Dragă Ory ?i innoire............argumentele adus spre a sus?ine interpolarea sunt sub?iri în compara?ie cu cele ce nu sus?in interpolarea.........Ne-ar place ca Matei 28:19, să fie interpolat, din mai multe motive:
1) nu credem în trinitate
2) nu ne-ar da bătăi de cap ca să armonizăm textele despre botez.
etc.
Însă dacă vom studia fără prejudecăţi argumentele vom vedea că ele sunt copeşitoare şi ca calitate şi ca cantitate.
Prin urmare, cred că trebuie găsită interpretarea corectă a lui Matei 28:19.
A pune la îndoială fraza din acest text...........ar însemna să trecem cu vedere argumente foarte solide, pe care le voi prezenta în continuare:
Argumente din manuscrise:Să trecem la prima sursă de stabilire a textului Biblic: Manuscrisele greceşti .
Ce susţine această sursă, susţine ea formula de botez: în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh?
Următoarele manuscrise, conţin Evanghelia după Matei, deci şi Matei 28:19, unele dintre ele conţin mai mult, conţin toate Evangheliile, sau tot Noul Testament, sau părţi din Noul Testament, dar inclusiv Evanghelia după Matei.
Codexuri unicale:
Manuscrisele: Sinaiticus din 330-350, Vaticanus, Unical 058, din anul 350, Unical 0160 din anul 400, Alexandrin, Ephraemi Rescriptus, Bezae, Washingtonianus din anul 450. Petropolitanus Purpureus, Sinopensis, Un Guelferbytanus, Purpureus Rossanensis, Beratinus, Unical 064, 067, 074, 078, 090, 0170, din anul 550, Basilensis, Regius, Unical 0148, 0161, din anul 750, Boreelianus, Seidelianus I, Seidelianus II, Cyprius, Campianus, Athous Dionysiou, Nanianus, Mosquensis II, Macedoniensis, Sangallensis, Coridethianus, Petropolitanus, Unical 0133, 0135, 0136, din anul 850, Athous Lavrentis din 900, Vaticanus 354, din anul 949, Monacensis, Codex Tischendorfianus IV 950.
Manuscrise pe papirus:
P105 din anul 500.
Codexuri minuscule:
Codexuri din anii: 850, 950, 1050, 1150, 1250, 1450, Uspenski codex din 835, codex 2495 din anul 1400, codex 2768 din 978, codex 2802 din 1050, codex 2804 din 1250.
În concluzie, manuscrisele greceşti susţin formula de botez: în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa cum apare în aproape toate Bibliile, greutatea argumentului este copleşitor şi insurmontabil, numărul manuscriselor, este enorm de mare, şi care întrece cu mult cele 9 manuscrise Shem Tob, apoi vârsta manuscriselor, este mult mai veche decât Shem Tob, şi importanţa manuscriselor este net superioară faţă de Shem Tob. Prin urmare, luând în considerare: numărul manuscriselor, vârsta şi importanţa manuscriselor, ne dăm seama că varianta originală din Matei 28:19, este cea ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”. Ne dăm seama că există manuscrise cu peste 1000 de ani mai vechi ca Shem Tob, unele dintre ele conţin întreg Noul Testament şi sunt de o calitate deosebită, cum sunt: Sinaiticus, Vaticanus, Alexandrin, Ephraemi Rescriptus, Bezae, care sunt cele mai credibile şi importante manuscrise existente recunoscute în unanimitate de specialişti.
Argumente din versiuni şi traduceri ale Bibliei în alte limbi:Cum am spus Noul Testament, a fost tradus chiar începând cu sec. II în alte limbi, cum ar fi copta în dialectul sahidic. Astfel în primele secole a existat traduceri în alte limbi, de pildă: versiunea armeană, versiunile copte, versiunile siriace — curetoniană, filoxeniană, harcleană, palestiniană, sinaitică, peşitta, veriunile din latina veche, Vulgata latină.
Aceste versiuni susţin varianta de botez în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh! Şi apoi ne întrebăm: cine ar putea merge în toate ţările să falsifice manuscrisele? Şi apoi care creştin sau biserică ar fi dat propriile manuscrise spre falsificare, o astfel de teorie este aberantă şi fantezistă.
Este interesant că există manuscrise în latină din anul 350-400 d.H. care susţin varianta de botez în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceste manuscrise trebuie să fi fost copiate după manuscrise mai vechi în latină, acestea fiind traduse din manuscrise vechi greceşti.
Lista cu manuscrise latine:
Codex Vercellensis din 350, Codex Bobiensis din anul 400, Codex Bezae, Codex Palatinus, Codex Veronensis, Codex Corbiensis II, Codexul Claromontanus, Codex Sangallensis din anul 450, Codex Brixianus din anul 550, Codex Monacensis din anul 600, Codex aureus Codex Vindobonensis, Codex Usserianus I, din anul 650, Codex Corbiensis I Codex Rehdigerianus din anul 750, Codex Usserianus II, Codex Sangermanensis din anul 800, Codex Ardmachanus din anul 850, Codex Perpinianensis din anul 1150, Codex Colbertinus din anul 1200.
Alte versiuni ulterioare ale Bibliei au fost redactate în latină, coptă, siriană şi armeană. Un exemplar din codex pe pergament al unei versiuni copte; era vorba despre o parte din Biblie datând din secolul al VI–lea sau al VII–lea e.n. Astfel de versiuni sunt, în general, traduceri foarte literale.
Nu putem merge la o altă categorie de dovezi, fără a menţiona lucrarea lui Tatian (cca. 160-170 d.H.) care a combinat Evangheliile (cele 4) în prima armonie a Evangheliilor, numită: Diatesaron, care a avut o circulaţie larga în Biserica răsăriteana şi a fost folosită în general pentru citire în public până la începutul secolului al cincilea.
Biblioteca Chester Beatty conţine o lucrare de mare valoare, un exemplar unic dintr–un comentariu al cărţii Diatessaron de Tatian, făcută de un autor sirian din secolul al IV–lea d.H, Ephraem, în ultima sută de ani, sau descoperit traducerii ale Diatessaronului în armeană şi în arabă, această lucrare a fost tradusă în română, şi poate fi comandată pe site-ul:
http://www.edituraherald.ro/searchresul ... iatessaronAcolo apare formula clasică cu botezul în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.
În concluzie, manuscrisele care conţin traducerile timpurii, în alte limbi, susţin formula de botez: în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, a pune la îndoială acest text înseamnă a pune la îndoială autenticitatea Bibliei. A susţine interpolarea însemnă a susţine că în cineva a avut acces la toate aceste traducerile, la toate manuscrisele, şi le-a falsificat, o astfel de teorie este demnă de un film SF, şi nu de ceva care să apară într-o carte creştină.
Argumente din scrierile părinţilor bisericii:O a treia sursa de atestare a textului biblic o avem în comparaţia citatelor lăsate de Părinţii Bisericii Primare. Aceste citate nu joaca un rol important, deoarece citatele unor versete sunt în forma alegorică sau mai liberă, parafrazate, însă constituie un ajutor evident în verificarea textului original.
Astfel de citări sunt într-un număr de câteva zeci de mii. Aceste citate sunt găsite în predicile, comentariile, scrisorile, eseurile si tezele apologeţilor primelor secole, fiind consideraţi ca fiind Părinţi ai Bisericii Primare.
Fac referire aceste lucrări la textul din Matei 28:19? Da, ele este citat de mai mulţi părinţi ai bisericii.
Să dau în continuare câteva exemple elocvente:
Didache:
După unii această scriere a fost scrisă între 60-80 d.H. sau între 80-120 d.H. după alţii este datată în perioada: 120-160 d.H., după alţii 160-190 d.H. Didache mai este cunoscuta şi drept „Învăţătura celor 12 apostoli”. Este pomenită în scrierile lui Eusebius, care a trăit intre anii 260-341 şi de Atanasius (293-373). Se pare că a fost pomenită şi de Origen, care a trăit între 185 şi 254. Didache nu este de inspiraţie divină, dar este unul din primele documente ale perioadei de început a Bisericii.
Ea pomeneşte despre formula de botez în Capitolul 7, unde se spune: „7:1 In ceea ce priveşte botezul, aşa să faceţi: după ce aţi rostit toate aceste învăţături / acest crez, botezaţi în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, în apa curgătoare; 7:2 dar, daca nu aveţi apă curgătoare, botezaţi în orice alta apă şi, daca nu puteţi boteza în apă rece, alegeţi apă caldă; 7:3 dar, dacă nu aveţi de nici una, turnaţi apa peste cap de trei ori, în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. 7:4 Înainte de botez însă, cel care botează şi cel care este botezat trebuie să postească şi alâturi de ei oricare alţii pot ţine post. trebuie sa-i spuneţi celui care urmează a fi botezat să postească înainte de botez o zi, doua.” [sublinierile îmi aparţine]
Iată că această carte din sec. I sau II d.H. indică formula de botez ca fiind cea din Matei 28:19, oare dacă acest text este o interpolare, cine a inventat această formulă, şi de ce ea apare în unul dintre documentele de început a Bisericii?
Ceea ce este interesant în Didache, nu este doar că apare formula de botez: în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, dar în armonie cu această formulă apare şi formula de botez: „în Numele Domnului”.
Astfel în capitolul 9 se spune: „9:5 Nimeni să nu mănânce sau să bea Euharistia (trupul Domnului), în afara de cei botezaţi în numele Domnului, căci adevărat a vorbit Domnul spunând: „Nu daţi câinilor lucruri sfinte.” [sublinierea îmi aparţine] Iată că şi în Didache, ca şi în N.T. cele două formule nu se exclud, nu se combat una pe alta; ci, se echivalează, şi se armonizează una cu alta. Cei botezaţi în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, sunt consideraţi botezaţi în Numele Domnului.
Iustin Martirul (100-165 d.H.):
El foloseşte formula de botez din Matei 28:19, în cca. 150 d.H. în Prima Apologie, cap. LXI: „...Căci ei primesc atunci spălarea cu apă, în numele lui Dumnezeu, Tatăl şi Domnul universului, al Mântuitorului nostru, Isus Cristos şi al Duhului Sfânt...asupra celui care alege să se nască din nou şi care s-a pocăit de păcatele lui, este pronunţat numele lui Dumnezeu, Tatăl şi Domnul universului. Cel care îl conduce în apă pe cel ce va fi spălat, Îl cheamă doar după acest nume. Căci nimeni nu poate rosti numele Dumnezeului inefabil. Dacă cineva îndrăzneşte să spună că are vreun nume, aiurează într-o nebunie deznădăjduită. Iar această spălare este numită iluminare, pentru că cei ce învaţă aceste lucruri sunt iluminaţi în înţelegerea lor. Cel iluminat este spălat şi în numele lui Isus, care a fost răstignit în timpul lui Pilat din Pont, şi în numele Duhului Sfânt, care a prevestit toate lucrurile cu privire la Isus, prin profeţi.”
Iată explicaţia lui Iustin, botezul în Numele Tatălui, deoarece El este Dumnezeu şi Domnul universului, în Numele Fiului, deoarece El este Mântuitorul şi Cel ce a murit răstignit pentru noi, şi în Numele Duhului Sfânt, deoarece Duhul Sfânt a vorbit prin profeţi lucrurile privitoare la Isus.
Irineu (115-190 d.H.) – Împotriva ereziilor (182-189 d.H.): cartea a III - a. CAPITOLUL XVII
„Dar care a fost cu adevărat situaţia pe care ei au înregistrat-o, aşa cum deja am spus, că [adică] Duhul lui Dumnezeu a coborât peste El ca un porumbel; acest Duh, despre care a vorbit Isaia, „Şi Duhul lui Dumnezeu se va odihni peste El.” Şi mai departe: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns.” Acela este Duhul despre care declară Domnul, „Pentru că nu tu eşti cel care vorbeşte, ci Duhul Tatălui tău care vorbeşte în tine.” Şi mai departe, dând ucenicilor puterea regenerării în Dumnezeu, El le-a zis, „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Pentru că [Dumnezeu] a promis, că în vremurile de la urmă El va turna [Duhul] Său peste slujitorii şi creaturile [Sale], aşa că ei vor profeţi; prin urmare El a coborât şi peste fiul lui Dumnezeu, făcut Fiul Omului, în părtăşie cu El, devenind obişnuit să locuiască în rasa umană, să se odihnească peste fiinţe umane şi să locuiască în lucrările mâinilor lui Dumnezeu, lucrând în ele voia Tatălui şi reînnoindu-le din vechile obiceiuri în înnoirea lui Cristos”.
Iată că Irineu în sec. II d.H. face referire la cuvintele Domnului din Matei 28:19, este interesant că Irineu a avut legături cu Policarp, ucenicul apostolului Ioan, astfel el a primit prin acesta, învăţătura apostolului Ioan, care cu siguranţă nu diferă de cea consemnată în Evanghelii. O dovadă este însuşi armonia din afirmaţia lui Irineu şi cea din Matei 28:19.
Cipryan (200-258 d.H.)
Cipryan face referire la pasajul din Matei 28:19, când spune: „După înviere, când Domnul a trimis Apostolii la neamuri, a poruncit să boteze neamurile în numele Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt.” [sublinierea îmi aparţine]. Relatarea lui Cipryan, face cu siguranţă referire la Matei 28:19, pentru că spune contextul în care s-au rostit aceste cuvinte, trimiterea Domnului la neamuri după învierea Sa.
Origen (185-254 d.H.), face referire în „Scrieri alese”, VOL I, la p.85: la Părintele, Fiul şi Duhului Sfânt în harul botezului prin care te lepezi de ceilalţi zéi.
Vasile cel Mare (329-379), spune în cartea sa „Despre botez”, Cartea I – cuvântarea 1: „...i-a luat la El pe ucenici, le-a arătat lor puterea dată Lui de la Tatăl şi le-a zis: „Datu-Mi-s-a Mie toată puterea în cer şi pe pământ”, apoi i-a trimis pe ei, poruncindu-le: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă...” [sublinierea îmi aparţine].
Relatarea lui Vasile cel Mare, face cu siguranţă referire la Matei 28:19, pentru că spune contextul în care s-au rostit aceste cuvinte, citând aproximativ v.18 din Matei cap. 28.
În concluzie, părinţii bisericii (inclusiv Eusebiu în cinci locuri) au susţinut că Isus a spus: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”. Chiar dacă citatele sunt aproximative, ele converg spre formula de botez din Matei 28:19, deci nici vorbă de interpolare. Dacă cineva ar fi modificat manuscrisele după conciliul de la Niceea, cum se susţine de unii, atunci de ce acest citat, apare foarte devreme în scrieri ale părinţilor bisericii, din sec. I-III d.H. ?
Argumente din „Lecţionarele”Şi aceasta a patra sursă pentru stabilirea textului biblic autentic susţine formula de botez în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.
Lista cu Lecţionare ce conţin textul liturgic din Evanghelii:
L32 din sec. XI; L47 din sec. X; L150 din anul 995; L181 din anul 980; L182 din sec. IX; L183 şi L185 din sec. X; L233 din sec. XI; L302 din anul 1450; L330 din anul 1185; 451l din anul 1052; 541l din sec. X; 562l din anul 991, 648l din sec. XVI; 1033l din anul 1152; 1491l din anul 1008; 1623l din anul 1200; 1691l din anul 1600, 1839l din sec. XI; 1965l din anul 1150, 1966l din anul 1100, 1967l din anul 1050, 2211l din anul 995/996.
Concluzie finală:Toate cel patru surse de stabilire a Noului Testament, şi anume: manuscrisele greceşti, traducerile în alte limbi, citatele din scrierile Părinţilor Bisericii, Lecţionarele, susţin fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”. Argumentele sunt copleşitoare pentru orice om sincer, concluzia este evidentă, pasajul din Matei 28:19, nu conţine vreo adăugire sau interpolare ulterioară, argumentele care susţin contrariul sunt neglijabile şi în majoritatea cazurilor nesigure.
Părerea mea pe baza argumentelor, este că trebuie să înţelegem ce a vrut să spună Isus în Matei 28:19...........şi pentru asta avem nevoie de lumină de la Dumnezeu..........deoarece uneori în Biblie e posibil să ni se pară că unele texte se contrazic, când în realitate ele nu se contrazic.........
Dumnezeu să ne reveleze adevăratul înţeles al lui Matei 28:19!!!