de calea » Vin Feb 08, 2008 7:14 pm
eu cred că dovezile sunt evidente că Ziua Domnului de aici este Duminica..........
Scrieri creştine ale primelor 4 secole în unanimitate au numit prima zi a săptămâni (duminica) „Ziua Domnului”:
Scrisoarea lui Barnabas, aparută cam prin anul 100 e.n., ni-L prezintă pe Dumnezeu spunând: „Sabatele de acum nu mai sunt după voia Mea, dar (Sabatul) pe care vi l-am dat, este plăcut Mie, căci în el am pus capăt tuturor ostenelilor, şi la începutul celei de a opta zi am făcut un nou început pentru o lume nouă. Prin urmare, să sărbătoriţi cea de a opta zi, în care a înviat Hristos, li S-a arătat oamenilor şi apoi s-a înălţat la cer” Un alt fragment: „Mai mult, Dumnezeu a spus Evreilor, " Nu vreau luni noi, Sabate"... " Aceste Sabate nu sunt primite de mine, ...Deci noi, Creştini ţinem ziua a opta cu bucurie, zi în care Isus s-a ridicat dintre cei morţi şi s-a înalţat la cer.” (15:8f, The Epistle of Barnabas, 100AD, Ante-Nicene Fathers, vol 1, pg. 147).
Ignatius (50-115 e.n.): „Nu vă lăsaţi duşi de învăţături străine, sau de poveşti vechi, care nu sunt de folos. Pentru că dacă noi încă trăim după legea Evreiască, noi recunoaştem că nu am primit harul...Dacă, deci, cei care au fost crescuţi în învăţăturile vechi au fost aduşi să aibă o speranţă nouă, ne mai ţinând Sabatul, dar trăind în ţinerea Zilei Domnului, în care şi vieţile noastre sau ridicat prin El şi prin moartea Lui (pe care unii nu o recunosc), prin acest secret noi am primit credinţa, şi pentru aceasta noi suferim ca să putem fi găsiţi ca ucenici a lui Isus Hristos învăţătorul nostru, cum am putea noi trăi separaţi de el pentru care şi profeţi se uitau la el ca învăţătorul lor, fiind ucenicii lui în spirit?...fiecare prieten a lui Hristos să ţină Ziua Domnului cu bucurie, ziua învieri, regina şi cea dintâi a tuturor zilelor din săptămână. Esta absurd să vorbeşti despre Isus Hristos cu limba, şi să te bucuri cu mintea un Iudaism care acum a ajuns la un sfirşit, pentru că unde sunt Creştini nu poate fi Iudaism... Aceste lucruri vi l-am spus, dragii mei, nu pentru că cunosc pe vreunul dintre voi să fie în stadiul acesta; dar ca nici unul dintre voi, să nu-l pot apăra cu mâinile goale, ca nici unul să nu cadă cursă unor învăţături false, dar pentru ca voi să primiţi siguranţa lui Hristos din plin...” (Ignatius, Epistle to the Magnesians, chp 9. Ante-Nicene Fathers, vol 1, pg 62-63.) Ignaţiu, care şi-a scris lucrarea sa către creştinii din localitatea Magnesia, prin preajma anului 114 e.n., îi descrie astfel pe creştini: „Ei nu mai ţin Sabatele evreieşti, ci se închină în Ziua Domnului, în care, prin El şi prin moartea Lui, ne-a fost dăruită viaţa ...” (The Fathers of the Church, Vol. I: The Apostolic Fathers (New York, 1947), p.99).
Pliniu guvernatorul Bitiniei raportează împăratului roman, despre creştini (110 e.n.): „Ei erau în obiceiul de a se aduna într-o anumită zi înainte de a se face zi, când ei cântau în versuri alternative a imnurilor lui Hristos, ca şi la un Dumnezeu, şi legaţi între ei cu un legământ ca să nu facă vreun lucru rău, niciodată să nu facă vreo fraudă, furt, sau curvie, nici-odată să mintă, sau sa nege un adevăr când sunt chemaţi să mărturisească; după care este în obiceiul lor să se separe, şi să se strângă la o mâncare bună - mâncare normală şi curată”.
Didache, (120-180 e.n.): în capitolul 14 găsim îndrumarea următoare: „În Ziua Domnului, când sunteţi adunaţi, după ce v-aţi mărturisit unii altora păcatele şi v-aţi iertat unii pe ceilalţi, puteţi frânge pâinea împreună. Să nu îngăduiţi nimănui care este încă în ceartă cu aproapele său să ia parte cu voi, pentru că lucrarea voastră sa fie sfânta.”
Epistola Apostolilor (150 e.n.): „Eu (Hristos) am venit în viaţă în ziua a opta care este ziua Domnului.”
Iustian Martirul (150 e.n.): „Dar Duminica este ziua în care noi ne strângem laolată, pentrucă este prima zi a săptămâni şi Isus, Mântuitorul nostru în aceeaşi zi a înviat din morţi.” (First apology of Justin, Ch 68). „Mai mult, toţi aceşti oameni neprihăniţi (cum au fost Adam, Abel, Enoh, Lot, Noe, Melchizedec, şi Avraam) cu toate că nu au ţinut Sabatele, au fost plăcuţi lui Dumnezeu; şi după Avraam până la Moise...” (Dialogue With Trypho the Jew, 150-165 AD, Ante-Nicene Fathers, vol 1, page 204) Iustian sau Iustin (cca. 100 - c.165 e.n.), cunoscut si sub numirea de Iustin Martirul din cauza mortii sale pentru Domnul, ne-a lăsat o descriere deosebit de frumoasa a felului în care obişnuiau creştinii din preajma anului 150 să se închine: „...Îl binecuvântăm pe Creatorul tuturor, prin Fiul Său, Isus Cristos şi prin Duhul Sfânt. Iar în ziua de duminică, toţi cei ce locuiesc la oraş sau la ţară se adună împreună într-un loc şi citesc memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor, atât cât îngăduie timpul. Iar după ce a terminat cel care citeşte, conducătorul dă instrucţiuni verbal şi îndeamnă la imitarea acestor lucruri bune. Apoi ne ridicăm cu toţii şi ne rugăm şi, aşa cum am spus înainte, când se încheie rugăciunea, se aduc pâinea şi vinul, iar conducătorul aduce rugăciuni şi mulţumiri într-un mod asemănător, după puterea lui, iar oamenii consimt, spunând: „Amin”. Pâinea şi vinul se împart tuturor şi are loc împărtăşirea din elementele cu privire la care s-a mulţumit, iar celor absenţi le sunt trimise de către diaconi. Cei care pot şi doresc dau ceea ce cred că este potrivit; ce se adună este dat conducătorului, care îi ajută pe orfani, pe văduve şi pe cei care, din pricina bolii sau din alte motive, sunt în nevoie, pe cei care sunt închişi şi pe străinii care ne vizitează - într-un cuvânt, are grijă de toţi cei în nevoie. Dar duminica este ziua când noi toţi ţinem adunarea noastră comună, pentru că este prima zi, în care Dumnezeu, schimbând întunericul şi materia, a creat lumea, iar Isus Cristos, Salvatorul nostru, a înviat din morţi în aceeaşi zi. Căci El a fost răstignit în ziua dinainte de Saturn (sâmbătă), iar în ziua de după Saturn, care este ziua soarelui, S-a arătat ucenicilor şi apostolilor şi i-a învăţat aceste lucruri, pe care vi le-am supus şi vouă spre examinare.” (Apologia I; cap. LXVII).
Clement din Alexandria (190 e.n.), (comentând despre cele 10 porunci şi semnificaţia Creştină) spune: „Ziua a şaptea este proclamată ca o zi de odihnă, pregătindu-ne prin înfrânarea de păcat pentru Prima Zi, adevărata zi de odihna.”
Bardesanes (200 e.n.): „Cea ce suntem, suntem chemaţi după numele lui Cristos, Creştini. Într-o zi, prima zi a săptămâni, noi ne adunăm laolaltă.”
Tertulian (200 e.n.): „Alţii...cred că soarele este Dumnezeul creştinilor, pentru că este bine ştiut că Duminica este ziua bucuriei noastre.” ( To the Nations 1:133 ) „Pentru noi Sabaturile sunt străine.” ( On Idolatry, 14:6)4
Origen (220 e.n.): „Duminica, nici un lucru al lumi nu ar trebui făcut. Dar dacă, tu te abţii de la lucrurile lumeşti şi te ţii liber pentru lucrurile spirituale, du-te la biserică, ascultă la citirea şi predicarea sfântă, meditează în lucrurile cereşti.” (Homil. 23 in Numeros 4, PG 12:749)
Cyprian (250 e.n.): „a opta zi, care este, prima zi după Sabat, şi ziua Domnului.” (Epistle 58, sec 4)
Eusebius (300 e.n.): „Ei nu au ţinut circumcizia, sau Sabatul, şi nici noi;...pentru că aceste lucruri nu aparţin Creştinilor". (Ecc. Hist., Book 1, Ch.4) „Ei (sfinţii Vechiului Tetament) nu le-a păsat de circumcizia corpului, şi nici noi (Creştini). Lor nu le-a păsat de ţinerea Sabatului, şi nici noi. Ei nu s-au ferit de anumite feluri de mâncare, şi nici nu au considerat ca o distincţie cea ce Moise i-a învăţat să ţină ca un simbol, şi nici noi Creştini din prezent nu ţinem asemenea lucruri.” (Church History 1:4:8)
Athanasius (345 e.n.): „Sabatul a fost sfârşitul primei creaţi, ziua Domnului a fost început la al doilea început, în care el a refăcut şi restaurat cel vechi în acelaşi fel cum a prescris că ei ar trebui să ţină sabatul în memoria sfârşitului lucrurilor de la început, ca noi să onorăm ziua Domnului ca început în memoria noii creaţi”. (On Sabbath and Circumcision 3)
Consiliu din Laodicia (360 e.n.): „Creştini nu ar trebui să treacă la Iudaism şi nu ar trebui să întreţină ideea sabatului, dar să lucreze în acea zi; ei ar trebui, oricum, în particular să reveleze ziua Domnului, şi dacă este posibil, să nu lucreze, pentru că noi suntem Creştini.”
John Chrysostom (Ioan Gură de Aur - 387 e.n.): „Tu eşti în Hristos, ai devenit mădularul Domnului şi eşti înscris în oraşul ceresc, şi tot în Legea (lui Moise) o ţii? Cum este posibil pentru tine să primeşti împărăţia? Ascultă cuvintele lui Pavel, că ţinerea Legi dă peste cap Evanghelia, şi învaţă, dacă vrei, cum acestea au trecut, şi tremură, şi trece peste această groapă. De ce ţii sabatul şi celebrezi cu Evrei?" (Homilies on Galatians 2:17)
Constitutia Apostolica (400 e.n.): „Şi în ziua învieri Domnului, care este ziua Domnului, întilniţi-vă cu smerenie, aducând laudă Lui Dumnezeu care a făcut universul prin Isus, şi care L-a trimis la noi, şi coborându-se L-a lăsat să sufere, şi l-a înviat din morţi. Dacă nu, ce iertare va cere lui Dumnezeu acela care nu se adună în ziua aceea...în care se face citirea profeţilor, predicarea Evangheliei, ...ceremonia jertfei, darul mâncări sfinte.” (Apostolic Constitution 2:7:60)
În lucrarea „Istoria Bisericii Universale”, de Rămureau, se spune, citez:
„Ziua de cult şi de sărbătoare creştină a fost de la început Duminica, numita „ZIUA DOMNULUI” (he kiriake hemera) Fapt 20,7; 1Cor 16,2; Apocalipsa 1,10; Didahia 14,1 (anii 50-70 ); Sf Ignatie către Magnesieni,9,1...etc
În acest loc (Fapte 20,7-12) găsim ştirea preţioasă că adunarea şi cultul au avut loc <IN ZIUA INTIA A SAPTAMINII> adică duminica. În afara de Ierusalim, creştini se adunau pt. frângerea pâinii odată pe săptămână, în ziua întâi (după calendarul iudaic), care este ziua Domnului, Duminica.
Numele ei de <ZIUA DOMNEASCA>, pe care o găsim in Apocalipsa (1,10) şi în „Învăţătura celor 12 apostoli (XIV,1), precum şi în ştirea pe care o da Pliniu cel Tânăr, proconsulul Bitiniei, despre creştini în „Scrisoarea către Împăratul Traian” (111-112), dovedesc că, încă din epoca apostolică, creştinii au ţinut ca zi de sărbătoare săptămânală, prin cult euharistic şi cu masa obştească, ziua învierii Domnului.
Împăratul Constantin nu a făcut altceva decât le-a permis creştinilor să se roage duminica, adică le recunoaşte religia lor creştina şi nu o spun eu, ci istorici o spun: „Este bine ştiut că NU împăratul a creat această sărbătoare, cum cred unii, ci că ea era sărbătorită de creştini încă din epoca apostolică”. (vol 1 pag 228).