OryNider scrie:Implicarea Comuniunii Anglicane într-un dialog teologic bilateral, la nivel mondial sau local, trebuie sa fie fundamentata cu necesitate pe acceptarea de catre partenerul ecumenic a celor patru puncte doctrinare fixate în cadrul Conferintei de la palatul Lambeth din anul 1888, cunoscute sub numele de Lambeth Quadrilateral[8]. Drept urmare, înca de la începutul conversatiilor, oricare partener de dialog ecumenic al unei comunitati anglicane trebuie sa recunoasca urmatoarele:
Ce-i drept, sunt puncte foarte usturätoare, cäci în cadrul Comuniunii Anglicane sunt divergente mari.
JSRI • No.9 Winter 2004 p.28
Sfintele Scripturi ale Vechiului si Noului Testament, care cuprind toate cele necesare mantuirii, fiind norma si criteriul fundamental de credinta;
Simbolul Apostolilor ca Marturisire baptismala si Simbolul Niceean ca afirmatie suficienta a credintei crestine;
cele doua Sfinte Taine instituite de Însusi Hristos – Botezul si Cina Domnului – administrate prin folosirea constanta a cuvintelor de instituire ale lui Hristos si a elementelor folosite de El;
episcopatul istoric, adaptat local, în ceea ce priveste metodele administrarii lui, la nevoile variate ale natiunilor si popoarelor chemate de Dumnezeu la Unitatea Bisericii Lui.
Primul punct îi loveste în general pe anglo-catolici, cari insistä prea mult pe traditiunea Bisericii. Al doilea punct îi loveste pe conservatori, pt cä acestia din urmä insistä asupra Simbolului Atanasian. Al treilea punct îi loveste pe anglo-catolici, pt cä acestia sustin mai degrabä cele 7 taine. Al patrulea punct îi loveste pe unii anglo-evanghelici si pe liberali, deoarece aceia ar vrea desfiintarea episcopatului, si prezidarea euharistiei de cätre laici.
Chiar astäzi mä gândeam. Eu sunt de tendinta "catholic Evangelical", pe când parohul meu e "evangelical Catholic". Totusi, dat fiind faptul cä biserica parohialä de care apartin e departe, de multe ori merg la biserica anglicanä cea mai apropiatä, iar acolo sunt frictiuni, cäci sunt multe tendinte. Dar cred cä în toate ar trebui echilibru, si din nefericire (ori poate "din päcate" la sens propriu), echilibrul e greu de aflat în Comuniunea Anglicanä.
Totusi mä bucur nespus de unirea numitä "Bisericile Porvoo". Bisericile anglicane din Europa, cum si Bisericile lutherane scandinave si baltice (+Islanda) au intrat în comuniune deplinä în 1992, dupä un dialog început în anii 70. Azi dimineatä am avut în mânä ultimul numär al revistei European Churches, si am aflat cä acuma Bisericile Porvoo încep un dialog cu câteva Biserici ortodoxe (finlandezä, elvetianä...). Sunt curios de ceea ce va da dialogul ästa. Personal, väd cu ochi suciti cum s'ar putea împäca o Bisericä ortodoxä ca cea româneascä, unde idolatria si pelagianismul sunt la ele acasä, cu Bisericile Porvoo...