Rugăciunea în Comun şi Rugăciunea în Grup

[OryNider]

Am observat că unii se roagă la fel o singură rugăciune uneori repetând după un conducător, acesta se numeşte rugăciune "Unul Câte Unul" sau pe rând unde cel care se roagă are autoritate şi pătrundere, prin suportul celorlalte persoane care se adună în acel loc şi îi oferă întâietate să se roage.

Acest lucru este valabil pentru fiecare indiferent în ce ordine se roagă deoarece primul este favorizat să ceară binecuvântatea peste strângere, alţii se roagă pentru diferite cauze şi dacă ceilaţi aprobă prin "Amin" sau "Aleluia", primesc încurajare, şi nu în ultimul rând cine face rugăciunea de încheiere este favorizat să mai adauge ceva şi să ceară Tatălui a primi rugăciunile la Tronul de Salvă.

Aici singurul lucru ne-plăcut este când cineva spune învăţături, sfaturi, sau istorisiri în rugăciuni de parcă ar fi o predică deoarece ar fi de dorit ca toţi cei prezenţi chiar şi cei ne-botezaţi să repete în gând sau în şoaptă cuvintele conducătorului şi să nu îşi focalizeze atenţia la alt gen de probleme.

Celelate tipuri de rugăciuni fie ele pe o melodie sau ca o recitare ar fi în comun şi în grup.

Rugăciunea în comun atunci când credincioşii sunt slabi se face cu un ajutor care poate fi îngerul adunării (reprezentantul adunării) sau călăuziţi de o persoană din Locaşul Sfânt din cer ca rugăciunile din Apocalipsa şi este specifică îngerilor care sunt conduşi de Sfântul Spirit.

La această rugăciune cel care conduce răspunde pentru cuvintele adresate Tatălui, conducător care este şi administrator al slavei care duce la rezolvarea problemelor având o răspundere foarte mare, şi ne vom mai întâlni cu acest model în Împărăţie, când toţi sunt în aceşi gând ca în rugăciunile Bisericii Timpurii relatate în Cartea Faptelor Apostolilor, unde Domnul a vrut să le arate primilor creştini o mică degustare cum va fi.

Aceste modele sunt mai răspândite la bisericile conservatoare sau tradiţionaliste.

Mai este şi rugăciunea în Grup practicată în Bisericile Penticostale mare şi mai puţin practicată în cercurile sau adunările speciale de rugăciune ale penticostalilor unde se practică toate tipurile de rugăciune (Unde este Duhul lui Dumnezeu acolo este libertate), fireşte sub călăuzirea prezbiterului care conduce serviciul de rugăciune.

La rugăciunea în grup însă se roară fiecare altceva ca şi cum ar fi fără conducător, practic numărul rugăciunilor e cât numărul membrilor prezenţi şi totuşi pretind că ar fi o singură rugăciune şi nu mai multe.

Aici vocile credincioşilor fac o gălăgie mare ca vuietul unor ape sau ca o cântare puternică care permite păstorului şi altor membri din conducerea adunării să aibă autoritate în faţa duhurilor de îndolială care sunt în unii puţin credincioşi prezenţi şi care poate nu au aşa o trăire curată fiind pregătiţi cu mintea şi cu trupul mult mai bine doar în zilele când se ia "Sfânta Împărtăşanie" pe care noi o numim "Cina Domnului".

Acestea sunt modelele despre care aşi dori să dezbatem în acest topic, şi dacă mai ştie cineva alte modele care nu se aseamănă vă rog să le postaţi.

[innoire]

Acolo unde toti se roaga fiecare separat cu rugacunea lui proprie, cum se face de obicei la penticostali si charismatici nu mai este o rugacine comuna, ci este o rugacune individuala, a fiecaruia, separat.

Rugaciune comuna inseamna cand toti spun aceeasi cuvinte, fie cu vorba, fie in gand si la final spun un Amin.

M-am gandit intr-o zi daca nu cumva, chiar si din rugacine se poate face un idol. Unora le place sa manance f mult sau sa bea f mult, ceea ce este o idolatrie, tot asa cine se roaga f mult, pentru ca asa II PLACE si nu pentru ca vrea sa dea glorie lui D-zeu, este in idolatrie. Gandul lui principal poate deveni> "Hai sa ma rog, ca imi place atat de mult" si nu "Ma rog, ca sa il cinstesc si preamaresc pe Tatal, prin Fiul Sau"

Deci, rugaciunea facuta ca sa satisfaca apetitul carnal al omului, este clar o idolatrie. Deseori, aceasta idolatrie de rugaciune multa, este motivata si de fatarnicia umana. Multi oameni se roaga ptr a fi vazuti si apreciati, ptr rugaciunile lor. E tot o idolatrie a eului uman.

"Cand va rugati sa nu folositi repetari fara rost ca paganii, care cred ca daca spun o multime de cuvinte vor fi ascultati" Matei 6:7
"Cand va rugati sa nu fiti ca fatarnicii, carora LE PLACE SA SE ROAGE"... Adevarat va spun, ca si-au luat rasplata." Matei 6:5

Aviz amatorilor!!!

[OryNider]

Trebuie să facem distincţie între rugăciunea de închinare care este de obicei în privat în care dăm glorie Tatălui Ceresc şi rugăciunea de cerere în care îi spunem cererile noastre şi ale fraţilor Tătălui şi Fiului. Rugăciunea de închinare în adunare este în comun un exemplu fiind "Tatăl Nostru". Deasemenea este echipă de laudă care prin muzică dau glorie Tatălui (cu asta nu ne putem juca) şi este muzică de încurajare şi socializare la care participă toată adunarea chiar şi copii ne-botezaţi, aceasta putând fi şi de plăcere deoarece înveseleşte sufletul.

Bruce Lee spunea referinduse la echilibru că e rău să fii insuficient dar e mult mai rău să fii exagerat. Eu cred că putem aplica aceasta în orice domeniu şi dacă exagerând cu ceva neglijăm toate celelate lucruri s-ar putea să ne fugă Pământul de sub picioare cum zic românii. Din păcate el şi-a dat seama de aceasta pre târziu şi nu s-a mai putut salva iar e posibil ca fiul să fi făcut la fel.

Nu ar trebui să moară oameni sau să se dezbine între ei ca să învăţăm lecţia. Domnul Isus zicea să nu ne tot repetăm, dar unii tot se roagă cât mai mult chiar dacă nu au motiv real ca să îi vadă oamenii sau îngerii ce buni sunt. Defapt ei sunt ca saducheii din vechime.

[innoire]

Apostolul Pavel spune ca rugaciunile comune, trebuie sa fie spre zidire. Pentru ca de aceea mergem la adunare sa ne zidim si sa fim ziditi spiritual. De aceea apostolul prefera sa spuna mai degraba 5 cuvinte care sa fie intelese, decat zece mii.
19. Dar in Biserica, voiesc mai bine sa spun cinci cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun zece mii de cuvinte in alta limba. 1Corinteni 14:

Credinciosii trebuie sa respecte doua criterii importante in timp ce se roaga in comun.
1.in chip cuviincios
2.cu randuiala

El era clar impotriva dezordinii si a haosului si a asezat randuieli foarte amanuntite ptr. cei ce aveau daruri deosebite, ca sa nu se ajunga la o atmosfera de nebunie.
23. Deci, daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, si toti ar vorbi in alte limbi, si ar intra si de cei fara daruri, sau necredinciosi, n-ar zice ei ca sunteti nebuni? 1Corinteni 14:

Cum ar fi daca in timpul unei cantari toti ar canta o alta cantare? Cum ar fi daca membrii unei orchestre ar canta fiecare o alta cantare?
Iata unde se poate ajunge unde se da cu piciorul in randuiala din Biblie>
http://www.youtube.com/watch?v=eShUJ_NFx8Y
http://www.youtube.com/watch?v=1tdg7kl2 ... re=related
Sa ne miram atunci, de ce ateismul infloreste pe zi de zi si tot mai multi oameni se pronunta impotriva existentei lui D-zeu?

[OryNider]

Aşa e, Iahve este un Dumnezeu al orânduirii şi nu al ne-orânduirii iar dacă rugăciunea nu este făcută cu rânduială este un semn nu îl avem pe El ca D-zeu.

Acuma în unele Biserici au început unii să se roage în limbi iar alţii i-au suspectat că ar vorbi duhurile rele prin ei în limbi demonice care blestemă adunarea sfinţilor. Aşa că s-a stabilit ca să nu se permită acestă manifestare doar dacă cineva interpretează ce vorbeşte, şi dacă vorbeşte de la demoni să nu îi mai permită să vorbească în limbi deloc pentru ca să nu spună adunarea Amin la rugăciunea lui şi să nu fie blestemaţi toţi.

Apoi aceştea s-au mutat la penticostali unde se roagă fieecare ce vrea căci această regulă de interpretare nu există la rugăciunea pe care ei o numesc în comun. Prezbiterii de la penticostali însă au fost avertizaţi şi în unele adunări s-a hotărât că dacă începe cineva să vorbescă în limbi să se oraganizeze o îtâlnire specială unde vine cineva cu darul interpretării şi să vorbescă iar altul să traducă şi dacă nu huleşte să îl lase la rugăciunea în comun pe viitor.

Însă acest obicei nu e generalizat iar unii nu au cu adevărat darul limbilor ca să înţeleagă ci doar se prefac şi în plus duhrile rele sunt şirete şi pot vorbi odată într-un fel şi altă dată în altul ...

[innoire]

Însă acest obicei nu e generalizat iar unii nu au cu adevărat darul limbilor ca să înţeleagă ci doar se prefac şi în plus duhrile rele sunt şirete şi pot vorbi odată într-un fel şi altă dată în altul ...
_________________

Bine spus
Ajunge o picatura de otrava intr-un pahar cu apa
Duhurile rele ar putea spune multe adevaruri, ca sa adoarma vigilenta cuiva si api sa "strecoare" minciunile lor, cum spune si apostolul Pavel
Fapte 20:29,30
Vorbitul in limbi a fost un semn, pentru necredinciosii evrei, ca sa se implineasca profetia din Vechiul Testament care spunea, ca D-zeu va vorbi evreilor cu limbi si buze straine si nici asa nu vor crede si el a incetat in primul secol, cand poporul evreu a fost risipit intre popoare. Dar un om care este indragostit pana la robie de ceva, nu vede menirea acestui semn. El crede ca semnul acesta este pentru el, cand colo a fost ptr necredinciosii evrei, din primul secol, si atunci foarte usor pot veni duhurile rele, care se dau drept duhuri de la D-zeu si ii insala pe practicantii neatenti.

[OryNider]

Mă bucur că avem valori comune cu care cădem de acord!

Din păcate dacă avem 100 de mebrii botezaţi într-o biserică Cupa Noului Legământ s-a traformat în 100 de păhărele, la unii nici măcar doi care sunt soţ şi soţie nu iau parte la aceşi pahar, iar rugăciunea în comun s-a trasformat în 100 de rugăciuni personale ...

Din acest punct de vedere martorii sunt mai aprope ei rupând mai mulţi din aceaşi azimă şi ultima dată îmi aduc aminte că aveau vreo 7 pahare mari la o sală de peste 400 oameni. Nu ştiu dacă totul s-a făcut "acording to The Book" şi nici nu judec dar mi se pare rezonabilă soluţia care au găsito la sală destul de mare.

[OryNider]

Am actualizat titlul subiectului.