai ales la popoarele indo-ariano-europene care isi ardeau mortii. Ritualurile ce insoteau arderea mortilor erau variate, complexe, costisitoare si insotite de magie, precum chemarea duhurilor celor morti.
In epopeea Iliada scrisa de Homer, este prezentat ceremonialul arderii lui Patroclu, prietenul lui Ahile. Camarazii lui in care de lupta dau de trei ori ocolul cadavrului, iar Ahile punandu-si mainile pe pieptul mortului striga: "Si in al mortii lacas mi te bucura, scumpe Patroclu, iata, aduc la implinire ce jurasem sa fac. Hector zace ucis si-l dau prada cainilor, iar pe mormantul tau vor cadea, taiate de mine, capetele a doisprezece tineri ilieni de vita." Apoi Achile isi scoate armele si gateste praznicul de doliu. Sant jerfite o multime de animale, de diferite soiuri, sangele curgand in paraie in jurul mortului, ca ofranda de jerfa ptr. lumea de dincolo. In cealalta zi, camarazii mortului presara pe el smocuri din parul lor, Achile isi taie pletele si le pune in mana lui Patroclu. Este ridicat rugul, se jertfesc din nou animale, cadavrul este infasurat in grasimea lor, imprejur sunt puse carnuri, si ulcioare cu miere si ulei. In cele din urma sunt injunghiati patru cai, doi caini ai stapanului decedat si cei doisprezece tineri, apoi totul este mistuit de foc. Ahile toata noaptea toarna vin negru pe pamant si cheama sufletul mortului. In zori focul este stins si ramasitele nemistuite ale mortului sunt puse intr-o ulcica de aur, intre doua straturi de grasime si peste ele se face un tumul de pamant, in forma de movila.
Cata bataie de cap, magii si ceremonii costisitoare a dat Satan paganilor... Sa-i multumim lui D-zeu, ca prin prorocii sai sfinti si prin Fiul Sau ceresc, a adus lumina sfinteniei Sale in aceasta chestiune. Daca oamenii morti, prin sufletele lor asazise nemuritoare ar fi in lumea cereasca, cea spirituala, Vechiul Testament n-ar spune contrariul, ca cei morti nu stiu nimic si Fiul ceresc al lui D-zeu nu ar fi spus asa: "Nu va mirati de lucrul acesta, pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi din ele" (Ioan 5:28,29), ci ar fi spus altfel: "Nu va mirati de lucrul acesta, pentru ca vine ceasul cand toti cei din cer, fie paradis fie iad vor auzi glasul Lui si vor cobori jos".