de innoire » Vin Iun 20, 2008 12:08 am
Pot fi rugăciunile numite "stil penticostal" "rugăciune făcută în comun"?
Un fapt de netăgăduit este că în multe zone adunările penticostalo-charismatice se dezvoltă foarte rapid. A urma cu ochi închişi acest model, numai pentru a avea succes, este foarte periculos, căci ne este poruncit să nu ne luăm după mulţime şi să nu trecem peste ce este scris. N-ar trebuie sa facem anumite lucruri din interes, daca ne intereseaza numai adevarul. Poate unii cred ca acceptând rugaciunile in stil penticostal vor apropia mai multi oameni de grupul lor si ca prin astfel de rugaciuni vor urma lucruri pozitive, însă niciodată când s-a trecut peste ce este poruncit de D-zeu, nu a urmat un lucru bun. In plus acestia ar trebui sa ştie că răzvrătirea şi neascultarea sunt ca şi ghicitoria, nelegiuirea şi idolatria - 1Samuel 15:23.
Cei ce spun că stilul penticostal de rugăciune este o "rugăciune făcută în comun" din start au confundat termenii, datorită faptului că şi-au băgat impresiile in anumite texte biblice, fie din Vechiul, fie din Noul Testament. Rugaciunea in stil penticostal nu mai este o rugaciune comuna, ci este o rugaciune individuala a fiecaruia. A numi acest stil ca si cum ar fi o rugaciune comuna, este un FALS, caci sunt rugaciuni individuale, chiar dacă ele sunt făcute în grup, tot rugăciuni individuale rămân şi nicidecum rugăciuni făcute în comun.
Cineva spunea: "Cu referire la stilul de rugăciune penticostal, nu am nimic de spus, decât că e vorba de mai mult duh decât de minte (1Cor 14:15), şi că Dumnezeu doreşte să fim copii la inimă şi oameni mari la minte, NU INVERS (1Cor 14:20)."
Când vă rugaţi - Pericolul ce va paşte
"Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii.... Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-I cere voi."
Matei 6:7,8
Pericolul ce ne paşte: asemănarea cu păgânii!
"Penticostali şi charismatici din toate adunările: Treziţi-vă!"
Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Unele rugăciuni pot fi chiar un păcat!
"Când va fi judecat, să fie găsit vinovat şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat" Psalmul 109:7
Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Unele rugăciuni pot fi chiar urâciuni!
"Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o urâciune" Proverbe 28:9
Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Dumnezeu nu răspunde şi nu se lasă găsit celor care nu ascultă de Cuvântul Său!
"Fiindcă eu chem şi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama, fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele, de aceea şi eu, voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va prinde groaza, când vă va cuprinde deodată groaza ca o furtună, şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va veni peste voi necazul şi strâmtorarea. Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde, mă vor căuta stăruitor, şi nu mă vor găsi. Pentru că au urât cunoştinţa şi n-au ales frica de Yahweh, pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele, de aceea se vor hrăni cu roada căilor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor. Căci îndărătnicia celor fără minte îi ucide şi prosperitatea nebunilor îi pierde; dar cel ce m-ascultă va locui în siguranţă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău." Proverbe 1:24-33
Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Dumnezeu îi poate "sfâşia", adică nimici, pe cei ce nu i se închină în curăţie!
"Dumnezeu zice însă celui rău: "Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta? Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu cei ce sunt adulteri. Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte viclenie. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, defăimezi pe fiul mamei tale. Iată ce ai făcut şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi! Luaţi seama dar, voi, care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu fie nimeni să vă scape! Cine aduce mulţumiri, ca jertfă, acela Mă preamăreşte; şi celui ce îşi pune în rânduială calea, îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu" Psalmul 50:16-21
Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează! Dumnezeu nu primeşte daruri de la cei ce fac fărădelegea, El urăşte şi nu poate suferi acele adunări de părtăşie în care cei adunaţi nu sunt după voia Sa, El nu priveşte şi nu ascultă rugăciunile celor care fac răul şi totuşi vin nepocăiţi în faţa lui Dumnezeu!
"Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci M-am dezgustat de tămâie! Nu vreau luni noi, sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Sufletul Meu urăşte lunile voastre cele noi şi sărbătorile voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi ascund ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult: mâinile vă sunt pline de sânge!" Isaia 1:13-15
După cum vedem din Cuvântul Sfânt, Dumnezeu nu ascultă pe păcătoşii cu voia, El doreşte pocăinţă autentică, de lungă durată, nu o pocăinţă de faţadă, de duminică. El numai după aceea primeşte rugăciunea, lauda şi închinarea, aşadar degeaba chemăm pe păcătoşi la închinare, laudă şi rugăciune, ca mai apoi să le cerem să dea donaţii, pentru că nu-i aşa s-au simţit bine (?), că Dumnezeu nu-i ascultă şi ne facem şi nouă păcat.
Cel mai mare şi grav păcat este neiubirea, neascultarea şi neâmplinirea Cuvântului, călcarea lui în picioare şi murdărirea lui.
De aici derivă toate păcatele, aicea-şi are izvorul orice păcat.
Suntem avertizaţi! Conform cu 1Samuel 15:22,23 neiubirea, nerespectarea şi neîmplinirea Cuvântului este:
1.răzvrătire
2.nelegiuire
3.idolatrie
Întotdeauna păgânitatea a fost o sursă de "plagiat" pentru cârtitorii faţă de Cuvânt.
Isus, Domnul nostru ne avertizează:
"Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că, dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte de a-I cere voi."
Matei 6:7,8
Isus Domnul, îi mustra pe evreii care imitau practicile păgânilor, care în loc să îi înveţe adevărul pe cei idolatrii, le furau practicile făţarnice.
Cum se rugau păgânii, o spune chiar Salvatorul nostru, Cel trimis de Tatăl: "foloseau repetări fără rost" şi "o mulţime de cuvinte". Rugăciunile lor ţineau foarte mult, chiar mai multe ore "de dimineaţa până la amiază", în timpul acesta ei "strigau tare", "săreau", se chinuiau şi "proroceau nebuneşte", "de la amiază până seara" (1Împăraţi 18:26-29). Şi toate acestea, să nu uităm, au fost scrise "pentru învăţătura noastră" (Romani 15:4), pentru ca aşa cum spune şi Domnul Isus, să nu ne asemănăm lor. Nu numai ca să nu fim ca ei, ci nici ca să ne asemănăm lor măcar.
Dar există cineva, care totuşi vrea din toată inima lui şi cu toată puterea lui ca să ne asemănăm cu păgânii, şi chiar mai mult, ca să fim ca ei şi să facem ca ei, ba chiar să-i întrecem cu mult în zel.
El este Satan Diavolul, acuzatorul nostru, care zi si noapte ne acuză în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 12:9,10), care zi şi noapte ne bombardează că stăm prea mult cu nasu-n Biblie, pe care oricum fără revelaţiile profeţilor nu o înţelegem bine, că nu punem preţ pe revelaţii, suntem leneşi în duh, puturoşi şi nu ne rugăm mult şi bine, nici măcar 3, 4 ore pe zi, că nu ne plac cântările în duh, că ar trebui să ne rugăm mai mult în comun, toţi deodată, cât de tare putem, să ţipăm, să strigăm, să zbierăm, să gemem, să ne văietăm, să cădem pe jos, pe spate şi pe burtă, să ne tăvălim pe jos, să ducem putere în rugăciune, extaz, charisme, să vorbim în limbi, să profeţim, când să râdem, când să plângem, să facem chiar ca animalele, să lătrăm ca câinii sau să sâsăim ca şerpii, să transpirăm, să ne dezbrăcăm şi să dăm drumul afecţiunilor, chiar s*x în adunare, să ne rupem hainele, să trântim Bibliile pe jos de bucurie, sau să dăm cu ele în alţii de durere şi mustrare pentru cei ce nu cred ca noi, şi să ne chinuim mai mult pe coate şi pe genunchi, si chiar stând pe cap, să deschidem geamurile să ne vadă toată lumea, să facem câţi mai mulţi prozeliţi pentru acest stil de rugaciune, că numai aşa vom putea fi ai Domnului, altfel suntem pierduţi în iadul cel înroşit.
Satana pregăteşte "terenul religios" de pe acum, ca atunci când va lansa Anticristul cu semne şi minuni false, acei oamenii care vor fi ahtiaţi, obsedaţi şi înnebuniţi după semne, minuni şi aventuri în domeniul spiritual, să poată fi înşelaţi şi să dea Anticristului toată autoritatea de pe Pământ (Apocalipsa 13:1-18).
Diavolul vrea să transforme adunările creştine în case de nebuni, ca să-şi poată satisface voia sa perfidă (1Corinteni 14:23), atunci când în final îl va prezenta pe Anticrist ca pe un dumnezeu (Daniel 7:19-26; 2Tesaloniceni 2:1-12; Apocalipsa 13:1-17).
Iată cum acţionează şi înşeală el:
"Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi răpitori..." Fapte 20:29
O fostă vrăjitoare mărturisea, după ce s-a pocăit, că la porunca Satanei, se infiltra (strecura) în comunităţile creştine, ca să le distrugă. Ea declară: "Se obişnuieşte în bisericile charismatice ca mulţi oameni să vorbească şi să se roage în limbi împreună, în servicii religioase şi în adunări de rugăciune, fără ca aceste vorbiri în limbi să fie tălmăcite. Sataniştii trag mari avantaje din această practică. Când eram în slujba Satanei, vorbeam regulat în limbi în toate serviciile religioase şi în adunări de rugăciune charismatice. La fel făceau şi ceilalţi satanişti cu care lucram. Nimeni nu tălmăcea. Noi blestemam biserica, păstorul, creştinii şi pe Dumnezeu! Şi nimeni nu avea habar de asta." Citat din cartea lui Legrand "Semnul vorbirii în limbi". Consecinţele sunt triste: adunările zic Amin, Aleluia şi Osana pe murdăriile sataniştilor. Nu-i de mirare că Dumnezeu îi lasă pe aceşti creştini în rătăcirile inimii şi minţii lor:
"Vai de prorocii fără minte, care umblă după duhul lor şi nu văd nimic!" Ezechiel 13:3
De ce s-a ajuns ca cu atâta uşurinţă să se întâmple asemenea lucruri oribile şi dezgustătoare în adunările charismatice? Deoarece neiubirea, neascultarea şi neâmplinirea Cuvântului, călcarea lui în picioare şi murdărirea lui, nu poate să producă alte roade decât: răzvrătire, nelegiuire şi idolatrie.
Noi suntem avertizaţi să nu iubim lumea, nici lucrurile din lume, fie ele chiar şi mari lucrări religioase, să nu imităm, să nu copiem, să nu plagiem lumea (1Ioan 2:15,16; Matei 7:21-23).
Ce este de făcut ca să stopăm infiltrarea în adunările noastre a oamenilor vicleni şi făţarnici? În primul rând, să veghem cu luare aminte, să iubim, să ascultăm, să împlinim Cuvântul Sfânt şi să ne încredinţăm în el (Fapte 20:31,32; Matei 7;21.) Noi avem şansa să devenim prin iubirea, ascultarea şi împlinirea Cuvântului Sfânt, o adunare sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, indiferent cum ne vor privi oamenii, căci noi nu trebuie să căutăm voia, placul şi slava lumii. Trebuie să iubim, să ascultăm, să împlinim şi să respectăm cu luare aminte de poruncile cu privire la rugăciunilele particulare sau din adunare (Matei 6:5,6; 1Corinteni 14:1-40).
Este clar ca lumina zilei, că modelul rugăciunilor în comun, în care fiecare, fie credincios, fie necredincios se poate manifesta în voie, să spună ce vrea şi să se manifeste cum vrea, nu este după voia lui Dumnezeu, ci este o imitaţie a lumii lui Satan. Noi nu trebuie şi chiar ne este interzis să ne asemănăm cu ea. Noi avem un model bine definit atât de Isus, Fiul lui Dumnezeu, cât şi de apostolii Săi. La părtăşiile noastre nu trebuie acceptate rugăciunile lumii, ca lumea să participe cu rugăciuni proprii, alături de cei credincioşi născuţi într-adevăr din nou, ea mai întâi trebuie să se pocăiască şi să arate roadele Duhului Sfânt, şi apoi să participe. Dacă cineva din lume asistă la părtăşiile noastre, el va putea spune Amin, la rugăciunile noastre, noi nu-l vom judeca pentru asta, ci ne vom ruga ca îndelunga răbdare şi bunătatea lui Dumnezeu să lucreze şi în el pocăinţa.